ICCJ. Decizia nr. 3715/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3715 /2012

Dosar nr. 828/118/2011

Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 447/17 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 828/118/2011, s-a dispus: „Respinge ca nefondată cererea de constatare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.formulată de inculpat,prin apărător.în baza art. 334 C. proc. pen.; Dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. b) şi c)din Legea nr. 87/1994, şi de fals intelectual la legea contabilităţii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 în ref. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. b) şi c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) Respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet, din infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii în folos propriu şi împrumut din fondurile societăţii comerciale prev. de art. 272 alin. (2) şi 3 din Legea nr. 31/1990 în infracţiunea de delapidare prev. de art. 215¹ alin. (2) C. pen. în ref. la art. 281 din Legea nr. 31/1990. În baza art. 11 lit. b) şi c) din Legea nr. 87/1994, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, cu aplicarea art. 13 C. pen; Condamnă inculpatul S.A. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen; Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale. -în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 pentru infracţiunea de evaziune fiscală, cu aplicarea art. 13 C. pen; Condamnă inculpatul S.A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen; Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. b) C. pen.; Constată că infracţiunile prev. de art. 11 lit. b) şi c) din Legea nr. 87/1994 şi de art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994, au fost săvârşite în concurs ideal sau formal de infracţiuni. În baza art. 290 C. pen.pentru.infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată; Condamnă inculpatul S.A. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare. În baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, cu aplicarea art. 13 C. pen; - Condamnă inculpatul S.A. la pedeapsa de 1(un) an închisoare. În baza art. 272 alin. (2) şi 3 din Legea nr. 31/1990 pentru infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii în folos propriu şi împrumut din fondurile societăţii comerciale, cu aplicarea art. 13 C. pen; - Condamnă inculpatul S.A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare în baza art. 33 lit. a) - b) raportat la art. 34 lit. b) C. pen; Dispune contopirea pedepselor cu închisoare aplicate în pedeapsa cea mai grea, astfel că inculpatul S.A. - fiul lui O. şi L., născut în oraşul Năvodari, domiciliat în municipiul Constanţa, va executa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen; Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen; Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. în baza art. 86¹ C. pen.;

Dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani,termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate,la care se adaugă un interval de timp de doi ani calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen.;

Pe durata termenului de încercare,inculpatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. Desemnează ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa căruia i se comunică datele de la lit. a) - d).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen; Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere,în cazul săvârşirii din nou,cu intenţie, a unei alte infracţiuni în cursul termenului de încercare.în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.în referire la art. 346 C. proc. pen. şi art, 998 - 999 C. civ; Admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa. Obligă inculpatul S.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.I. SRL Contanta,către partea civilă Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa la plata sumei de 982.432,7127 RON cu titlu de despăgubiri civile, plus majorări de întârziere calculate conform art. 119 - 120 C. proc. fiscală, până la data stingerii efective a prejudiciului.în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen; Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului (din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu av. T.M. Delegaţia nr. 540/2011 se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei)".

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele: „Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 1552/P/2009 din 13 ianuarie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.A. pentru săvârşirea, în concurs, a infracţiunilor de.evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. b) şi c), de art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994; bancrută frauduloasă prev. de art. 143 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); - fals la legea contabilităţii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.,folosirea creditului societăţii în folos propriu şi împrumut ilegal din fondurile societăţii comerciale prev. de art. 272 alin. (2) şi 3 din Legea nr. 31/1990,cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. - Prin actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului S.A. că, în perioada 2001 - 2005, în calitate de administrator şi/sau de persoană care exercita controlul asupra SC L.I. SRL: s-ar fi sustras în întregime de la plata obligaţiilor fiscale în scopul obţinerii de venituri prin nedeclararea celor impozabile; ar fi omis evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor efectuate,în scopul de a nu plăti impozitele datorate în mod legal; s-ar fi sustras de la efectuarea controlului financiar- contabil prin declararea fictivă a sediului societăţii şi inexistenţa unui punct de lucru legal deschis pentru colectarea de fier vechi, activitate la care de altfel nici nu avea dreptul - din cauza lipsei autorizaţiilor; ar fi sustras evidenţele societăţii comerciale menţionate; ar fi omis, cu ştiinţă, să efectueze înregistrările exacte în contabilitate, cu rezultatul denaturării veniturilor societăţii comerciale; ar fi emis, în fals, documente de ridicare a banilor din bancă şi de modificare a actelor constitutive ale societăţii comerciale,în sensul explicat şi reţinut; ar fi folosit, cu rea-credinţă, creditul societăţii comerciale în folosul său propriu, împrumutându-se în mod direct de la aceasta personal, ocazie şi modalitate prin care a cauzat un prejudiciu bugetului de stat, rămas nerecuperat, în sumă de 982.432,7127 RON.

