ICCJ. Decizia nr. 3700/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 45 din 22 aprilie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, investită prin declinarea competenței în favoarea sa de către Tribunalul Iași, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat inculpații:

- Z.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174,art. 175 lit. a), e), i) C. pen., cu aplicarea art. 32 pct. 1 lit. a) si pct. 2 din Legea nr. 535/2004 și infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 280 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 32 pct. 1 lit. d) și pct. 2 din Legea nr. 535/2004, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- V.O.E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. combinat cu art. 20 C. pen. raportat la art. 174,art. 175 lit. a), e), i) C. pen., cu aplicarea art. 32 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din Legea nr. 535/2004 și infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 280 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 32 pct. 1 lit. d) și pct. 2 din Legea nr. 535/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.M.S., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) combinat cu art. 20 C. pen. raportat la art. 174,art. 175 lit. a), e), i) C. pen., cu aplicarea art. 32 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din Legea nr. 535/2004 și infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 280 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 32 pct. 1 lit. d) si pct. 2 din Legea nr. 535/2004, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) combinat cu art. 20 C. pen. raportat la art. 174,art. 175 lit. a), e), i) C. pen., cu aplicarea art. 32 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din Legea nr. 535/2004 și infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 280 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 32 pct. 1 lit. d) și pct. 2 din Legea nr. 535/2004, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A menținut măsura obligării inculpaților de a nu părăsi țara.

în baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. a dispus confiscarea pistolului marca "G." calibru 7,65 mm, aflat la camera de corpuri delicte a I.P.J. Cluj.

A constatat că partea vătămată L.L.S. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.

în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată Clinica de Chirurgie - Cluj-Napoca.

A respins ca nefondată cererea martorului Gorcea Vasile privind acordarea sumei de 200 lei cu titlu de despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 1196/P/2003 din 7 mai 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- Z.V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a), e), i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, nerespectarea regimului materiilor explozive prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- V.O.E., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la tentativă la omor calificat prevăzută de art. 25 C. pen. combinat cu art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a), e, i C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, nerespectarea regimului materiilor explozive prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.M.S., cercetat sub aspectul infracțiunilor de complicitate la tentativa la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) combinat cu art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a), e), i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I si pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, nerespectarea regimului materiilor explozive prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- S.F., cercetat sub aspectul infracțiunilor de complicitate la tentativă la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) combinat cu art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a), e), i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, nerespectarea regimului materiilor explozive prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III si pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Prin actul de inculpare s-a reținut în sarcina inculpaților că, în seara zilei de 28 decembrie 2003, la instigarea inculpatului V.O.E., cu complicitatea inculpaților M.M.S. și S.F., inculpatul Z.V. a aruncat un dispozitiv exploziv în interiorul localului Pizzeria "P." din municipiul Turda, cu intenția de a suprima viața lui O.G., urmărind să producă o gravă tulburare a ordinii publice.

S-a mai reținut că, în cursul lunii decembrie 2003, inculpații au deținut, transportat și efectuat operații cu un pistol militar marca G., urmărind totodată să producă o tulburare gravă a ordinii publice, precum și faptul că în cursul aceleași luni au deținut, transportat și au folosit material exploziv, urmărind producerea tulburării grave a ordinii publice.

Potrivit rechizitoriului, în seara zilei de 28 decembrie 2003, în jurul orelor 19:30, o persoană mascată a aruncat în interiorul localului "Pizzeria P." din municipiul Turda, județul Cluj, un dispozitiv exploziv, rănind pe L.L.S. - una dintre persoanele aflate în bar.

Explozia s-a produs în încăperea de la parter a localului, unde era ocupată o singură masă, la care se aflau patru persoane, respectiv L.L.S., O.G. zis "G.", B.I. și Z.S.A.

Potrivit raportului de constatare medico-legală, acesta a suferit leziuni ce nu i-au pus viața în pericol și pentru a căror vindecare sunt necesare 7-8 zile îngrijiri medicale.

S-a reținut că anterior, în seara zilei de 09 decembrie 2003, în municipiul Turda a avut loc o altercație între două grupuri de persoane, pe de o parte inculpații V.O.M., S.F., Z.V., M.M.S., învinuitul M.S., martorii A.A., M.G. și, pe de altă parte, martorii B.S., R.O., R.C., D.A. și O.G.

