ICCJ. Decizia nr. 3591/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3591 /2012
Dosar nr. 5788/2/2012
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 334/F din 3 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de transferare a persoanei condamnate M.N. - fiul lui F. şi F., născut la data de 12 noiembrie 1962 în oraşul Gura Humorului, judeţul Suceava, cu domiciliul în municipiul Bucureşti.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, urmând ca onorariul parţial al avocatului din oficiu, în cuantum de 80 RON, să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 13 iunie 2012, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 1740/II-5/2012 adresa nr. 46334/2012 din data de 29 mai 2012 a Ministerului Justiţiei -Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, prin care s-a transmis acestei unităţi de parchet cererea nr. "X" formulată la data de 10 mai 2012 de Ministerul Federal al Justiţiei din Republica Austria, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate M.N. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată faţă de sus-numit de către instanţa de judecată din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile austriece a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, autorităţile austriece menţionând expres că nu a putut fi luat consimţământul persoanei condamnate deoarece acesta se află în România.
Din examinarea înscrisurilor comunicate de statul de condamnare, s-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 013 Hv 18/09y din data de 20 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Landului Viena pentru Cauze Penale, rămasă definitivă la data de 24 martie 2009, numitul M.N. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt grav calificat în calitate de membru al unei organizaţii criminale şi uzurpare de calităţi oficiale, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 4, art. 130 cazul 1 şi 4 cu aplicarea art. 15 şi art. 314 C. pen. austriac.
Potrivit documentelor transmise de autorităţile judiciare austriece, din această pedeapsă s-a computat durata arestării preventive de 3 luni, iar restul de pedeapsă de 9 luni închisoare a fost suspendat condiţionat, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani.
Ulterior, în timpul termenului de încercare, numitul M.N. a fost condamnat definitiv de autorităţile judiciare elveţiene, Tribunalul Penal din Basel Stadt, prin Sentinţa din 30 noiembrie 2010, la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat ca membru al unei bande, folosirea fără drept a unul aparat de prelucrare a datelor şi uzurpare multiplă a unei funcţii oficiale, prev. de art. 139 cifrele (1), (2) şi 3 alin. (2), art. 147 alin. (1), art. 287, art. 49 alin. (1), art. 51 şi art. 344 alin. (1) C. pen.
Ca atare, prin hotărârea din 28 noiembrie 2011, Tribunalul Landului Viena a dispus în Dosarul nr. 013 Hv 18/09y, în temeiul art. 54, art. 73 şi art. 495 alin. (1) C. pen. austriac, revocarea suspendării condiţionate acordată numitului M.N. prin Sentinţa din 20 martie 2009 şi s-a stabilit. c)a sus-numitul să execute pedeapsa de 9 luni închisoare.
S-a reţinut că prin cererea nr. "X" formulată la data de 10 mai 2012, autorităţile judiciare austriece au solicitat transferarea în România a numitului M.N. pentru a executa pedeapsa de 9 luni închisoare, iar în cuprinsul cererii au menţionat că nu a putut fi luată acestuia declaraţia de consimţământ cu privire la transfer, deoarece sus-numitul se află în România.
La termenul din data de 28 august 2012, persoana transferabilă M.N. s-a prezentat personal, fiind legitimat de către instanţă.
Din interpretarea sistematică şi literară a dispoziţiilor titlului VI privind transferarea persoanelor condamnate din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a desprins concluzia că derularea acestei proceduri presupune ca persoana condamnată să se afle în executarea unei pedepse privative de libertate în statul de condamnare ca situaţie premisă, aceeaşi concluzie fiind desprinsă şi din lecturarea preambulului Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996. în cauza de faţă, s-a reţinut că nu se regăseşte această situaţie premisă, curtea de apel constatând ex propriis sensibus că persoana condamnată M.N. se află în România, situaţie ce face inaplicabilă procedura de transferare şi inadmisibilă cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă M.N., fără a indica motivele ce stau la baza promovării acestei căi de atac.
La termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2012, recurentul condamnat persoană transferabilă, prezent în instanţă, a învederat că înţelege să-şi retragă recursul declarat în cauză.
Faţă de această împrejurare, concluziile reprezentantului parchetului şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat persoană transferabilă au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă a acestuia.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) raportat la art., 369 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de declaraţia de retragere a recursului declarat de condamnatul persoană transferabilă M.N.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat persoană transferabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul persoană transferabilă M.N. împotriva Sentinţei penale nr. 334/F din 3 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3585/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 3596/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
