ICCJ. Decizia nr. 3782/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3782/2012
Dosar nr. 4580/63/2012
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 257 din data de 18 iunie 2012 a Tribunalului Dolj, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) – (4) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.N., la pedeapsa închisorii de 6 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (1) – (4) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 10 luni.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată cu aplic. art. 3201 alin. (1) – (4) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 luni.
În baza art. 33 - 34 şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.N. să execute pedepsele cele mai grele, respectiv de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.
S-a aplicat inculpatului art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 alin. (1) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 13 martie 2012 la zi şi a fost menţinută starea de arest preventiv.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.N. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. a fost disjunsă acţiunea civilă, stabilindu-se termen la 02 iulie 2012.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea unui cuţit de bucătărie cu prăsele de culoare neagră, corp delict.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.N. la 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la urmărirea penală şi instanţa de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 46/P/2012 din 09 aprilie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatul C.N., cercetat sub aspectul comiterii infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20/174, 175 lit. i) C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.; portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele: în luna ianuarie 2012, inculpatul C.N. zis „M." locuia la adresa de domiciliu din com. Catane, jud. Dolj, împreună cu membrii familiei şi se afla în relaţii conflictuale cu fraţii G.A. şi G.M. din toamna anului 2011 când, pe fondul unui conflict spontan, aceştia l-au agresat verbal şi fizic.
În după-amiaza zilei de 16 ianuarie 2012, în jurul orelor 16,00, inculpatul a mers la barul aparţinând PF P.C., din localitate, unde se aflau aproximativ 20 consumatori şi, după ce a cumpărat ţigări şi o sticlă de bere, s-a aşezat la o masă cu B.V.
La scurt timp, l-a observat în incinta barului pe G.A. consumând băuturi alcoolice împreună cu alte persoane. Acesta se afla în stare de ebrietate, fapt care i-a întărit inculpatului convingerea că este momentul oportun să se răzbune.
Inculpatul C.N. a părăsit barul, aspect ce a fost sesizat de G.A., care a realizat că acesta se va întoarce să-l bată şi i-a chemat telefonic pe fraţii săi, G.M. şi G.A., care au venit însoţiţi de cumnatul şi unchiul lor, D.P. şi, respectiv, G.S.
După aproximativ 20 minute, inculpatul a revenit la bar împreună cu cei 5 copii, C.M. zis „M.", C.F. zis „B.", C.A. zis „D.", C.B., C.I. zis „M." şi doi nepoţi, S.A. zis „D." din comuna Negoi şi I.B. zis „P.".
C.N. şi cei care îl însoţeau s-au aşezat la o masă, la distanţă de câţiva metri de cei din familia G., au cumpărat o sticlă de lichior, iar după câteva minute inculpatul i-a chemat pe fraţii G.M. şi G.A. şi au discutat în legătură cu starea conflictuală dintre ei.
În timpul discuţiei, G.M. a fost lovit în cap cu o sticlă, mai întâi de S.A., iar apoi, în aceeaşi zonă, cu o altă sticlă, de C.M.. Intre membrii celor două familii s-a declanşat un scandal, inculpatul şi cei care îl însoţeau aruncând cu sticle în direcţia fraţilor G., răsturnând şi distrugând mese, scaune şi monitorul calculatorului, tulburând totodată ordinea şi liniştea publică.
În acest context, inculpatul C.N. a mers la G.A. şi l-a înjunghiat, de mai multe ori, cu un cuţit ce îl avea asupra lui.
Cuţitul folosit la agresiune i-a scăpat inculpatului din mână şi a fost luat de martorul C.S. care l-a predat martorului B.V., iar organele de politie l-au ridicat de pe masa de biliard cu ocazia cercetării locului faptei.
După consumarea agresiunii asupra părţii vătămate G.A., câţiva membrii din grupul inculpatului au ieşit din bar şi s-au înarmat cu ciomege şi scânduri pe care le-au rupt dintr-un gard din apropiere şi cu aceste obiecte au spart geamurile de la uşa de acces.
Inculpatul, împreună cu fiii şi nepoţii, au plecat acasă cu o autoutilitară, cu care veniseră la bar, iar fraţii G.M. şi G.A. au fost transportaţi la Spitalul Băileşti, iar apoi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova unde ultimul dintre ei a fost internat şi supus unei intervenţii chirurgicale.
