ICCJ. Decizia nr. 3603/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3603/2012
Dosar nr. 183/99/2012
Şedinţa publică din 06 noiembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 55 din 9 februarie 2012 a condamnat pe inculpatul C.N., fiul lui M. şi A., născut în mun. Huşi, jud. Vaslui, domiciliat în sat Roşu, comuna Răducăneni, jud. Iaşi, fără antecedente penale, agricultor, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 3201 C. proc. pen.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a 2-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a stabilit obligaţiile avute de condamnat, pe perioada termenului de încercare.
A atras atenţia condamnatului, conform art. 864 C. pen. A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, de la 15 octombrie 2011, la zi şi a dispus punerea inculpatului în libertate, de îndată.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unei securi folosite la comiterea faptei.
A constatat că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către S.C.U. "Dr.N.O." Iaşi şi către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în seara de 13 octombrie 2011 inculpatul a aplicat cu o secure, părţii vătămate, pe fondul geloziei, o lovitură în zona capului, producându-i un traumatism cranio-cerebral, fractură cominutivă temporo-parietală stângă, contuzie cerebrală gravă difuză, leziuni care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi au necesitat pentru vindecare 35 - 40 de zile îngrijiri medicale, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, criticând-o, ca netemeinică, sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului. Parchetul a apreciat că, în mod greşit, prima instanţă a suspendat executarea pedepsei pentru o infracţiune deosebit de gravă.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, apreciind argumentele parchetului ca întemeiate, prin Decizia penală nr. 75 din 12 aprilie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 9 februarie 2012 a Tribunalului Iaşi, sentinţă pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală şi rejudecând:
A înlăturat dispoziţiile art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.
A înlăturat dispoziţiile art. 71 C. pen. alin. (5), privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei accesorii.
A interzis inculpatului exerciţiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestului preventiv de la 15 octombrie 2011, la 9 februarie 2012.
A înlăturat dispoziţia de avansare din fondurile Ministerului Public a sumei de 200 RON reprezentând asistenţă juridică din timpul urmăririi penale. S-a dispus ca această sumă să fie avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. S-a dispus ca toate cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că inculpatul a comis o infracţiune de tentativă de omor gravă sub aspectul relaţiilor sociale importante protejate prin incriminarea infracţiunii respectiv dreptul la viaţă al părţii vătămate, cauzându-i leziuni grave care i-au pus în primejdie viaţa.
Prin modalităţile de săvârşire, aplicarea unei lovituri cu securea în capul părţii vătămate, cu intensitate, cauzându-i leziunile grave produse, în împrejurările reţinute, fără a exista un mobil real scuzabil pentru conduita sa agresivă, reacţionând impulsiv nejustificat, infracţiunea comisă de inculpat are un grad de pericol social concret ridicat, iar recunoaşterea faptei şi lipsa antecedentelor penale nu sunt circumstanţe suficiente raportat Ia temeiul tragerii la răspundere penală care să conducă la convingerea că reeducarea inculpatului poate fi realizată chiar fără executarea pedepsei.
Astfel s-a apreciat că alegerea şi aplicarea modalităţii de executare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de către instanţa de fond nu sunt de natură să asigure scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. respectiv reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Nemulţumit de soluţia pronunţată în apel, având drept consecinţă executarea pedepsei principale, prin privare de libertate, inculpatul C.N. a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Recursul inculpatului este nefondat.
Motivarea instanţei de fond cu privire la individualizarea executării pedepsei a avut în vedere faptul că datele şi elementele personale constituie suficiente temeiuri pentru a ajunge la concluzia că scopul educativ al pedepsei poate fi realizat fără executarea în regim privativ de libertate.
Instanţa de apel a considerat în verificarea aceluiaşi aspect că inculpatul a comis o infracţiune gravă, având o conduită agresivă, reacţionând impulsiv şi nejustificat, iar lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptei nu sunt de natură să conducă la concluzia că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executare prin privare de libertate.
În acord cu instanţa de apel, în recurs se consideră că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin privare de libertate atunci când există riscul recidivei, când natura faptei implică o gravitate deosebită a lezării valorilor sociale, când prin conduita sa persoana acuzată nu a probat faptul că a înţeles consecinţele faptelor sale şi că nu le va repeta în viitor.
Aprecierea coroborată a criteriilor enumerate anterior conduce la concluzia instanţei de apel. Astfel în prezent inculpatul este arestat preventiv în altă cauză, fapt ce denotă perseverenţa acestuia într-o atitudine ilicită, negativă faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale.
Periculozitatea faptei comise de inculpat, constând în lovirea victimei cu o secure, cu consecinţa producerii acesteia a unor leziuni ce i-au pus viaţa în pericol, impune ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 4 ani închisoare, în întregime, prin privare de libertate şi nu prin aplicarea suspendării sub supraveghere, cum netemeinic decisese prima instanţă.
Pericolul social al infracţiunii săvârşită de inculpat este unul din criteriile în baza cărora trebuia proporţionată pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare. Astfel modul cum a fost concepută activitatea infracţională, inculpatul lovind fără motiv victima cu o secure în cap în condiţiile în care acesta discuta cu concubina, pe de o parte, iar pe de altă parte faptul că inculpatul nu are antecedente penale, în contextul faptei comise nu justifică reevaluarea criteriului de individualizare cu care a operat instanţa de apel.
Constatând că în cauză instanţa de prim control judiciar a făcut o individualizare corectă, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executarea acesteia, criticile formulate în recursul inculpatului vor fi apreciate ca nefondate.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Se constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2095/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2093/2012. Penal → |
|---|
