ICCJ. Decizia nr. 3748/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3748 /2012
Dosar nr. 260/57/2012
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 53 din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.M. împotriva Rezoluţiei nr. 734/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 30 decembrie 2011 şi a Rezoluţiei din 28 februarie 2012 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul 49/l 1/2/2011.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 734/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii F.N. şi R.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 247 C. pen., întrucât cercetările prealabile efectuate nu au relevat aspecte care să conducă la existenţa unor indicii de săvârşire a vreunor infracţiuni de către cei doi judecători.
Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin plângerea penală formulată, S.M. a solicitat a se efectua cercetări faţă de F.N. şi R.L., judecători în cadrul Judecătoriei Orăştie, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., constând în aceea că judecătorii respectivi, în mod abuziv, cu prilejul judecării Dosarului civil nr. 908/272/2010 al Judecătoriei Orăştie, unde partea vătămată avea calitatea de reclamant, au respins audierea martorului său C.I., pe motiv că este rudă de gradul II cu pârâtul, deşi în realitate nu era adevărat.
Din actele premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, au rezultat următoarele:
Prin plângerea formulată, S.M. a reclamat încălcarea de către cei doi magistraţi a unor drepturi procedurale, care însă puteau fi atacate odată cu fondul cauzei. Mai mult, chiar recurentul-petent a înţeles, în prezenţa apărătorului ales, la termenul din data de 11 octombrie 2010, atitudinea instanţei, şi l-a înlocuit pe martorul C.I. cu martora P.M., cu privire la relatarea aceloraşi aspecte. Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că nu se poate reţine în sarcina intimaţilor F.N. şi R.L. săvârşirea vreunei infracţiuni prevăzute de legea penală.
Împotriva Rezoluţiei nr. 734/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011, petentul S.M. a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată, prin Rezoluţia nr. 49/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din data de 28 februarie 2012.
Verificând Rezoluţiile nr. 734/P/2011 şi nr. 49/l 1/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, instanţa de fond a constatat că plângerea formulată de petentul S.M. este nefondată.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar 734/P/2011 petentul S.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor F.N. şi R.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246, 247 C. pen.
În motivarea plângerii petentul a susţinut că judecătorii în mod nelegal nu au încuviinţat audierea martorului C.I. susţinând în mod nereal că este rudă în grad prohibit.
Prin Rezoluţia nr. 734/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii F.N. şi R.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi 247 C. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a susţinut că cercetările prealabile efectuate nu au relevat aspecte care să conducă la existenţa unor indicii de săvârşire a vreunor infracţiuni de către cei doi judecători iar plângerea formulată împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca nefondată prin rezoluţia din 28 februarie 2012 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar 49/11/2/2011.
în motivarea soluţiei de către instanţa de fond, s-a reţinut că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat date, indicii, informaţii ori dovezi din care să rezulte reaua credinţă a magistraţilor în soluţionarea cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond apreciind că rezoluţiile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale.
Astfel, prin plângerea formulată petentul a susţinut că în exercitarea atribuţiilor de serviciu cei doi judecători au respins audierea unui martor propus de acesta în susţinerea pretenţiilor.
în mod justificat s-a reţinut însă de către organele de cercetare penală că nu există nici un indiciu privind exercitarea cu rea-credinţă a atribuţiilor profesionale de către cei doi judecători, de altfel nici din conţinutul plângerii nerezultând indicii în acest sens. Nemulţumirea petentului în legătură cu modul în care instanţa a înţeles să soluţioneze în cadrul activităţii jurisdicţionale o cerere a acestuia, neputând constitui temei pentru începerea urmăririi penale faţă de judecători, activitatea de judecată putând fi supusă doar unui control jurisdicţional prin exercitarea căilor legale de atac.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 2781 alin. (1) pct. 8 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia, prin Sentinţa penală nr. 53 din 26 aprilie 2012, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.M. împotriva Rezoluţiei nr. 734/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011 şi a rezoluţiei din 28 februarie 2012 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar 49/11/2/2011 şi în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe petent să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva Sentinţei sus-menţionate a declarat recurs petentul S.M.
Recursul declarat de petiţionar împotriva Sentinţei este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (7) şi 8 din acelaşi cod, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la literele a,b,c de la alineatul 8.
Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 şi intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză, hotărârea recurată de petiţionar a fost pronunţată la data de 26 aprilie 2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.M. împotriva Sentinţei penale nr. 53 din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3784/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3782/2012. Penal → |
|---|