Din raportul de constatare medico-legală şi certificatul medico-legal emise de Institutul de Medicină Craiova a rezultat că partea vătămată G.A. a fost internată în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova în perioada 16 ianuarie - 30 ianuarie 2012 cu diagnosticul „Plăgi tăiate (trei) toracice penetrante bilateral. Hemotorax stâng. Plăgi tăiate (două) antebraţ drept cu secţiune tendoane musculatură extensoare. Şoc Traumatic. Şoc hemoragie".
În concluziile certificatului medico-legal avizat de Comisia de Control şi Avizare a Actelor Medico-legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală Craiova s-a menţionat că leziunile traumatice prezentate de G.A. s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător, leziunile au putut fi produse în data de 16 ianuarie 2012 şi au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii.
Cu ocazia audierilor, partea vătămată G.A. a susţinut în mod constant că a fost înjunghiată de inculpatul C.N. în împrejurările mai sus expuse.
S-a reţinut că declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu cele ale martorilor P.C., B.V., G.A., C.S., B.P. şi G.S., care au precizat că singura persoană ce a avut cuţit în mână în timpul conflictului a fost inculpatul C.N.
De asemenea, martorii A.F., B.C., B.F., B.O. şi D.P., persoane ce se aflau în bar în momentul conflictului, dar care nu au observat cuţitul în mâna inculpatului, au declarat că au aflat ulterior că cel care l-a înjunghiat pe G.A. a fost C.N.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul C.N. a avut o atitudine oscilantă în legătură cu faptele săvârşite.
Iniţial, acesta a negat chiar şi prezenţa în bar, în timpul conflictului, susţinând că se afla la o soră în com. Lipovu. Ulterior, acesta a revenit asupra declaraţiilor date şi a confirmat prezenţa în bar în momentul conflictului, dar a negat că l-ar fi înjunghiat cu cuţitul pe G.A., precizând că acest lucru a fost făcut de fiul său, C.M.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 09 aprilie 2012, inculpatul C.N. a recunoscut săvârşirea agresiunii comise asupra părţii vătămate G.A. Inculpatul a susţinut că G.A. îl doborâse la podea pe fiul său, C.A. şi avea în mână o sticlă, moment în care a intervenit trăgându-l de haine, după care l-a înjunghiat de două ori cu un cuţit, ce îl avea asupra sa, iar când s-a ridicat l-a mai înjunghiat o dată.
S-a arătat în actul de sesizare că susţinerile inculpatului în ceea ce priveşte împrejurările în care l-a înjunghiat pe G.A. sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că, în timpul conflictului, a suferit leziuni traumatice şi G.M. ce au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale (certificat medico-legal, emis de I.M.L. Craiova).
S-a reţinut că autorii agresiunii au fost S.A. şi C.M., faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti pentru continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea aceleiaşi unităţi de parchet, în vederea continuării cercetărilor fată de C.M., C.F., C.A., C.B., C.I., S.A. şi I.B., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de distrugere şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea odinii şi liniştii publice, prev. de art. 217 alin. (1) şi art. 321 C. pen. întrucât din probele administrate a rezultat că, prin acţiunile lor, au distrus bunuri din incinta barului administrat de P.C. şi au tulburat ordinea şi liniştea publică.
Din relatarea inculpatului C.N. a rezultat că administratorul barului a fost despăgubit pentru distrugerile provocate in timpul conflictului.
S-a reţinut că vinovăţia inculpatului C.N. este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă; declaraţiile părţii vătămate; actele medico-legale; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpatului.
În drept, s-a reţinut în actul de sesizare că faptele inculpatului C.N. realizează sub aspect constitutiv elementele infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20/174, 175 lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.
Prin ordonanţa nr. 46/P/2012 din 13 martie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus reţinerea învinuitului C.N., pe o durată de 24 ore pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 20/174, 175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată şi a solicitat instanţei de judecată arestarea preventivă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 14 martie 2012, pronunţată în dosarul nr. 3173/63/2012, Tribunalul Dolj a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă din 14 martie 2012. Măsura arestării preventive nu a fost prelungită.
La data de 10 aprilie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a înaintat Tribunalului Dolj, în conformitate cu art. 264 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei la aceeaşi dată, sub nr. 4580/63/2012.
