ICCJ. Decizia nr. 3714/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.), infracţiuni la alte legi speciale. Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3714 /2012

Dosar nr. 2371/105/2012

Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 223 din data de 18 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul M.J., în baza art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, faptă din data de 14 martie 2012, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, faptă din data de 14 martie 2012, la o pedeapsă de 3 ani închisoare iar în temeiul dispoziţiilor art. 296¹ alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, faptă din data de 14 martie 2012, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) cu referire la art. 270 alin. (3). din Legea nr. 86/2006, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioada de 3 ani, cu începere după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33, lit. a) C. proc. pen., art. 34, alin. (1), lit. b), C. pen. şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 71, alin. (2), C. pen. au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de an. 64, alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpat iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă din data de 14 martie 2012 la zi.

S-a luat act că partea civilă, Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza dispoziţiilor art. 255 alin. (4) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 5.800 RON, consemnată la CEC conform recipisei de consemnare şi chitanţei nr. 4851065/1 şi sumele de 3 RON şi 20 euro consemnate la CEC conform chitanţelor nr. 4851065/1 şi 4851078/1.

În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul M.J., 750 cartuşe ţigări marca R.

S-au respins ca neîntemeiate cererile privind confiscarea autoturismului marca VS cu nr. de înmatriculare .......... serie şasiu ............., a briceagului din material lemnos de culoare maro cu lama în lungime totală de 37 cm, a telefoanelor mobile marca S, GT, cu cartela SIM C, N cu cartela C, N cu cartelă V, Cartela CF sigilată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că la data de 14 martie 2012 în jurul orelor 14 Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a fost sesizat de către lucrătorii de poliţie din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Prahova cu privire la faptul că, un echipaj de poliţie din cadrul Secţiei 9 Rurală Puchenii - Mari a oprit în trafic autoturismul marca VS cu nr. de înmatriculare ....... condus de numitul M.J., domiciliat în Bucureşti iar cu ocazia verificărilor efectuate au fost identificate în interiorul autoturismului cantitatea de 750 cartuşe ţigări marca R netimbrate motiv pentru care, a fost anunţat inspectorul principal de poliţie S.G., împuternicit la comanda secţiei de poliţie.

Urmare a verificărilor preliminare efectuate de ofiţerul de poliţie, acesta a constatat că inculpatul M.J., nu deţinea documente legale de provenienţă a ţigărilor transportate, motiv pentru a fost invitat la Postul de Poliţie Gorgota unde conducătorul auto i-a propus „să ajungă la o înţelegere" în sensul că i-a promis oferirea unei sume de bani în schimbul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu cu privire la consemnarea celor constatate.Inspectorul principal de poliţie S.G., faţă de atitudinea inculpatului, a anunţat conducerea I.P.J. Prahova şi Parchetul de pe Lângă Tribunalul Prahova constituindu-se astfel echipă operativă în vederea constatării infracţiunii.în momentul în care denunţătorul a intrat în Postul de Poliţie, inculpatul M.J. a oferit iniţial suma de 5.000 euro iar ulterior a oferit şi dat inspectorului principal de poliţie S.G., din cadrul Secţiei 9 Rurală Puchenii - Mari suma de 5.800 RON aspecte surprinse şi cu aparatura de înregistrare audio -video disimulată. întregul dialog purtat în încăpere a fost redată în rechizitoriu, la dosar fiind depuse şi planşe foto. S-a constatat că autoturismul condus de inculpat nu este proprietatea acestuia şi conform verificărilor, proprietar este numitului D.M.A. domiciliat în Bucureşti iar inculpatul declară că în urmă cu 2 zile a împrumutat autoturismul (proces-verbal întocmit de organele de poliţie). S-a arătat că iniţial, inculpatul a precizat că nu doreşte să facă nici o declaraţie cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată şi doreşte să se prevaleze de dreptul său la tăcere aşa cum a făcut şi în faţa organului de urmărire penală unde a motivat această atitudine faţă de starea sa de sănătate, însă ulterior, după audierea martorilor inculpatul a dat o declaraţie completă.Tot în faţa instanţei de fond, inculpatul a declarat că are cunoştinţă de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, dar nu doreşte aplicarea acestui text de lege.