Cu această ocazie inculpatul V.O.M. a fost agresat de martorii B.S. și D.A., iar O.G. a încercat să-l lovească pe inculpatul Z.V. cu un obiect contondent ce îl avea asupra lui.

Pe parcursul cercetărilor martorul M.G. a declarat că:

- în luna decembrie 2003, după incidentul din 9 decembrie 2003, inculpatul V.O. s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpații Z.V., S.F. și M.M., ocazii cu care cei patru inculpați ar fi pus la cale atacul cu material exploziv din data de 28 decembrie 2003, urmărind suprimarea vieții lui O.G.;

- la întâlnirea care a avut loc în noaptea de 9-10 decembrie 2003 în locuința martorului A.A., inculpatul V.O. i-a cerut inculpatului M.M. să-i facă rost de două arme, iar acesta i-a promis că îl va ajuta în acest sens;

- a asistat la o discuție care a avut loc între cei patru inculpați, în luna decembrie 2003, la o benzinărie din municipiul Târgu Mureș, unde aceștia și-au exprimat intenția de a se răzbuna pe O.G. și au propus ca acesta să fie aruncat în aer cu o grenadă, cu această ocazie inculpatul V.O. cerându-i inculpatului M. să-i facă rost de arme. Cei patru au discutat posibilitatea ca unul dintre ei să arunce o grenadă în locuința lui O. Inculpatul M. a propus ca atentatul să-l vizeze pe martorul B., dar inculpatul V. a insistat ca răzbunarea să fie îndreptată împotriva lui O.G.. Inculpatul M.M. a sugerat ca atacul cu grenada să aibă loc în preajma sărbătorilor de Crăciun și fără a fi implicată familia lui O.G., ci numai persoana acestuia;

- în luna decembrie 2003 inculpatul V.O. a cumpărat din municipiul Cluj-Napoca două cagule de culoare neagră;

- a asistat în Târgu Mureș la o discuție între Z.V. și S.F. cu privire la atacarea cu grenada a lui O.G.;

- la "H.P." situat la ieșirea din municipiul Turda, inculpatul M.M. i-a pus la dispoziție inculpatului Z.V. o pungă de culoare albă în care se afla o grenadă.

în cursul cercetărilor s-a stabilit că, în data de 28 decembrie 2003, martorul M.G. a fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul Z.V., care i-a cerut să ridice o geantă roșie de la locuința lui S.Z., indicându-i și locul în care se găsește geanta. Inculpatul S. a declarat că geanta a fost adusă la domiciliul fratelui său de martorul M.G., care a locuit câteva zile în apartamentul situat în Târgu Mureș al soților S. Potrivit raportului de expertiză, în geanta de culoare roșie s-a găsit o armă de foc militară în stare de funcționare, respectiv un pistol marca "G.".

Martorul R.O. a purtat o discuție telefonică cu comisarul șef R.H., susținând că inculpatul M.M.S. i-a pus la dispoziție inculpatului V.O. grenada care a fost folosită în atentatul din 28 decembrie 2003.

Audiați în faza de judecată, atât la Tribunal cât și în fața Curții de Apel, inculpații au negat în mod constant participarea lor în vreun fel la evenimentul menționat, din data de 28 decembrie 2003.

Inculpații Z.V., V.O. și S.F. au declarat că în data de 26 decembrie 2003 au plecat la București, unde au fost aproape tot timpul împreună, dormind la un hotel în perioada 27-29 decembrie 2003. în susținerea acestor afirmații, inculpații au depus acte din care rezultă că în perioada de referință au fost și în incinta complexului comercial M. București, unde au efectuat operațiuni de schimb valutar și, ulterior, s-au cazat la Hotelul "B." București. Aceste susțineri sunt confirmate și de declarațiile martorilor P.F. și B.T.

Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanțelor judecătorești, Curtea de Apel a constatat că faptele reținute în actul de inculpare au existat în materialitatea lor, însă există un mare dubiu că acestea au fost săvârșite de cei patru inculpați.

Prin urmare, conform regulii in dubio pro reo, instanța de fond a hotărât în sensul achitării inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., reținând următoarele:

Prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52C. proc. pen.

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de baza, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:

- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;

- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;

- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte "erga omnes";

- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. proc. pen., sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.