Din examinarea materialului probator administrat în cursul procesului penal,instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: - La data de 16 aprilie 2004 Garda Financiară Constanţa a formulat sesizare penală împotriva numitului S.A. administrator al SC L.I. SRL Constanţa pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală,motivat de faptul că, la controlul efectuat de către comisarii Gărzii Financiare Constanţa, la sediul social declarat, nu a putut fi contactată nicio persoană - SC L.I. SRL Constanţa a fost înfiinţată în anul 1996, având sediul social declarat în municipiul Constanţa str. Cutezătorilor nr. 16, iar ca obiect de activitate - preponderent comerţ.

Această societate comercială a avut iniţial doi asociaţi - respectiv pe inculpatul S.A. şi pe numitul B.L. Prin actul adiţional de modificare a statutului şi contractului societăţii SC L.I. SRL Constanţa, autentificat prin Încheierea nr. 4511 din din 06 octombrie 1998, depus la Oficiul Registrului Comerţului prin cererea înscriere menţiuni nr. 26.653/31.08 - 1999 şi prin rezoluţia nr. 53.046 din din 02 septembrie 1999 (înscris la O.R.C.Ia data de 02 septembrie 1999) părţile/asociaţii convin următoarele - cei doi asociaţi au convenit ca numitul B.L.S. să se retragă din societate astfel că inculpatul S.A. a devenit asociat unic şi unic administrator;-ca urmare a retragerii din societate a numitului B.L.S., inculpatul S.A. devine asociat şi administrator unic.

Prin actul adiţional încheiat la data de 30 aprilie 2004 depus la Oficiul Registrului Comerţului prin cererea de modificare a actului constitutiv nr. 21235 din 30 aprilie 2004 admisă la data de 11 mai 2004, prin încheierea judecătorului delegat nr. 22.023, a fost schimbat şi sediul social, respectiv în municipiul Constanţa iar asociatul unic şi administrator, inculpatul S.A. s-a retras aparent şi scriptic din societate. Prin acelaşi act adiţional menţionata fost numit însă asociat şi administrator unic al SC L.I. SRL Constanţa, numita T.A., numire care a avut doar un conţinut formal,făcută pentru a se încerca eludarea responsabilităţii sale legitime. în realitate, inculpatul S.A. a fost cel care a continuat a exercita controlul şi conducerea societăţii comerciale, fără a apare însă în înscrisurile încheiate. Cesiunea părţilor sociale către numita T.A. a fost efectuată în mod fictiv, doar pentru ca inculpatul S.A. să se poate sustrage de la plata taxelor datorate statului ca urmare a activităţilor economice de amploare efectuate de către acesta în mod personal. Martora T.A. era măturător stradal, se adăpostea sub scena unei discoteci din staţiunea M şi era bolnavă de epilepsie împrejurări de care a profitat inculpatul S.A., care deşi nu mai avea nicio calitate oficială în societate a îndeplinit rolul de administrator de fapt.în realitate,inculpatul S.A. şi-a păstrat dreptul de semnătură în bancă şi de acces la conturile SC L.I. SRL Constanţa,deschise la bănci, cât şi documentele acesteia. Martora T.A. a acceptat să semneze la notar actul fictiv de cesionare a părţilor sociale ale societăţii,şi de preluare a acestora doar pentru că a primit în schimb nişte bani de alimente. În data de 28 septembrie 2006 prin Sentinţa comercială nr. 6010 a Tribunalului Constanţa, la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului s-a dispus dizolvarea SC L.I. SRL Constanţa pentru nedepunerea situaţiilor financiare. Din adresa Oficiului Registrului Comerţului nr. 10471 din 25 februarie 2011 rezultă că SC L.I. SRL Constanţa a fost radiată la data de 18 septembrie 2007.