Întrucât prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, prin dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., atât în privinţa procedurii de judecată - în cazul în care inculpatul, până la începerea cercetării judecătoreşti recunoaşte în totalitate faptele din actul de inculpare şi achiesează la probele administrate în faza de urmărire penală, cât şi în privinţa cuantumului pedepsei stabilite de lege, care va fi redus cu 1/3, norme care sunt de imediată aplicare, s-a procedat la audierea inculpatului C.N. care a care a recunoscut în totalitate fapta dedusă judecăţii şi starea de fapt astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, solicitând ca judecată să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Analizând probele aflate la dosarul de urmărire penală, prima instanţă a reţinut că starea de fapt expusă în actul de sesizare al instanţei este corectă şi dovedită cu probele administrate în cauză.
În concluzie, procedându-se conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., luându-se act de probatoriile administrate şi de declaraţia inculpatului, s-a constatat că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20/174, 175 lit. i) C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.; portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Vinovăţia inculpatului fiind pe deplin stabilită şi dovedită, în baza probatoriului administrat la urmărirea penală, care se bazează pe declaraţii de martori, raport de constatare medico-legală din 01 februarie 2012, declaraţiile părţii vătămate, prima instanţă l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în dispozitivul rechizitoriului.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 3201 C. proc. pen. şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) relativ la gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost comisă, consecinţele produse, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului. Totodată, la individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă aşa cum se reduc prin voinţa legiuitorului în baza dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale.
S-a reţinut că, deşi inculpatul C.N. a recunoscut atât în faza de urmărire penală, cât şi în instanţă activitatea infracţională dedusă judecăţii, este lipsit de antecedente penale şi are o vârstă înaintată, totuşi, faţă de gravitatea infracţiunilor deduse judecăţii, amploarea şi impactul pe care infracţiuni de acest gen le produc, prima instanţă a apreciat că o pedeapsă peste limita minimă prevăzută de legiuitor, aşa cum a fost ea modificată prin dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu executare, va fi în măsură să realizeze atât funcţia de constrângere, cât şi cea de exemplaritate a pedepsei la care face referire art. 52 C. pen.
Totodată, s-a apreciat că, în funcţie de dispoziţiile legii penale care reglementează limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., dar şi obligativitatea aplicării unei pedepse complementare, ţinând cont de cuantumul pedepsei ce va fi individualizată judiciar pentru această infracţiune, s-a aplicat faţă de inculpat şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
Au fost aplicate prevederile art. 33 - 34 şi art. 35 alin. (1) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Întrucât conform art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) ca pedeapsă accesorie, a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte dreptul de a alege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, motiv pentru care prima instanţă nu a interzis exerciţiul acestui drept.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 13 martie 2012 la zi şi a fost menţinută starea de arest preventiv.
Deşi partea vătămată a fost prezentă la termenul de judecată din data de 07 mai 2012 solicitând amânarea cauzei pentru a-şi angaja un apărător, prima instanţă a apreciat că nu poate soluţiona acţiunea civilă deoarece la acel termen de judecată nu s-a explicat acesteia că se poate constitui parte civilă în cadrul procesului penal, această obligaţie procedurală revenind instanţei de judecată. Deşi ulterior a fost citată cu menţiunea de a se prezenta în instanţă şi de a-şi preciza pretenţiile civile, întrucât pe dovada de comunicare a procedurii de citare apare semnătura fratelui părţii vătămate, instanţa de fond nu a avut certitudinea că partea vătămată a luat la cunoştinţă de drepturile procedurale pe care i le-a făcut cunoscute instanţa ulterior, conform dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen.
Ca atare, s-a apreciat că în respectivul moment procesual nu se poate soluţiona acţiunea civilă, motiv pentru care, în baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a fost disjunsă acţiunea civilă şi a fost stabilit termen la 02 iulie 2012 pentru soluţionarea acesteia.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea unui cuţit de bucătărie cu prăsele de culoare neagră, corp delict.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.N., criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde faţă de circumstanţele personale, constând în comportarea sa sinceră în cursul procesului, de recunoaşterea şi regretarea faptelor săvârşite şi de lipsa antecedentelor penale, precum şi de situaţia familială şi vârsta sa.