în drept, fapta inculpatului aşa cum au fost descrisă şi în final chiar recunoscută de inculpat în sensul de a promite denunţătorului inspectorului principal de poliţie S.G., din cadrul Secţiei 9 Rurală Puchenii aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu suma de 5.000 euro, de a oferi şi da aceluiaşi denunţător suma de 5800 RON în scopul de a nu-i întocmi actele de constatare a infracţiunii întrucât fusese surprins cu 750 cartuşe ţigări pentru care nu avea documentele legale s-a apreciat că îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, faptă prevăzute şi pedepsite de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Referitor la această infracţiune s-a precizat că elementul material este dat de trei situaţii şi anume promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foIoase necuvenite, în modurile şi în scopurile de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

La darea de mită există într-adevăr două situaţii care înlătură pedeapsa. în aliniatul 2 este stipulată o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, o dezincriminează atunci când a existat o constrângere prin orice mijloc a mituitorului de către cel care a luat mita.

Faţă de probatoriul administrat în cauză s-a apreciat că nu se poate vorbi de existenţa unei constrângeri fizice care să fi acţionat direct în momentul săvârşirii faptei asupra fizicului inculpatului, iar de asemenea nu poate fi vorba nici de o constrângere morală, exercitată prin ameninţare asupra psihicului inculpatului. Acest din urmă gen de constrângere fiind generată de existenţa unui pericol, dar de data aceasta pericolul trebuie să izvorască numai dintr-o faptă a omului mai precis dintr-o ameninţare asociată unei cereri de a comite o anumită faptă prevăzută de legea penală.

Ori în speţa dedusă judecăţii chiar inculpatul a declarat „că a făcut acest lucru şi a vrut să dea bani pentru a nu se întocmi un dosar penal".

De asemenea, s-a precizat că nu pot fi reţinute nici dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. atâta timp cât însăşi inculpatul recunoaşte că oferire şi promisiunea au avut loc înainte de a se proceda la înregistrarea discuţiilor deci înainte de a fi lăsat singur în birou pentru a fi organizată înregistrarea discuţiei. Inculpatul cunoştea că este deja cercetat pentru fapte similare şi că prins din nou în trafic având asupra sa ţigări de contrabandă îşi agravează situaţia juridică motiv pentru care încerca prin mituire să evite acest lucru.

Făcând trimitere la probele administrate în cauză, tribunalul a arătat că nu rezultă un comportament al denunţătorului prin care lasă să se înţeleagă că trebuie mituit, mai ales că inculpatul ar fi avut posibilitatea să respingă acest lucru şi să permită organului de poliţie să întocmească actele cu privire la constatarea transportului.

În drept s-a mai reţinut că faptele inculpatului de a deţine şi transporta cantitatea de 750 cartuşe ţigări cunoscând că provin din contrabandă şi destinate săvârşirii acesteia, constituie infracţiunea de contrabandă, faptă prevăzute şi pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Conform art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea,deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.Această infracţiune se precizează că rezultă din materialul probator administrat în cauză, dar şi din rechizitoriile şi hotărârile instanţelor de judecată în cauzele în care inculpatul a mai fost cercetat pentru infracţiuni similare precum şi din notele de redare a convorbirilor ce au avut loc între denunţător şi inculpat. Astfel, se poate constata fără putinţă de tăgadă că inculpatul cunoştea provenienţa şi destinaţia cartuşelor de ţigări, acesta chiar indicând că pentru transportul fiecărui bax ( sac a câte 50 cartuşe ţigări) primea suma de 50 RON. De asemenea, fapta inculpatului M.J. de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, din Legea nr. 571/2003 fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, constituie infracţiunea prevăzute şi pedepsite de art. 296¹ alin. (2) lit. i) din Legea nr. 571/2003.

Reţinând vinovăţia inculpatului cu privire la faptele deduse judecăţii, instanţa de fond l-a condamnat pe acesta, în baza situaţiei de fapt descrisă şi a textelor de lege încriminatorii la câte o pedeapsă cu închisoarea care a fost stabilită conform limitelor de pedeapsă prevăzute dar ţinând cont şi de dispoziţiilor art. 52 C. pen. care reglementează scopul pedepsei.

La stabilirea şi dozarea pedepselor, instanţa s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume împrejurările săvârşirii faptelor, inculpatul nefiind la prima abatere de acest gen, modalitatea concretă în care au fost săvârşite, comportamentul inculpatului, gradul de pericol social relativ ridicat al faptelor reţinute în sarcina sa. în condiţiile în care inculpatul ştia că primise o condamnare la pedeapsa închisorii chiar dacă nu este definitivă, pentru fapte similare.