În perioada aprilie - septembrie 2002 SC L.I. SRL Constanţa, prin administratorul său, a desfăşurat activităţi de colectare şi de valorificare deşeuri reciclabile având drept clienţi (aspect reieşit din facturile de vânzare) SC A. SRL Bucureşti şi SC S. SA Sighişoara. Din documentele aflate la dosar cât şi din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că în obiectul de activitate al societăţii SC L.I. SRL Constanţa nu era cuprinsă colectarea de deşeuri, iar societatea nu a avut punct de lucru declarat în Constanţa adresă declarată pentru obţinerea autorizaţiilor. Autorizaţia de achiziţie coroborată cu autorizaţia de mediu, avea valabilitate numai până la data de 29 iunie 2006 şi numai pentru colectare deşeuri metalice neferoase de la agenţi economici. Autorizaţia emisă nu putea opera faţă de furnizori - persoane fizice, nu era valabilă şi nici nu s-a făcut dovada spaţiului aferent. Conform adreselor emise de Agenţia de Protecţie a Mediului Constanţa şi de Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor Bucureşti, SC L.I. SRL Constanţa nu deţinea autorizaţie de mediu şi nici autorizaţie de achiziţie deşeuri neferoase reciclabile. Achiziţionarea de fier vechi,din punct de vedere legal, trebuia să se facă numai în baza unei autorizaţii legale, emisă în condiţiile legii. Această activitate a societăţii trebuia să respecte restricţiile de achiziţie, adică achiziţionarea să aibă loc numai de la agenţi economici iar aceste achiziţii trebuiau să fie prevăzute în obiectul de activitate.Se mai reţine că nici achiziţia de fier vechi, ca activitate economică, nu se regăseşte în statutul societăţii, astfel că şi sub acest aspect operaţiunile efectuate de către SC L.I. SRL Constanţa erau ilegale. Atât timp cât legea interzicea achiziţionarea de astfel de materiale (deşeuri) de la populaţie, fiind însă efectuată în fizic, adeverinţele de primire şi plata corespunzătoare, nu au putut fi luate în considerare, după cum nu au putut fi primite ca exoneratorii de răspundere nici facturile ce au fost emise. Colectarea deşeurilor s-a făcut fără eliberarea vreunei autorizaţii valide iar SC L.I. SRL Constanţa nu avea în actul constitutiv acest obiect de activitate,nu avea punct de lucru declarat, astfel că a fost depăşit obiectul de activitate iar valoarea deşeurilor colectate şi vândute este confiscabilă, situaţie în care valoarea de vânzare a acestor mărfuri este supusă unui impozit de 100% la bugetul statului.Totodată, SC L.I. SRL Constanţa, în realitate inculpatul S.A., nu a condus şi organizat nici contabilitatea societăţii comerciale.împrejurare faţă de care s-a constatat lipsa evidenţei contabile,a registrelor contabile-balanţe de verificare-bilanţuri.

De asemenea, documentele de venituri şi operaţiunile de încasări prin cont nu au fost, în nici un fel, înregistrate astfel că la stabilirea veniturilor totale ale societăţii au fost avute în vedere facturile emise şi încasările prin conturile curente. Inculpatul S.A. a ridicat direct banii aparţinând societăţii din bancă şi i-a folosit în propriul interes, fără evidenţierea lor în vreun act justificativ.