Inculpatul nu are sarcina să își dovedească nevinovăția, el doar se apară.

în prezenta cauză, inculpații au susținut constant pe tot parcursul procesului penal că nu ei sunt cei care au comis faptele de care sunt acuzați.

Autorul rechizitoriului a ajuns la concluzia că cei patru inculpați sunt autorii faptelor descrise, pe baza unor conexiuni și prezumții relativ logice, care au ca și nucleu declarațiile martorului M.G., date în faza urmăririi penale.

în fața instanțelor de judecată acest martor a revenit asupra declarațiilor și practic a condus la o răsturnare a eșafodajului construit în faza de urmărire penală.

Pentru dovedirea unei infracțiuni și, implicit, pentru pedepsirea făptuitorilor, este nevoie de studierea probelor existente despre acel eveniment judiciar obiectiv. Probele directe ale infracțiunii sunt urmele materiale ale acesteia, adică obiectele cu care s-a realizat infracțiunea, care trebuiesc completate cu probele indirecte, adică mărturiile depuse de anumite persoane care au participat indirect la infracțiune, respectiv martorii.

în cauza de față probele directe lipsesc, iar probele indirecte, cu referire la declarația martorului M., au avut un sens în faza urmăririi penale, sens care nu se mai regăsește în faza de judecată sau au altul contrar.

Pe de altă parte, în prezenta cauză niciun martor nu a perceput direct persoana care a aruncat grenada, sau înțelegerile dintre inculpați.

Cu privire la celelalte declarații date în cauză, martorul R.O. declara că a fost sunat de mai multe ori de comisarul H., însă i-a spus acestuia că nu cunoaște nimic în legătură cu munițiile despre care a fost întrebat, nu i-a spus nimic despre inculpatul M.M. întrucât nu cunoștea nimic despre acesta. Totodată, nu a discutat niciodată cu comisarul H., nici telefonic și nici personal, despre faptul că inculpatul V.O. ar deține cinci grenade. De asemenea, nu i-a spus comisarului H. că inculpatul V.O., în anul 2000, i-ar fi dat inculpatului Z.V. o grenadă, pe care acesta ar fi aruncat-o în fața magazinului numitului P.A.

Martorul O.G., a declarat în fața Tribunalului Cluj, declarație pe care a menținut-o în fața Curții de Apel, că persoana care a intrat în bar nu era niciunul dintre inculpații prezenți în instanță, acea persoană fiind mai înaltă și mai slăbuță, că nu a fost amenințat niciodată de inculpați, iar V.O. nu ar fi avut niciun motiv să atenteze la viața sa. Acesta a mai arătat că pe inculpatul Zăgrean nu îl cunoaște, iar despre inculpatul S. a declarat că nici acesta nu ar fi avut niciun motiv să îi facă rău. A mai arătat acest martor că nu crede că s-a produs panică puternică în rândul celor din jur, întrucât era înainte de sărbători, toți aruncau cu petarde, el percepând explozia grenadei ca fiind o petardă puternică.

Inculpații Z.V., V.O.M. și S.F. au declarat constant că în data de 26 decembrie au plecat la București, unde au fost aproape tot timpul împreună, dormind în aceeași cameră de hotel, în perioada 27-29 decembrie 2003. în susținerea acestor afirmații cei trei inculpați au depus la dosarul cauzei acte doveditoare din care rezultă că în momentul producerii exploziei în pizzeria din Turda, aceștia se aflau la o casă de schimb valutar în incinta Complexului comercial M.B. Afirmațiile inculpaților referitoare la faptul că în perioada menționată se aflau în București sunt confirmate și de declarațiile martorilor P.F. și B.T.

Martorul A.M.M. a arătat în fața Tribunalului Cluj că inculpatul M.M.S. a fost împreună cu el tot timpul, până aproape de momentul producerii atacului cu grenada, inculpatul neavând timpul necesar pentru a ajunge la locul faptei.

Ceilalți martori audiați în cauză nu au furnizat elemente care să conducă la stabilirea cu certitudine că inculpații din prezenta cauză sunt autorii faptelor descrise în rechizitoriu și nici că atacatorul ar fi fost inculpatul Z.V.

Având în vedere că la pronunțarea unei soluții de condamnare instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpaților pe bază de probe sigure, certe, și întrucât în cauză probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților, se impune a se da eficiența regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului.

Pentru ca regula in dubio pro reo să fie aplicabilă se cere să existe cu adevărat o îndoială. îndoiala există atunci când, din coroborarea tuturor probelor, apare posibilă atât existența vinovăției cât și a nevinovăției, fără ca vreuna dintre acestea să se desemneze cu certitudine.

Prezumția de nevinovăție de care se bucură orice persoană nu a putut fi răsturnată în cazul celor patru inculpați, așa încât numai pe baza unor probe care ar putea conduce și la concluzia că nu ei sunt autorii, nu se poate dispune tragerea la răspunderea penală a acestora.

Instanța de fond a conchis că faptele penale, așa cum au fost descrise, nu au putut fi stabilite pe bază de probe certe, că ar fi fost comise de către inculpați, existând mari dubii care le profită, așa încât a dispus achitarea acestora.

împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 1, 9, 17, 18 C. proc. pen., criticile privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași.

Criticile de nelegalitate privesc greșita declinare a competenței, cu referire la faptul că în cauză era incident cazul de prorogare a competenței statuat prin art. 41 alin. (2) C. proc. pen., iar dacă se admite ca Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași au realizat o corectă apreciere a competenței materiale și funcționale, apare încălcată competența după materie la judecata de fond, irelevantă sub acest aspect fiind menținerea actelor de către Curtea de Apel, la termenul din 9 aprilie 2009. Pe de altă parte, instanța de fond s-a pronunțat menținând o greșită încadrare juridica a faptelor, cu referire la faptul că norma veche apare ca mai favorabila.

Sub aspectul criticilor de netemeincie, procurorul a susținut că soluția de achitare este nefondată, aceasta având la bază o insuficientă apreciere a probatoriilor, precum și a consecinței neadministrării directe a probelor și a unui examen disparat al probatoriilor.

în concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, fie cu trimitere în rejudecare spre a se reface cercetarea judecătorească, fie cu rejudecarea cauzei în devoluție integrală, cu pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu.

La termenul din 23 octombrie 2012, procurorul a solicitat admiterea recursului potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 3859pct. 18 C. proc. pen., casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, condamnarea inculpaților pentru acțiunile arătate în dispozitivul sentinței, cu referire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților urmare schimbării încadrării juridice a faptelor de către Tribunalul Iași, prin sentința penala nr. 427 din 25 iunie 2007.

Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, următoarele:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în seara zilei de 28 decembrie 2003, în jurul orelor 19:30, o persoană necunoscută a aruncat un dispozitiv exploziv în interiorul localului Pizzeria "P." din municipiul Turda. A avut loc o explozie în urma căreia a fost rănit numitul L.S., care se afla în local împreună cu alte persoane. Pe lângă vătămarea corporală menționată, prin explozie au fost provocate în local și pagube materiale. Prin raportul de constatare medico-legală din 12 ianuarie 2004 s-a concluzionat în sensul că numitul L.S. prezintă leziuni corporale care nu au pus în primejdie viața acestuia și pentru a căror vindecare sunt necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Cu ocazia cercetării la fața locului, a fost găsită și ridicată o pârghie metalică din aluminiu, cu dimensiunea de 10/1 cm, cu seria 199-83, având două mențiuni în limba rusă, iar pe verso, un grup de cifre: 386 - 36 - 84. Totodată, la fața locului au fost găsite mai multe bucăți metalice provenite în urma dezintegrării dispozitivului exploziv. Prin raportul de expertiză din 23 ianuarie 2004 s-a concluzionat în sensul că fragmentele metalice ridicate de la fața locului sunt fragmente metalice provenite din dezmembrarea unui focos de grenadă de mana, tip UZRGM 2, precum și particule metalice din fontă, formate prin fragmentarea unui corp de grenadă defensivă de mana, încărcată cu exploziv pe baza de hexogen.

La data de 29 decembrie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174,175 lit. e) și i) C. pen.

