ICCJ. Decizia nr. 3479/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3479/2012
Dosar nr. 6828/1/2012
Şedinţa publică din 28 octombrie 2012
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 119 din 25 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 1277/36/2012, în temeiul art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate S.L. (fiul lui V. şi E.L., născut în mun. Constanţa, judeţul Constanţa, cu domiciliul în loc. Mihail Kogălniceanu, str. N.B., judeţul Constanţa, cetăţean român, fără antecedente penale) pe o perioadă de 5 zile, începând din data de 25 octombrie 2012 până la data de 29 octombrie 2012, inclusiv.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
S-a respins, ca nefondată, cererea persoanei solicitate S.L. privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, la data de 24 octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în temeiul art. 99 art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, a sesizat Curtea de Apel Constanţa, cu propunerea de arestare a persoanei solicitate S.L., în vederea punerii în executare a semnalării privind mandatul european de arestare emis la data de 4 septembrie 2012 de Parchetul Konstanz - Germania în Dosarul nr. 7 CS 258/12.
S-a reţinut că persoana solicitată S.L. este acuzată că, în perioada 4 august 2012 - 24 august 2012, împreună cu alte persoane (autori şi complici), au pătruns prin efracţie în incintele companiilor situate în localităţile Villingen - Schenningen, Monchweller, Horhberg -Niederwasser, St Georgen, Deisslingen din Germania (9 fapte), de unde au sustras metale neferoase în valoare de 100.00 euro, în scopul valorificării. Pentru a pătrunde în incinta companiilor menţionate, autorii şi complicii au tăiat gardul împrejmuitor cu un cleşte şi au forţat ferestrele clădirilor. Ulterior, metalul neferos sustras a fost transportat şi valorificat în Olanda.
Faptele constituie, potrivit legislaţiei germane, infracţiunea de complicitate la infracţiunea de jaf în bandă cu agravantă, prev. de art. 244 A C. pen. german şi pedepsită cu până la 10 ani închisoare.
Instanţa a arătat că faptele sunt incriminate şi de legea penală română, respectiv infracţiunea de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i) şi alin. (4) C. pen., infracţiune prevăzută şi pedepsită cu închisoarea cuprinsă între 10 şi 20 ani.
Curtea a constatat că măsura reţinerii a fost luată de urgenţă, pe baza semnalării transmise de I., în lipsa unui mandat european de arestare, tradus în limba română, franceză sau engleză, înaintat de autoritatea judiciară solicitantă către procuror, care a fost sesizat prin intermediul semnalării de urmărire internaţională emisă de B.N.I.
Instanţa a precizat că această sesizare nu echivalează cu mandatul european de arestare, urmând ca procurorul să depună mandatul european de arestare în două exemplare, tradus în limba română, moment până la care faţă de persoana solicitată trebuie luată o măsură procesuală privativă sau restrictivă de libertate pe o perioadă de 5 zile, în condiţiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
S-a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este de natură a răspunde exigenţelor impuse de procedura executării de către autorităţile române a unui mandat european de arestare, dat fiind urgenţa acestei proceduri şi necesitatea asigurării prezenţei persoanei solicitate în faţa instanţei, în vederea soluţionării cererii de predare către autorităţile germane. Deşi persoana solicitată are domiciliul în loc. Mihail Kogălniceanu, jud. Constanţa şi nu rezultă a mai fi fost implicat în dosare penale, termenele scurte prevăzute pentru soluţionarea cererii impun ca persoana solicitată să fie constant la dispoziţia organelor judiciare, astfel că, în opinia Curţii, o măsura neprivativă de libertate nu ar fi în măsură să asigure atingerea scopului prezentei proceduri.
Împotriva încheierii a declarat recurs persoana solicitată S.L. care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea întrucât la dosarul cauzei nu există mandatul european de arestare şi se va prezenta la organul judiciar ori de câte ori va fi chemat.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana solicitată a fost reţinută potrivit art. 101, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin O.I.P.C. (I.), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanţa amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Prin urmare, dispoziţia legală enunţată permite şi impune luarea uneia dintre cele două măsuri preventive (arestarea sau obligarea de a nu părăsi localitatea) pe baza semnalării transmise prin O.I.P.C. (I.), pe un termen de 5 zile, până la primirea mandatului european de arestare, astfel că nu poate fi primită susţinerea recurentului că nu ar fi fost posibil să se dispună arestarea sa doar în baza semnalării.
Cât priveşte opţiunea instanţei de fond pentru măsura arestării persoanei solicitate în detrimental obligării de a nu părăsi localitatea, instanţa de recurs o apreciază ca fiind întemeiată în raport de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluţionarea cu celeritate şi prezenţa persoanei solicitate în faţa instanţei, precum şi de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare, dar şi de natura şi gravitatea acuzaţiei adusă persoanei solicitate şi posibila implicare a mai multor persoane în activitatea infracţională.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 109 din Legea 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană solicitată S.L. împotriva Încheierii nr. 119/P din 25 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul 1277/36/2012.
Va fi obligată recurenta persoană solicitată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană solicitată S.L. împotriva Încheierii nr. 119/P din 25 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1277/36/2012.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1136/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 142/2012. Penal → |
|---|