S-a mai constatat, cu prilejul cercetărilor, că nici obligaţiile fiscale de natura TVA, impozit pe profit şi impozit pe dividente nu au fost calculate de către societate şi nici virate la bugetul de stat.în faza de urmărire penală au fost ridicate documente privind conturile curente deschise la cele două bănci respectiv la M. SA şi la R. SA. Din extrasele de cont şi istoricul operaţiunilor,a reieşit că au fost efectuate încasări pe bază de ordine de plată şi file CEC, depuse la încasare directă de terţi. Din extrasele de cont aflate la dosar,a reieşit că a fost ridicată din bancă, în total, de către inculpatul S.A. suma de 9.255.310,100 ROL care a fost considerat drept împrumut de la societate, şi care s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 266 pct. 3 din Legea nr. 31/1990. Acest împrumut de la societate realizat de către inculpatul S.A., în mod fraudulos,a condus la lipsa fondurilor necesare pentru plata obligaţiilor asumate de către SC L.I. SRL Constanţa către terţi cât şi către stat prin plata obligaţiilor bugetare/fiscale.

Expertul contabil a calculat pro/parte şi cumulat prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul S.A., şi care s-a ridicat la suma de 982.432,7127 RON care a rămas nerecuperat. Raportul de expertiză contabilă a stabilit. că faţă de organizarea şi ţinerea evidenţei contabile,a întocmirii registrelor contabile şi a deconturilor de TVA şi a declaraţiilor fiscale ca şi faţă de obligaţia calculării şi virării obligaţiilor fiscale de natura impozitului pe profit şi a celui pe dividente răspunderea se raportează pe perioade după cum urmează: -de la data de 01 ianuarie 2000 până la data de 11 mai 2004 răspunderea civilă delictuală revine administratorului S.A. răspundere unipersonală,deoarece a fost asociat unic; - de la data de 11 mai 2004 până la dizolvarea societăţii, răspunderea civilă delictuală este o răspundere solidară în sarcina administratorului unic(de drept) T.A. şi a administratorului de fapt S.A., solidară cu SC L.I. SRL Constanţa iar faptele acestora, prin care s-au produs neregulile care au condus la neplata obligaţiilor societăţii sunt ilicite. Pe parcursul fazei de urmărire penală inculpatul S.A. a fost audiat de mai multe ori, dar de fiecare dată, şi-a schimbat declaraţiile, în sensul că a indicat drept responsabile pentru faptele sale, persoane despre care nu a putut da relaţii care nu au putut fi identificate.

