ICCJ. Decizia nr. 3720/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3720 /2012
Dosar nr. 1452/54/2012
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 181 din 05 iulie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.M. împotriva Ordonanţei nr. 297/P/2012 din 18 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a menţinut ordonanţa atacată.
A obligat la plata sumei de 20 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 297/P/2012 din 18 mai 2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, 42 şi 45 C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul U.O.B., pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.
S-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru continuarea cercetărilor faţă de S.L. şi S.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), respectiv art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea ordonanţei s-au reţinut următoarele:
La data de 19 martie 2012 numitul M.M. din comuna Ghioroiu, a formulat plângere penală împotriva avocatului U.O.B. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.
În fapt, a susţinut persoana vătămată avocatul a depus la Dosarul nr. 22446/215/2011 aflat pe rolul Tribunalului Dolj, o cerere de amânare însoţită de o adeverinţă medicală, în care se recomanda repaus la pat pentru perioada 14 -16 martie 2012 adeverinţă ce nu este reală, întrucât în ziua de 14 martie 2012 a văzut-o pe aceasta în instanţă.
Persoana vătămată M.M. a solicitat, de asemenea, cercetarea penală a administratorului S.D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în ceea ce priveşte onorariul achitat avocatului şi pe medicul de familie ce a eliberat adeverinţa.
Din probatoriul administrat s-au reţinut următoarele:
Numita U.O.B. este apărător al apelantei pârâte Asociaţia de proprietari nr. 7 George Enescu, în Dosarul nr. 22446/215/2011, aflat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia 1 civilă.La termenul din 15 martie 2012, instanţa a încuviinţat cererea de amânare formulată de avocatul U.O.B. pentru imposibilitatea de prezentare, motivat de starea de sănătate.
Medicul de familie S.L. a confirmat prin adresa nr. 19 din 17 mai 2012 că a eliberat la data de 13 martie 2012, urmare consultaţiei asupra pacientei U.O.B., o adeverinţă cu diagnosticul viroză pulmonară, pacienta necesitând repaus la pat şi medicaţie.Cu ocazia audierii, făptuitoarea U.O.B. a declarat că la data de 14 martie 2012. a depus două cereri de amânare în 32281/215/2011 şi 15263/215/2011 aflate pe rolul Judecătoriei Craiova, însoţite de aceeaşi adeverinţă medicală, dar întrucât s-a simţit mai bine în data de 16 martie 2012, s-a prezentat la Judecătoria Craiova, în alte cauze civile.
Pentru aceste considerente s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul U.O.B. pentru infracţiunea fals, prev. de art. 291 C. pen., pe temeiul inexistenţei faptei penale
Faţă de medicul S.L. şi administratorul S.D., s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova pentru continuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petentul, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin Ordonanţa nr. 1105/11/2/2012 din 8 iunie 2012, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca neîntemeiată. S-a motivat că soluţia adoptată, fundamentată pe actele premergătoare efectuate, exclude existenţa unor indicii temeinice de comitere a infracţiunii sesizate.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere la instanţă, în termen legal petentul M.M., conform art. 2781 C. proc. pen., solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei, trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.
S-a susţinut că organul de urmărire penală nu a administrat toate probele necesare pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, nefiind efectuate verificări privind înscrierea intimatei la medicul de familie care a eliberat adeverinţa medicală, chitanţa doveditoare a contravalorii consultaţiei medicale şi prezenţa intimatei în calitate de avocat în datele de 14 şi 15 martie 2012, la instanţa de judecată în alte cauze.
Totodată, au fost invocate critici referitoare la soluţia de disjungere a cauzei privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
S-a mai solicitat extinderea cercetărilor cu privire la alte pretinse fapte comise de intimată în alte două cauze civile, respectiv Dosarul nr. 12769/215/2008 al Judecătoriei Craiova, petentul susţinând că intimata a solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinţei civile din acest dosar, deşi se promovase recurs, iar în Dosarul nr. 10749/215/2012 al Judecătoriei Craiova, la solicitarea intimatei în calitate de avocat, instanţa a acordat un nou termen de judecată la data de 12 septembrie 2012, deşi conform dispoziţiilor procedurale, se putea acorda un termen de judecată chiar de o zi.