în ceea ce priveşte reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, s-a apreciat că nu se impune un astfel de regim de clemenţă judiciară, în condiţiile în care inculpatul ştia că primise o condamnare la pedeapsa închisorii, pentru fapte similare, chiar dacă nu este definitivă şi se dispusese suspendarea executării, ştia că are probleme de sănătate care fac mai greu de suportat un regim de detenţie pe care putea să-l prevadă atunci când a continuat să se angreneze în săvârşirea de fapte pentru care deja fusese condamnat şi chiar fusese atenţionat de revocare a suspendării pedepsei aplicate în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

Cu toate acestea tribunalul s-a orientat, către un cuantum al pedepselor adecvat pericolului social pe care îl reprezintă fiecare faptă, pedeapsa cea mai aspră fiind aplicată pentru infracţiunea de dare de mită, avându-se în vedere modalitatea comiterii, împrejurarea şi scopul săvârşirii, în sensul că inculpatul ştia că se află sub interdicţii impuse de o altă sentinţă de condamnare şi cu toate acestea perseverează către fapte mai grave decât cele pentru care mai fusese cercetat.

Cu privire la modalitatea de executare, tribunalul a apreciat că cea mai adecvată pentru a contribui la reeducarea condamnatului este privarea de libertate, având în vedere nu numai gravitatea faptelor dar şi conjunctura săvârşirii acestora în condiţiile în care pentru judecarea unor fapte similare fusese liberat sub control judiciar, motivul principal fiind starea de sănătate de care se pare că inculpatul doreşte să o folosească drept împrejurare favorabilă comiterii de infracţiunii.

În baza art. 270 alin. (1). cu referire la art. 270 alin. (3). din Legea nr. 86/2006, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioada de 3 ani, cu începere după executarea pedepsei închisorii. în baza art. 71 alin. (2). C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a lit. b). C. pen. Instanţa de fond a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor inculpatului de a vota în alegerile legislative, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea pronunţată de CEDO în data de 06 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Marii Britanii prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

Cu privire la dreptul de a alege în alegerile legislative, instanţa nu a considerat că pedeapsa interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de fată de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunii săvârşite de către inculpat, aceasta nefiind o faptă cu violentă aptă să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viata socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative.

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa de fond a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă de iure cu executarea pedepsei penale.

Totodată faţă de faptul că prin Adresa cu nr. 2513 din 19 martie 2012 Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova a comunicat în cauză doar calculul reprezentând cuantumul accizei aferente ţigaretelor şi modul cum a fost făcut acest calcul fără a preciza dacă se constituie parte civilă cu această sumă şi deşi legal citată cu menţiunea de a preciza dacă se constituie parte civilă în faţa instanţei şi cu ce sumă DJAOV - Prahova, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a comunicat alte date, tribunalul a luat act că partea civilă, Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova, nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Faţă de atitudinea procesuală a părţii civile, tribunalul a confiscat de la inculpat în baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. f). C. pen., doar cele, 750 cartuşe ţigări marca R, descoperite în posesia acestuia.

În baza dispoziţiilor art. 255 alin. (1) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat şi suma de 5.800 RON, consemnată la CEC conform recipisei de consemnare şi chitanţei nr. 4851065/1 şi sumele de 3 RON şi 20 euro consemnate la CEC conform chitanţelor nr. 4851065/1 şi 4851078/1.

De asemenea, tribunalul a respins ca neîntemeiate cererile privind confiscarea autoturismului marca VS cu nr. de înmatriculare ............. serie şasiu ............., a briceagului din material lemnos de culoare maro cu lama în lungime totală de 37 cm, a telefoanelor mobile marca S, GT, cu cartela SIM C, N. cu cartela C, N. cu cartelă V., Cartela CF sigilată.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel inculpatul şi ANAF, Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti.

ANAF - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, în apelul declarat a arătat că s-a constituit parte civilă în cauză, în faza de urmărire penală cu suma de 322.129 RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat de către inculpat prin neplata accizei, TVA şi taxe vamale.

A mai precizat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i revin în cadrul procesului penal, atâta vreme cât inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 296¹ lit. i) din Legea nr. 571/2003, acesta trebuia obligat la plata prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului.în concluzie a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii privind obligarea inculpatului M.J. la plata sumei de 322.129 RON reprezentând accize, taxe vamale şi TVA.

Inculpatul prin apelul formulat a solicitat reducerea pedepsei rezultante, precizând că recunoaşte întru-totul infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, dând chiar şi o declaraţie în acest sens, prin care a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. Reducerea pedepsei, a precizat inculpatul că se impune, prin prisma circumstanţelor sale personale arătând în acest sens că, nu este recidivist şi are o stare a sănătăţii precară având două proteze la nivelul oaselor bazinului.