Inculpatul a susţinut, în apărare, că a cesionat părţile sociale ale SC L.I. SRL Constanţa către martora T.A., care a desfăşurat „activitate comercială" dar a recunoscut că în realitate el era cel care avea drept de semnătură în bancă astfel că a retras din conturile societăţii deschise la bănci sume de bani, pe care i le dădea martorei T.A., iar el primea doar un procent de 3% din sumă. (aspect care nu a fost dovedit de către inculpat). în faţa instanţei de judecată inculpatul S.A. s-a prelevat de dispoziţiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen. privind dreptul la tăcere şi nu a dorit să dea declaraţie. Prin Adresa nr. 22863/din 08 martie 2011 Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa s-a constituit parte civilă în procesul penal în contra inculpatului S.A. cu suma de 982.432,7127 RON precum s-a reţinut în raportul de expertiză contabilă judiciară plus majorări de întârziere calculate conform art. 119 - 120 C. proc. fisc., până la data stingerii efective a prejudiciului. Situaţia de fapt prezentată şi reţinută de către instanţă a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă - raport de inspecţie fiscală nr. 11183/2005 din 03 februarie 2006: - raport de inspecţie fiscală nr. 3885 din 12 iunie 2006; - raport de expertiză contabilă judiciară care a stabilit că societatea prin administratorul acesteia, nu a organizat şi condus evidenţa contabilă, nu există registre contabile, declaraţii de TVA, declaraţii privind stabilirea impozitului pe profit, pe dividente, balanţe contabile şi bilanţuri în obiectul de activitate al societăţii nu este cuprinsă colectarea de deşeuri, societatea nu a avut punct de lucru declarat la registrul comerţului în str. O, nu a avut o autorizaţie de colectare deşeuri legală, şi indiferent de autorizaţie nu putea colecta deşeuri metalice neferoase de la populaţie,întrucât societatea nu a organizat şi condus evidenţa contabilă pentru a stabili obligaţiile fiscale faţă de o bază de calcul, astfel că toate sumele încasate reprezintă venituri dobândite în mod ilicit,care se impozitează cu 100% şi constituie obligaţii la buget;- documente privind înfiinţarea SC L.I. SRL Constanţa; - adresa nr. 450.656/2004 privind autenticitatea autorizaţiilor de achiziţie deşeuri feroase; - arhiva SC L.I. SRL Constanţa - documente BC RO. Constanta; - documente M.R.B. Constanţa - documente M. SA; - documente SC S. SA Sighişoara; - documente SC A. SRL Bucureşti; - documente SC M.P. SRL Giurgiu; - depoziţiile martorilor B.D., O.V., G.V., Ş.N.G.G., C.S., P.G., l.R.N. - care a precizat că inculpatul S.A. s-a prezentat în aprilie 2004 la SC B.C.A.M. SRL Constanţa, şi a solicitat redactarea unui act adiţional în vederea cesiunii părţilor sociale pe care le deţinea la SC L.I. SRL către numita T.A., ea a primit o procură specială pentru a depune actele la Camera de Comerţ, şi s-a deplasat şi a depus actele adiţionale,după ce au fost semnate şi autentificate şi după ce a completat o cerere datată 30 aprilie 2004, martora a recunoscut înscrisul denumit act adiţional privind modificarea documentelor SC L.I. SRL semnat de către S.A. şi T.A., T.A. care a arătat în faţa instanţei că îl recunoaşte pe inculpatul S.A. ca fiind unul din bărbaţii care a fost cu ea la notariat când a semnat acel act la notariat, nu a auzit niciodată de SC L.I. SRL şi nici nu a efectuat acte de administrare,la notariat nimeni nu i-a spus să citească actele,după ce a semnat actele a fost cinstită cu nişte bere şi mici,probabil recunoştinţă că a semnat respectivele acte;--declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală.

Reprezentantul Parchetului a solicitat în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice: 1) din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. b) şi c) din Legea nr. 87/1994, şi de fals intelectual la Legea contabilităţii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 în ref. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. b) şi c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 2) din infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii în folos propriu şi împrumut din fondurile societăţii comerciale prev. de art. 272 alin. (2) şi 3 din Legea nr. 31/1990 în infracţiunea de delapidare prev. de art. 215¹ alin. (2) C. pen. în ref. la art. 281 din Legea nr. 31/1990.

1) în privinţa primei solicitări de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. b) şi c) din Legea nr. 87/1994, şi de fals intelectual la legea contabilităţii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 în ref. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. b) şi c) din Legea nr. 87/1994,cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) s-a constatat că această cerere este întemeiată şi a fost admisă,procedându-se în sensul solicitat.

Prin Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - de admitere a recursului în interesul legii - ale cărei dispoziţii sunt obligatorii pentru instanţe conform art. 414⁵ alin. (4) C. proc. pen., s-a stabilit că fapta de omisiune în tot sau în parte ori evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate ori a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale sau evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994) nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 Legea contabilităţii raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.

2) Referitor la cea de a doua solicitare de a se proceda la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii în folos propriu şi împrumut din fondurile societăţii comerciale prev.de art. 272 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 în infracţiunea de delapidare prev. de art. 215¹ alin. (2) C. pen. în ref. la art. 281 din Legea nr. 31/1990" nu se poate proceda astfel întrucât în cauză nu este realizată latura obiectivă,inculpatul S.A. a acţionat ca un administrator de fapt şi nu a avut calitatea de funcţionar, calitate cerută de textul art. 215¹ C. pen. în referire la art. 147 C. pen. Pe de altă parte în cauză nu există constituită parte civilă, societatea comercială, care să reclame cauzarea unui prejudiciu prin modalităţile cerute de textul de lege incriminator respectiv însuşirea, folosirea sau traficarea de bani sau valori."