Prin decizia penală nr. 259 din 5 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a fost respins apelul inculpatului C.N. declarat împotriva sentinţei penale nr. 257 din data de 18 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 4580/63/2012, ca nefondat.
S-a dedus detenţia preventivă de la 18 iunie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Curtea de apel, examinând motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, hotărârea atacată, conform prevederilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat la urmărirea penală (inculpatul arătând, prin declaraţia dată, că recunoaşte comiterea faptei şi solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.), dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepselor aplicate.
Susţinerea privind incidenţa circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.
Cât priveşte „conduita bună", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., instanţa de apel a reţinut că aceasta nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale (care, de altfel, reprezintă o situaţie de normalitate), întrucât recunoaşterea unor împrejurări ca circumstanţă atenuantă judiciară nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea manieră gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, or, în cauză, faţă de împrejurările în care inculpatul a comis infracţiunile de tentativă la omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (acesta a lovit victima de mai multe ori cu cuţitul, în loc public, în prezenţa mai multor persoane, pe fondul unei relaţii conflictuale anterioare şi cu scopul de a se răzbuna), lipsa antecedentelor penale şi faptul că până la data comiterii faptei a avut un comportament normal în rândul comunităţii unde trăieşte nu justifică reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În acelaşi sens, s-a apreciat că atitudinea de recunoaştere a faptei nu atrage automat reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei, întrucât pe de o parte, comportarea sinceră în cursul procesului în sensul dispoziţiilor legale menţionate nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunii pe fondul existenţei la dispoziţia organelor judiciare a probelor care dovedesc săvârşirea infracţiunii dincolo de orice dubiu rezonabil, iar pe de altă parte, în speţă, poziţia de recunoaştere a faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei a fost valorificată de inculpat prin prisma dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, astfel, nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi nici reducerea pedepsei, întrucât acestei poziţii procesuale nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică.
S-a mai reţinut că prima instanţă a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont atât de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpat, dar şi de circumstanţele personale ale acestuia - lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptei de către inculpat, indiscutabil un element ce trebuie reţinut întrucât sugerează asumarea deplină a răspunderii pentru consecinţele juridice ale acesteia, precum şi celelalte date personale ale acestuia, cum ar fi vârsta înaintată - stabilind inculpatului pentru infracţiunea de tentativa la omor calificat o pedeapsă de 6 ani închisoare, pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului special şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracţiunea consumată, respectiv cea prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., reduse cu o treime, aşa cum prevedea încadrarea juridică dată faptei în raport de art. 20 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Prin raportare la condiţiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), curtea de apel a constatat că pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a fost just dimensionată şi este aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen., ca şi pedepsele stabilite pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.N., solicitând casarea acesteia şi redozarea pedepsei aplicate, prin raportare şi la circumstanţele personale, criticile fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunile ce i-au fost reţinute în sarcină, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale acestuia.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Este neîndoielnic că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracţiuni, precum şi împrejurările în care au fost comise şi modul de acţionare.
Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultă că recunoaşterea unor astfel de împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. în această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.
În prezenta cauză, înalta Curte constată că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecinţa reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracţională, urmările produse, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Pe de altă parte, referitor la împrejurarea recunoaşterii de către inculpat a săvârşirii faptelor, această atitudine procesuală nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de prim control judiciar, deoarece a fost evidenţiată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în condiţiile existenţei acordului de vinovăţie al inculpatului, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. fiind aplicate cu prioritate faţă de cele ale art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., altfel însemnând ca aceleiaşi situaţii de fapt să i se acorde o dublă valenţă juridică, iar nu aceasta a fost intenţia legiuitorului.
Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedepsele aplicate apar ca fiind temeinice şi legale, circumstanţele personale ale inculpatului fiind deja avute în vedere de instanţă cu prilejul aplicării sancţiunii.
Astfel fiind, înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind apte să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenţie, fiind, de asemenea, corect stabilită, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru schimbarea modalităţii de executare.
În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurentul inculpat apar ca nefiind întemeiate, circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi cele personale ale inculpatului nefiind de natură a atrage adoptarea unei soluţii de redozare a pedepselor, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 13 martie 2012 la 19 noiembrie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 259 din 5 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 13 martie 2012 la 19 noiembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 3748/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 376/2012. Penal → |
|---|