în data de 6 ianuarie 2004 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții M.M.S. și Z.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., art. 280 alin. (1) C. pen. și art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. e) și i) C. pen. Din probatoriul administrat în cauză s-a stabilit că la fapta din 28 decembrie 2003 au contribuit prin acte de complicitate și numiții S.F. și V.O.M. Totodată, s-a stabilit că în luna decembrie 2003, cei doi au deținut și efectuat operațiuni cu arme și materiale explozive. în consecință, la data de 17 ianuarie 2004 s-a dispus începerea urmăririi penale și față de aceștia din urmă, pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, de nerespectare a regimului materialelor explozive și de complicitate cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Investit cu propuneri de luare a măsurii arestării preventive întocmite de procurorul care supraveghea urmărirea penală, Tribunalul Cluj, secția penală, a dispus arestarea preventivă începând cu data de 06 ianuarie 2004 a inculpaților Z.V. și M.M.S. și, începând cu data de 17 ianuarie 2004, a inculpaților V.O.E. și S.F., detenția preventivă a acestora durând până la data de 03 noiembrie 2005.

Potrivit dispozițiilor legii procesual penale rezultă că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată în cazul în care sunt întrunite condițiile art. 143 C. proc. pen., respectiv sunt probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul dintre cazurile reglementate de legiuitor prin art. 148 din același cod.

Reglementarea națională transpune în dreptul intern condițiile stabilite de art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevăd că arestarea preventivă poate fi luată atunci când există motive verosimile de a bănui că o persoană a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe făptuitor să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din examinarea încheierilor pronunțate în cauză, cu referire la propunerile motivate de luare a măsurii preventive a inculpaților, raportat la reglementarea legală, rezultă că în mod întemeiat instanțele de judecată au admis propunerile, acestea deținând o explicație credibilă și întemeiată pentru dispunerea măsurii, respectiv datele care au constituit temeiul măsurii preventive, cu referire la probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală care aveau aptitudinea de a conduce la concluzia că inculpații menționați au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina acestora, sub aspectul cărora se dispusese începerea urmăririi penale.

Sub acest aspect, este de observat distincția dintre urmărirea penală care, bazându-se pe prezumții de bun simț este suficientă pentru convingerea instanței dincolo de orice îndoieli rezonabile și sarcina de facto a instanței investită cu judecata cauzei penale de a respinge cazul, respectiv de a nu dispune condamnarea, pornind de la ideea de probă.

Tribunalul Iași, investit cu judecata cauzei penale de față ca urmare a admiterii cererii de strămutare a judecații formulată de petentul M.M.S., a schimbat încadrarea juridică a faptelor și a declinat competența soluționării în fond a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

Examinând sentința penală nr. 427 din 25 iunie 2007 a Tribunalului Iași, se constată că prin art. 46 din Legea nr. 535/2004, publicată la data de 8 decembrie 2004, a fost abrogată O.U.G. nr. 141/2001 și orice alte acte contrare acestui act normativ.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 535/2004, competența de judecată în prima instanța a infracțiunilor de terorism aparține curților de apel.

Având în vedere această din urmă dispoziție, se constată incidența în cauză a excepției reglementate prin art. 41 alin. (2) C. proc. pen., împrejurare în raport de care în mod judicios Tribunalul Iași a declinat competența soluționării în fond a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, această din urmă instanța făcând și aplicarea dispozițiilor art. 42 alin. (2) din același cod.

Prin urmare, recursul se constată a fi neîntemeiat sub aspectul acestor critici.

Cercetarea judecătorească realizată în cauză de către Curtea de Apel Iași, ca instanță de fond, a impus concluzia inexistenței acelor probe certe, decisive care formează convingerea vinovăției inculpaților sub aspectul faptelor reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanței, același caracter având și apărările formulate de inculpați, ca o consecință a trecerii timpului, în raport de care mijloacele de probă neadministrate în timp util nu au mai putut fi administrate, iar alte mijloace de probă, cu referire la declarațiile martorilor, nu au valoarea informativă aptă a stabili ideatic adevărul obiectiv, respectiv nu au furnizat elemente care să conducă la stabilirea cu certitudine ca inculpații din prezenta cauză penală sunt autorii faptelor descrise în rechizitoriu și, determinant, ca atacatorul ar fi inculpatul Z.V.

Instanța de fond, constatând persistența îndoielii, în condițiile administrării probelor în sprijinul învinuirii și a nedecelării altor mijloace de probă care să stabilească neechivoc vinovăția sau nevinovăția inculpaților, a făcut aplicarea regulii in dubio pro reo.