În termen legal, împotriva acestei Sentinţei, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel cum în mod explicit şi detaliat s-a referit în memoriul depus, în esenţă, sub aspectul greşitei încadrări juridice data faptelor, şi cu privire la modul de individualizare a pedepsei stabilite.

Verificând Sentinţa apelată de către procuror în apărarea intereselor publice, curtea a constatat ca apelul este fondat, însă este întemeiat pe alte elementele de nelegalitate decât cele invocate.

Astfel s-a constatat că în cauză, prima instanţa a fost nelegal sesizata prin rechizitoriu întocmit de către procuror.

Actul de sesizare a instanţei, s-a apreciat că nu conţine toate elementele necesare vizând circumscrierea detaliată a faptelor ce constituie obiectul judecaţii, întrucât constituie doar o enumerare a unor încadrări juridice, fără a se preciza, astfel cum era necesar, în concret în ce constau acestea, în special în ce priveşte sustragerea evidenţelor societăţii la care inculpatul, pe o perioada de timp a avut calitatea de administrator.

S-a mai apreciat că, faptele nu sunt circumscrise nici în ce priveşte modalităţile concrete de săvârşire, nici în ce priveşte raporturile juridice preexistente şi nici în ce priveşte momentul săvârşirii şi în special momentul consumării acestora, în raport de fiecare încadrare juridică reţinută în rechizitoriu.

Tehnica folosita de către autorul rechizitoriului de redactare a acestuia, s-a apreciat că este defectuoasă şi cuprinde grave omisiuni, care împiedica instanţa de apel să poată analiza încadrările juridice corecte ale fiecărei fapte enumerate în cuprinsul rechizitoriului, în condiţiile în care, la momentul actual au intervenit mai multe modificări legislative, iar legile speciale în care sunt cuprinse incriminările penale prevăzute în rechizitoriu şi în raport de cele invocate în apelul declarat de procuror, s-a apreciat că nu pot fi analizate în ce priveşte relaţia dintre normele penale speciale şi cele generale, şi relaţia dintre acte materiale distincte şi incriminarea penală ce cuprinde modalităţi alternative de săvârşire.

Toate aceste impedimente, s-a apreciat că, se datorează greşitei redactări a actului de sesizare a instanţei, care pun instanţa în imposibilitatea stabilirii în concret a obiectului judecăţii.

Sub acest aspect, Sentinţa pronunţată de prima instanţa, s-a apreciat că este afectată de nulitate absoluta ce nu mai poate fi remediată, întrucât etapa prev. de art. 300 alin. (2) C. proc. pen. a fost depăşita, neregularităţile vizând sesizarea instanţei, fiind sancţionată cu nulitatea absoluta în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Evaluarea şi întemeierea Deciziei instanţei de apel pe aceste motive de fapt şi de drept, s-a apreciat că nu încalcă dispoziţiilor art. 372 C. proc. pen., întrucât Ministerul Public ca reprezentant al intereselor generale ale societăţii, apără în căile de atac promovate, inclusiv imperativul de ordine publica al legalei sesizări a instanţei de judecată şi pe cale de consecinţă, respectarea dreptului la apărare al inculpatului, din acest punct de vedere neputându-se considera că apelantului procuror, ce nu este parte în proces, i s-a creat o situaţie mai grea, situaţie în care s-a apreciat că vizează fondul cauzei în principal, neputând aduce atingere eficacităţii sancţionării în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. a unei grave încălcări a modalităţii de sesizare a instanţei, sesizare a cărei regularitate face parte din ordinea de drept şi ordinea publica.