Examinând apelurile formulate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât şi sub toate aspectele conform art. 371 C. proc. pen., curtea a apreciat că numai apelul formulat de ANAF - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Coroborând probele administrate până în prezent, procesul-verbal de constatare a infracţiunii, însoţit de planşe foto, procesul-verbal de interceptări, procesul-verbal percheziţie, declaraţiile martorilor, adresa Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova privind cuantumul accizelor aferente ţigaretelor găsite în maşina condusă de către inculpat, precum şi declaraţiile acestuia, Curtea a apreciat că instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt astfel cum aceasta s-a derulat în realitate.

Astfel, s-a constatat că la data de 14 martie 2012, în jurul orelor 14:30 un echipaj de poliţie din cadrul Secţiei nr. 9 Rurală Puchenii - Mari a oprit în trafic autoturismul marca VS cu nr. de înmatriculare ............. condus de numitul M.J., iar cu ocazia verificărilor efectuate au fost identificate în interiorul autoturismului cantitatea de 750 cartuşe ţigări marca R netimbrate, pentru care inculpatul nu a prezentat documente legale de provenienţă.Inculpatul, ulterior, a fost invitat la Postul de Poliţie Gorgota unde i-a propus inspectorului principal de poliţie S.G. „să ajungă la o înţelegere" oferindu-i o sumă de bani în schimbul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, cu privire la constatarea transportului de ţigări.

Faţă de această atitudine, lucrătorul de poliţie a anunţat conducerea I.P.J. Prahova şi Parchetul de pe Lângă Tribunalul Prahova, care au constituit o echipă operativă în vederea constatării infracţiunii, de dare de mită.

În acest context, inspectorul de poliţie denunţător, a continuat activitatea de constatare a celor reţinute în trafic, perioadă în care inculpatul M.J., a promis iniţial suma de 5.000 euro iar ulterior a oferit şi pus la dispoziţie pe biroul lucrătorului de poliţie S.G., suma de 5.800 RON aspecte ce au fost surprinse şi cu aparatura de înregistrare audio - video disimulată. în mod corect instanţa de fond a încadrat această situaţie de fapt, ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 296¹ alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, toate fiind comise sub forma concursului real de infracţiuni.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, dar şi la modalitatea executării a pedepsei rezultante, Curtea a considerat că acestea respectă întru-totul criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) dar şi scopurile prevăzute de art. 52 C. pen. S-a observat astfel, că pentru fiecare pedeapsă, instanţa de fond a avut în vedere situaţia medicală a inculpatului, cuantumul prejudiciului produs, dar şi atitudinea acestuia (care într-un fel sau altul a recunoscut comiterea infracţiunilor, declarând însă că nu este vinovat pentru comiterea infracţiunii de dare de mită motiv pentru care nu a dorit să fie judecat în baza procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen. De asemenea s-a mai reţinut că acesta a mai fost cercetat în mai multe rânduri pentru comiterea unor infracţiuni de acelaşi gen.

Din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală - s-a observat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani, însă cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, conform Sentinţei penale nr. 1077 din 16 decembrie 2011 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 556 din 20 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, precum şi la 4 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 323/2011 a Tribunalului Argeş.

Apreciind asupra celor de mai sus, Curtea a considerat că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu executarea în regim privativ de libertate se circumscrie perfect criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este aptă de a forma în conştiinţa inculpatului o atitudine faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, aşa cum cere art. 52 C. pen.

În consecinţă, Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul inculpatului ca nefondat.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, Curtea a constatat că prin adresa existentă la fila 72 dosar urmărire penală, Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova a precizat că suma ce reprezintă cuantumul accizei aferentă ţigaretelor descoperite în autoturismul condus de inculpat este de 49.408 RON.Ulterior, procurorul nu a mai solicitat nici o relaţie de la această instituţie, considerând că prin adresa de mai sus s-a constituit parte civilă cu respectiva sumă.

Instanţa de fond, pe parcursul cercetării judecătoreşti a citat aceeaşi instituţie, cu menţiunea „dacă se constituie parte civilă în faţa instanţei şi cu ce sumă" iar pentru că nu a precizat expres a apreciat că Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

Aşa cum mai sus s-a menţionat, împotriva Sentinţei instanţei de fond a declarat apel ANAF - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti apreciind că în mod greşit instanţa de fond a dispus aşa cum s-a menţionat mai sus.

Observând H.G. nr. 110/2009, Anexa II privind Structura Organizatorică a Autorităţii Naţionale a Vămilor, Curtea a constatat că direcţiile judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale nu pot angaja din punct de vedere juridic această autoritate.

