ICCJ. Decizia nr. 3600/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3600 /2012
Dosar nr. 1320/98/2012/a4
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. 1320/98/2012 (2976/2012), printre altele, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor S.V., R.A., R.I. şi S.I. şi a fost menţinută starea de arest preventiv a acestora.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin Sentinţa penală nr. 281 din 7 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. 1320/98/2012, în baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 320 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.M., fiul lui D. şi S., născut în Urziceni, la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., cu referire la art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.A., fiul lui D. şi F., născut în Armăşeşti, la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., cu referire la art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul R.I., fiul lui Ş. şi P., născut în Urziceni, la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., cu referire la art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.I., fiul lui D. şi S., născut în Urziceni, la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Totodată, s-a menţinut măsura arestării preventive.
În fapt, a reţinut că în data de 01 ianuarie 2012, au participat la confruntare violentă pe raza localităţii Bărbuleşti, folosind în scopuri agresive diferite obiecte contondente tăietoare/înţepătoare, ceea ce a condus la producerea de scandal public şi tulburarea liniştii şi ordinii publice.
Împotriva acestei sentinţe penale inculpaţii S.M.. R.A., R.I. şi S.I. au declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 1320/98/2012.
Prin încheierea de şedinţă din 24 octombrie 2012, curtea de apel a constatat că inculpaţii S.M., R.A., R.I. şi S.I. au fost arestaţi preventiv prin încheierea nr. l/A din 04 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 C. proc. pen. şi că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
S-a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor se menţin, fiind îndeplinită una dintre condiţiile alternative prev. de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
S-a constatat că probele administrate în cauză nu au făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată (şi condamnaţi în primă instanţă), fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 cu referire la art. 681 C. proc. pen.
Totodată, s-a constatat că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, imputate inculpaţilor, este închisoarea mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă încă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor.
împotriva încheiem din 24 octombrie 2012 a Curţii de Ape! Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1320/98/2012 (2976/2012), au declarat recurs inculpaţii S.M., R.A., R.I. şi S.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi continuarea judecăţii în stare de libertate.
Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpaţi, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constata că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri şi care se traduce prin funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai faptelor respective.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte reţine, de asemenea, că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor din prezenta cauză nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenţie, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Om ui ui.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că, în cauză, menţinerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile şi limitele
Aceste considerente justifică dispoziţia de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 RON, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M., R.A., R.I. şi S.I. împotriva încheierii din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a Iha Penală, pronunţată în Dosarul nr. 1320/98/2012 (2976/2012).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON. reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3693/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3598/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