Pentru aceste motive, curtea funcţionând ca instanţă de apel, a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat Sentinţa apelată şi rejudecând, a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei, cu indicarea concretă a faptelor reţinute în sarcina inculpatului şi în raport de fiecare încadrare juridică în parte, care fapte se apreciază că ar constitui elementele materiale incriminate de norma penală relevantă, astfel încât inculpatul să poată cunoaşte, încă de la începutul judecăţii aceste elemente coroborate şi să-şi poată formula apărările pe care le considera necesare, iar prima instanţă să poată să-şi stabilească în mod neîndoielnic şi precis obiectul judecaţii în condiţiile art. 317 C. proc. pen.

împotriva acestei, decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul S.A..

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² şi 10 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelului parchetului, la Curtea de Apel Constanţa. A arătat că s-a aplicat greşit legea iar instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la toate faptele reţinute prin rechizitoriu.

Apărătorul inculpatului S.A., a solicitat respingerea recursului parchetului şi admiterea recursului inculpatului.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin decizia din apel, s-a făcut o greşită aplicare a legii, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare şi asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.Înalta Curte reţine că în mod nelegal instanţa de apel a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa în vederea refacerii actului de sesizare apreciind eronat că rechizitoriul ar cuprinde grave omisiuni, ce pun instanţa în imposibilitatea stabilirii în concret a obiectului judecăţii, invocând dispoziţiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen..

Conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare, iar alin. (2) al aceluiaşi articol, prevede că în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.

Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1552/P/2009 din data de 13 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa,s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.A., pentru infracţiunile menţionate anterior.

La termenul din data de 01 aprilie 2011, întrucât părţile prezente au precizat că nu au de formulat cereri prealabile, ori de ridicat excepţii, instanţa de fond a început cercetarea judecătorească.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond (respectiv la termenele din 01 aprilie 2011, 13 mai 2011, 03 iunie 2011, 09 septembrie 2011, 30 septembrie 201(1), (2)1 octombrie 2011 şi 11 noiembrie 2011) au fost audiaţi inculpatul S.A. şi martorii B.D., O.V., G.V., T.A., G.G., C.S., P.G., I.R.N. şi s-au depus înscrisuri, iar prin Sentinţa penală nr. 447 din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Constanţa a condamnat inculpatul, în baza probelor administrate atât la urmărire penală, cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, prin hotărârea de condamnare dispunând şi cu privire la cererile de schimbare a încadrărilor juridice.

Împotriva acestei sentinţe de condamnare, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, iar în şedinţa din data de 13 martie 2012, Curtea de Apel

Constanţa a constatat apelul în stare de judecată, nefiind alte cereri şi excepţii, acordând cuvântul pentru dezbateri. De la închiderea dezbaterilor asupra apelului, instanţa a amânat de opt ori pronunţarea,iar prin încheierea din data de 04 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanţa a dispus repunerea cauzei pe rol, în vederea punerii în discuţie a încadrării juridice a faptelor ce fac obiectul cauzei.

- După repunerea cauzei pe rol, la termenul din data de 08 mai 2012, cu ocazia dezbaterilor, s-au pus concluzii, atât cu privire la încadrările juridice ale faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât şi cu privire la apelul declarat de parchet; cu acel prilej, inculpatul prezent, prin apărător, a solicitat respingerea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa şi menţinerea Sentinţei Tribunalului Constanţa, ca legală şi temeinică, reiterând concluziile din data de 13 martie 2012. De la închiderea dezbaterilor asupra apelului, instanţa a amânat de alte şase ori pronunţarea, Curtea de Apel Constanţa, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, şi desfiinţând Sentinţa instanţei de fond a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, în vederea refacerii actului de sesizare, invocând dispoziţiilor art. 300 alin. (2) C. proc. pen..