Singurele direcţii ce pot angaja astfel această instituţie sunt direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, întrucât numai acestea beneficiază de asistenţă din partea direcţiei juridice.

Ca o consecinţă a celor de mai sus, Curtea a apreciat că în mod greşit în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond a fost citată ca persoană vătămată Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova, trebuind ca în această calitate să fie citată cu menţiunea „dacă se constituie parte civilă în cadrul procesului penal" ANAF - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti. De altfel, în toate dosarele în care sunt persoane trimise în judecată pentru infracţiuni de contrabandă şi deţinerea unei cantităţi de ţigarete în afara antrepozitului fiscal este citată Direcţia Regională în raza căreia se presupune că s-a comis infracţiunea de contrabandă.

Faţă de aceste aspecte, Curtea a apreciat că în faţa organelor de urmărire penală, iar ulterior în faţa instanţei de fond judecarea acţiunii civile a avut loc fără citarea în mod legal a persoanei vătămate şi anume ANAF - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti.

Pentru cele de mai sus, Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 382 alin. (2) şi art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a desfiinţat, în parte, Sentinţa apelată şi a dispus rejudecarea cauzei, în latură civilă, cu citarea în mod legal a ANAF - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti.

Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 14 martie 2012 la zi, iar pe de altă parte având în vedere predispoziţia inculpatului pentru comiterea aceloraşi gen de infracţiuni, situaţie ce a rezultat din faptul că a fost până în prezent cercetat pentru astfel de fapte şi chiar condamnat, a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul M.J.

împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.J., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 17/2 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs susţinute şi oral de apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei recurate şi reducerea pedepsei de 4 ani, aplicată inculpatului şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Cu privire la latura civilă a arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii şi în mod greşit a fost lăsată nesoluţionată latura civilă, întrucât în cursul cercetării judecătoreşti s-a pus în vedere părţii civile să se prezinte pentru a-şi preciza poziţia procesuală

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 17² C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat M.J., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare, nefiind identificate circumstanţe favorabile inculpatului.

Aşadar, Înalta Curte reţine că, la individualizarea pedepsei de 4 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei,respectiv, la data de 14 martie 2012, în jurul orelor 14:30 un echipaj de poliţie din cadrul Secţiei nr. 9 Rurală Puchenii - Mari a oprit în trafic autoturismul marca VS cu nr. de înmatriculare ............. condus de inculpatul M.J., iar cu ocazia verificărilor efectuate au fost identificate în interiorul autoturismului cantitatea de 750 cartuşe ţigări marca R netimbrate, pentru care inculpatul nu a prezentat documente legale de provenienţă.Inculpatul, ulterior, a fost invitat la Postul de Poliţie Gorgota unde i-a propus inspectorului principal de poliţie S.G. „să ajungă la o înţelegere" oferindu-i o sumă de bani în schimbul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, cu privire la constatarea transportului de ţigări.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţele au avut în vedere cerinţele prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP); au analizat dispoziţiile generale ale codului penal, normele ce impun regimul sancţionator, natura şi gravitatea faptei comise, cât şi datele personale ale inculpatului, care mai este cercetat în alte două cauze pentru fapte similare, suferind de diverse afecţiuni medicale, cât şi conduita sa parţial sinceră pe parcursul procesului penal.

În raport de gradul de pericol social al faptei, ridicat în raport de valoarea sociala ocrotită şi consecinţele produse, corect s-a apreciat că nu este posibilă reducerea pedepsei şi aplicarea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, aşa cum s-a solicitat.

Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei şi modalităţii de executare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală oscilantă, parţial sinceră, la soluţionarea cauzei nu a uzat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., deşi, la instanţa de fond i s-au făcut cunoscute aceste dispoziţii legale şi a precizat expres că nu doreşte soluţionarea cauzei în procedura simplificată, aceste dispoziţii fiind invocate tardiv, la instanţa de recurs.

Cu privire la latura civilă, Înalta Curte reţine că au fost respectate exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 347 C. proc. pen.,instanţa de apel a procedat corect în raport de înscrisurile aflate la dosar, acţiunea civilă nu împietează asupra acţiunii penale, astfel că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ şi 17² C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului M.J. şi nici schimbarea modalităţii de executare.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.J. împotriva Deciziei penale nr. 138 din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 martie 2012 la 14 noiembrie 2012.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.J. împotriva Deciziei penale nr. 138 din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 martie 2012 la 14 noiembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3715/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3693/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3714/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.), infracţiuni la alte legi speciale. Recurs