Verificând ordonanţa atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, s-a constatat că plângerea este neîntemeiată, fiind dispusă în mod corect prin ordonanţa atacată neînceperea urmăririi penale faţă de intimata avocat, având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu rezultă niciun element care să conducă la concluzia că s-a comis infracţiunea reclamată.Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., este necesar ca persoana în cauză să folosească un înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice.în speţă, s-a reţinut că niciuna din aceste condiţii nu este îndeplinită, întrucât nu s-a făcut dovada până în acest moment că adeverinţa medicală prezentată de intimată într-un dosar civil pentru a solicita amânarea judecăţii, este falsă, cauza fiind disjunsă pentru efectuarea de cercetări în acest sens. În plus, nu este îndeplinită nici condiţia referitoare la producerea de consecinţe juridice, întrucât pe de o parte, în procesele civile asistenţa juridică nu este obligatorie, instanţa de judecată fiind suverană în a decide dacă încuviinţează o astfel de cerere privind acordarea unui nou termen de judecată la solicitarea apărătorului pentru motive medicale, iar, pe de altă parte, petentul nu a dovedit în ce măsură interesele sale legitime au fost vătămate prin neprezentarea în instanţă a apărătorului părţii adverse. De asemenea, împrejurarea că în zilele imediat următoare intimata s-a prezentat totuşi în instanţă pentru a asigura asistenţă juridică în alte cauze civile, deşi potrivit adeverinţei medicale i se recomandase repaus, s-a apreciat că nu poate conduce în niciun caz la concluzia că intimata ar fi uzat de un înscris fals pentru a obţine amânarea judecăţii, întrucât aşa cum s-a arătat anterior, nu există până în acest moment elemente care să dovedească că adeverinţa medicală este falsă şi în plus, nu este exclus ca starea de boală a intimatei confirmată de actul medical să fi avut o evoluţie favorabilă care să îi permită totuşi, deplasarea la instanţă pentru asigurarea asistenţei juridice în cauzele respective, chiar în condiţiile unei recomandări medicale contrare.Oricum, persoana îndreptăţită şi care ar putea reclama neîndeplinirea contractului de asistenţă juridică este cea care este parte în acest contract şi nu petentul, care este parte adversă în procesul civil respectiv şi nu demonstrează un interes legitim în invocarea absenţei apărătorului părţii adverse.Celelalte aspecte invocate în faţa instanţei prin care s-a solicitat „extinderea urmăririi penale", cu privire la alte fapte pretins a fi comise de aceeaşi intimată, referitor la solicitarea de învestire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive şi solicitarea de acordare a unui termen de judecată în luna septembrie 2012, într-o altă cauză civilă - nu pot fi analizate în această fază procesuală, întrucât nu au făcut obiectul soluţiei de neîncepere a urmăririi penale prin ordonanţa atacată, petentul având posibilitatea de a se adresa cu plângere organului de urmărire penală competent pentru cercetări în acest sens.De asemenea, în ce priveşte soluţia de disjungere a cauzei pentru efectuarea de cercetări privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), s-a reţinut că aceasta nu poate fi cenzurată de instanţă în acest moment, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere la instanţă numai soluţiile de netrimitere în judecată, nu şi cele de disjungere a cauzei, împotriva acestor soluţii putând fi eventual formulată plângere de către partea nemulţumită după ce procurorul va pronunţa o soluţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în dispoziţiile art. XXIV.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că în speţă Sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 05 iulie 2012, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi dispozitivul Sentinţei atacate.
În această situaţie, întrucât petiţionarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 181 din 05 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3719/2012. Penal. Cerere de amânare a... | ICCJ. Decizia nr. 3718/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