Soluția pronunțată a fost motivată în condițiile legii, așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestor critici.

La data de 28 februarie 2012, înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, în vederea discutării readministrării probelor, respectiv pentru a face verificări asupra fondului cauzei, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., la termenul din 3 aprilie 2012 dispunându-se reaudierea martorilor M.G., B.S. și R.O., precum și punerea la dispoziția instanței, de către Hotelul B. din București, a registrelor de recepție, în original, din perioada 15-30 decembrie 2003. La același termen a fost încuviințată cererea inculpatului S.F. privind administrarea probei cu înscrisuri, cu referire la depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanțelor de schimb valutar din decembrie 2003. La termenul din 15 mai 2012 a fost încuviințată cererea procurorului privind audierea martorilor S.Z., S.A., M.D., A.A., B.I.D. și B.I.

în cursul cercetării judecătorești, desfășurată în raport de efectul devolutiv al recursului, au fost obținute relații de la unitatea hotelieră menționată, în sensul că nu au fost găsite registrele cu privire la care instanța de recurs a dispus prezentarea în original, urmare faptului că o parte a arhivei a fost distrusă în urma unei inundații.

Bonurile fiscale depuse la dosarul cauzei în original atestă prezența inculpatului Z.V., în data de 28 decembrie 2003, la o casă de schimb valutar din Calea Vitan, precum și prezența inculpatului S.F., în zilele de 28 decembrie 2003 și 29 decembrie 2003, la alte două case de schimb valutar din București.

Au fost reaudiați martorii M.G., B.I.D., B.I., A.A. și R.O., s-a constatat imposibilitatea executării mandatelor de aducere a martorilor S.Z., S.A., M.D., B.S. și s-a procedat la citirea, în ședință publică, a declaraților acestor martori, date la urmărirea penală.

Analizând materialul probator administrat la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, inclusiv în fața instanței de recurs, se constată că nicio probă directă nu a stabilit fără dubiu săvârșirea de către inculpați a faptelor reținute în sarcina acestora prin rechizitoriu, îndoiala persistând și ca urmare a imposibilității faptice de a verifica în totalitate apărările inculpaților.

Din dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. rezultă că răspunderea penală a persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni poate interveni exclusiv în situația îndeplinirii cumulative a condițiilor referitoare la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta săvârșită să constituie infracțiune, participarea de către inculpat la săvârșirea infracțiunii în calitate de autor, instigator sau complice, existența capacității juridice penale a inculpatului și neintervenirea niciuneia dintre cauzele care înlătură răspunderea penală.

în acest sens, încălcarea preceptului normei penale are drept consecință atragerea răspunderii penale, privită ca o obligație a inculpatului de a suporta și executa o pedeapsă, corelativ dreptului statului de a aplica pedeapsa ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni și de a-l constrânge pe inculpat să o execute.

Totodată, prezumția de nevinovăție consacrata prin lege, impune ca inculpații să fie condamnați doar pe baza dovezilor, dincolo de orice îndoială rezonabilă de ceea ce legea definește ca faptă penală.

în cauză, nesiguranța în privința vinovăției inculpaților, cu corolarul acesteia privind acordarea eficientei regulii in dubio pro reo subzistă în continuare. Alte mijloace de probă concludente și utile nu se întrevăd, iar probele administrate nu sunt apte a stabili cu certitudine nici vinovăția și nici nevinovăția inculpaților sub aspectul faptelor reținute în sarcina lor.

Prin recurs se invocă și comiterea unei erori grave de fapt în stabilirea situației de fapt decurgând din probele administrate, între probele administrate și aflate la dosar și situația de fapt reținută neexistând concordanță.

Or, eroarea gravă de fapt nu poate proveni din îndoiala pe care probele administrate o provoacă ci ea trebuie să fie evidentă, să ducă la concluzia că situația de fapt este alta decât cea reținută de instanța de judecată.

în cauză, nu ne aflăm în ipoteza stabilirii faptelor în existența sau inexistența lor, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora.

Prin urmare, recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestor din urma critici.

Alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

în consecință, pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale nr. 45 din data de 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații Z.V., V.O.E., M.M.S. și S.F.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

← ICCJ. Decizia nr. 3712/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3464/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3700/2012. Penal