ICCJ. Decizia nr. 3716/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3716 /2012
Dosar nr. 10906/40/2011
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 82 din 28 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Botoşani, în temeiul art. 199 C. proc. pen. s-a ridicat amenda judiciară de 500 RON aplicată martorului B.C.A.
A fost condamnat inculpatul A.A.V. la pedeapsa de: - 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2), 42 C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), 34 şi 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. S-a constatat că toate cantităţile de drog obţinute de la inculpat au fost consumate în procesul analizelor de laborator. S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 48 RON şi 4 euro. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, din care onorariu avocat oficiu - 200 RON - se va avansa baroului Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în toamna anului 2007, inculpatul a recoltat cannabis (inflorescenţe şi frunzuliţe) din flora spontană crescută în gradina bunicilor săi din localitatea Ibăneşti, judeţul Botoşani, pe care l-a depozitat în municipiul Dorohoi sub streaşină unei magazii dezafectate din parcul „G ". Inculpatul se aproviziona în mod periodic din acest loc cu diferite cantităţi de cannabis, pe care fie le consuma singur sau împreună cu persoanele din anturajul său (B.C.A., A.E.C. şi B.B.A.), fie le comercializa.
Inculpatul a recunoscut doar comiterea faptei de deţinere, fără drept, a unor cantităţi reduse de cannabis pentru consum propriu. Declaraţiile sale de recunoaştere se coroborează cu cele ale martorilor B.C.A., A.E.C. şi B.B.A., toate aceste mijloace de probă confirmând comiterea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. Unitatea de rezoluţie infracţională este evidenţiată de numărul actelor materiale, intervalul de timp în care acestea s-au succedat şi modul similar de săvârşire (aprovizionare în aceeaşi modalitate şi consumare împreună cu aceleaşi persoane).în ce priveşte fapta de vânzare şi oferire, fără drept, de droguri de risc, aceasta este dovedită atât prin procesele-verbale de audiere a martorului cu identitate protejată P.V. şi a investigatorului sub acoperire P.L., cât şi prin cele stabilite cu ocazia întocmirii rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. din datele de 19 februarie 2008, 10 martie 2008, 19 martie 2008, 8 aprilie 2008, 24 aprilie 2008 şi 12 noiembrie 2008. Din aceste mijloace de probă reies următoarele acte materiale:
În după-amiaza zilei de 16 februarie 2008, în parcul „G." din municipiul Dorohoi, inculpatul a vândut cantitatea de 1,29 gr substanţă vegetală de culoare verde oliv, conţinând Tetrahidrocannabinol. În după-amiaza zilei de 5 martie 2008, în acelaşi loc din municipiul Dorohoi, inculpatul a vândut cantitatea de 4,4 gr substanţă vegetală tocată de culoare verde oliv, conţinând Tetrahidrocannabmol, contra sumei de 30 RON. În dimineaţa zilei de 13 martie 2008, în cartierul Olinescu din municipiul Dorohoi, inculpatul a oferit spre consum o ţigaretă marca „MC", contra sumei de 4 euro. Tutunul fusese înlocuit cu un produs vegetal de culoare verde oliv, a cărui analiză de laborator a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinolul.
La data de 28 martie 2008, în jurul orei 8:30, în parcul „G.", inculpatul a vândut, contra sumei de 18 RON, o ţigaretă inscripţionată „M.", al cărei tutun a fost înlocuit cu un produs vegetal verde oliv conţinând Tetrahidrocannabinol. În seara zilei de 7 aprilie 2008, în parcul „G.", inculpatul a oferit unei persoane un pliculeţ de polietilenă, conţinând 2 gr de substanţă vegetală de culoare verde oliv, a cărei analiză de laborator a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinolul. În seara zilei de 21 aprilie 2008, în aceeaşi zonă arătată anterior şi în aceeaşi modalitate de ambalare, inculpatul a oferit unei persoane cantitatea de 2 gr substanţă vegetală de culoare verde oliv, conţinând Tetrahidrocannabinol.
în seara zilei de 8 noiembrie 2008, în zona cartierului O din municipiul Dorohoi, inculpatul a oferit o ţigaretă inscripţionată „K.", având în loc de tutun un produs vegetal tocat de culoare verde oliv. Analiza de laborator a acestui produs a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinolul.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A.A.V., criticând-o pentru netemeinicie, respectiv, sub aspectul cuantumului pedepsei şi al modalităţii de executare.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de inculpat cât şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiilor art. 371alin. (2) C. proc. pen., instanţa a constatat apelul întemeiat.
Astfel, din ansamblul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, coroborate şi cu declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei de apel, prin care a recunoscut în totalitate comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, curtea a reţinut că acesta a săvârşit respectivele infracţiuni în împrejurările descrise de prima instanţă, infracţiuni constând în aceea că, inculpatul, în perioada anilor 2008 - 2011, în mai multe rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale a vândut ori a oferit fără drept unor persoane diferite cantităţi de cannabis (drog de risc) şi a deţinut totodată şi alte cantităţi destinate consumului propriu.
În drept, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, faptele comise de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.
Cât priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, curtea a constatat că, în ce priveşte infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pedeapsa principală de 4 ani închisoare este prea aspră.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţă, infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, este sancţionată cu pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 15 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
De asemenea, la individualizarea pedepsei, trebuie avut în vedere şi faptul că inculpatul a vândut sau oferit o cantitate relativ mică de droguri, respectiv, 9,69 gr de canabis şi 3 ţigarete, ceea ce-i conferă acestei infracţiuni un grad mai redus de pericol social.
Totodată, s-a reţinut că nu trebuie scăpat din vedre nici faptul că inculpatul a recunoscut, în final, ambele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă, este la primul conflict cu legea penală, este tânăr, are un comportament corespunzător la locul de muncă, în familie şi în societate, iar în trecut a fost un elev cu un comportament apreciabil, cuviincios, neînregistrând în timpul şcolii nici o abatere disciplinară, aşa cum a rezultat din caracterizările depuse la dosar.
Prin urmare, curtea a apreciat că pedeapsa minimă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea menţionată mai sus, este în măsură să exprime gradul concret de pericol social al acesteia şi periculozitatea inculpatului.Totodată, curtea a mai constatat că, faţă de aceleaşi elemente reţinute la individualizarea cuantumului pedepsei, precum şi a faptului că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 861 C. pen., se impune aplicarea acestor dispoziţii legale referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante principale, de 3 ani închisoare, în condiţiile prevăzute la art. 862, 863 C. pen. şi cu consecinţele prev. la art. 864 alin. (1) şi (2) C. pen., cu raportare la art. 83, 84 C. pen., această formă de suspendare a executării pedepsei fiind suficientă pentru asigurarea scopului educativ şi preventiv al său.Faţă de cele expuse mai sus, instanţa, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat, în parte, Sentinţa apelată, în sensul arătat mai sus, menţinând celelalte dispoziţii ale Sentinţei care nu contravin Deciziei de faţă, ca fiind legale şi temeinice.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute şi oral, s-a solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei recurate şi menţinerea Sentinţei instanţei de fond.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului de către instanţa de apel, a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare.
Aşadar, Înalta Curte reţine că, la individualizarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, la individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul a vândut sau oferit o cantitate relativ mică de droguri, respectiv, 9,69 gr de canabis şi 3 ţigarete, ceea ce-i conferă acestei infracţiuni un grad mai redus de pericol social.
Totodată, s-a reţinut că inculpatul a recunoscut, în final, ambele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă, este la primul conflict cu legea penală, este tânăr, are un comportament corespunzător la locul de muncă, în familie şi în societate, iar în trecut a fost un elev cu un comportament apreciabil, cuviincios, neînregistrând în timpul şcolii nici o abatere disciplinară, aşa cum a rezultat din caracterizările depuse la dosar.
Totodată, ţinând seama de natura şi gravitatea faptelor dată de împrejurările în care au fost săvârşite, consecinţele produse dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care este la prima încălcare a legii penale şi a recunoscut în final faptele săvârşite, aspecte care au fost reţinute ca şi circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, cu consecinţa aplicării unor pedepse spre minimul special prevăzut de lege, Înalta Curte reţine că, scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 3 ani închisoare aplicată de instanţa de apel şi cu executarea în condiţiile prev. de art. 861 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani.
Aşadar, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 14 C. proc. pen., neimpunându-se menţinerea Sentinţei instanţei de fond.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava împotriva Deciziei penale nr. 57 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.A.V..
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava împotriva Deciziei penale nr. 57 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.A.V.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3718/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3715/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