Din considerentele Deciziei rezultă că, instanţa de apel a motivat că tehnica de redactare a rechizitoriului este defectuoasă şi cuprinde grave omisiuni, ce împiedică instanţa de apel să poată analiza încadrările juridice corecte ale fiecărei fapte enumerate în cuprinsul rechizitoriului, în condiţiile în care la momentul actual au intervenit mai multe modificări legislative; totodată, a precizat că a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei cu indicarea concretă a faptelor reţinute în sarcina inculpatului şi în raport de fiecare încadrare juridică în parte, astfel încât inculpatul să poată cunoaşte încă de la începutul judecăţii aceste elemente coroborate şi să-şi poată formula apărările, iar prima instanţă să poată să-şi stabilească în mod neîndoielnic şi precis obiectul judecăţii, în condiţiile art. 317 C. proc. pen..

Înalta Curte reţine că în mod nelegal instanţa de apel a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare, întrucât regularitatea actului de sesizare conform legii, se verifică doar la prima înfăţişare. Această norma fiind imperativă, şi având în vedere că la soluţionarea cauzei la instanţa de fond nu s-a invocat, la prima zi de înfăţişare, neregularitatea actului de sesizare, procedându-se la efectuarea cercetării judecătoreşti, astfel încât, instanţa de apel nu mai avea posibilitatea pronunţării unei soluţii de restituire în vederea refacerii rechizitoriului

Mai mult decât atât, verificarea actului de sesizare este o procedură ce vizează examinarea formală a conţinutului rechizitoriului, iar în cauză, acesta a fost întocmit cu respectarea exigenţelor prevăzute în art. 262, art. 263 şi art. 264 C. proc. pen..

Înalta Curte, reţine că, în urma cercetării judecătoreşti, instanţa de fond, analizând întregul material probator, a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului, iar inculpatul S.A. a formulat apărări în cauză, astfel că nu mai poate fi criticată tehnica de redactare a rechizitoriului prin prisma intervenirii mai multor modificări legislative de la data comiterii faptelor şi până în prezent. Mai mult decât atât, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, prin ordonanţa procurorului nr. 1552/P/2009 din 13 ianuarie 2011, cu ocazia extinderii cercetărilor şi a schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, s-a realizat o analiză a succesiunii modificărilor legislative, în vederea determinării atât a textului de lege în vigoare la data comiterii faptelor, cât şi a legii penale mai favorabile.Cu toate acestea, astfel cum s-a apreciat şi în practica judiciară (respectiv Decizia penală nr. 1683/29 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), încadrarea juridică dată de procuror este întotdeauna provizorie, supusă cenzurii instanţei şi susceptibilă de a fi schimbată ori de câte ori se constată că fapta reţinută în sarcina acuzatului a primit o încadrare juridică eronată sau, dimpotrivă, deşi corectă încadrarea iniţială, s-ar impune schimbarea acesteia în raport de modificările intervenite în situaţia de fapt, după administrarea probelor, astfel încât nu se impunea restituirea cauzei la procuror pentru aceste motive, motivarea instanţei că modul de redactare a rechizitoriului ar pune instanţa în imposibilitatea stabilirii în concret a obiectului judecăţii fiind complet eronată.

În fine Înalta Curte reţine că în mod greşit în considerentele hotărârii instanţei de control judiciar, s-a apreciat că restituirea s-a dispus şi ca urmare a admiterii apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, deşi acest aspect nu a fost cuprins între motivele de apel ale parchetului depuse în scris la dosarul cauzei şi nici nu s-a pus în discuţia părţilor, cu ocazia termenelor de judecată în apel.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 68/P din 01 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Se va casa decizia recurată şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe, respectiv Curţii de Apel Constanţa, pentru continuarea judecării apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, astfel cum a fost depus şi în scris la dosar.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul S.A., vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 68/P din 01 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, respectiv Curţii de Apel Constanţa, pentru continuarea judecării apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul S.A., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3716/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3714/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3598/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3600/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3693/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3714/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.), infracţiuni la alte legi speciale. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3716/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3718/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3719/2012. Penal. Cerere de amânare a executării pedepsei (art. 453 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3720/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs