ICCJ. Decizia nr. 3791/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3791/2012
Dosar nr. 6266/333/2011
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2 din 03 ianuarie 2012 a Judecătoriei Vaslui, a fost condamnată inculpata S. (în original rus S.) O., la următoarele pedepse:
- 3.500 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2), art. 76 lit. e) teza II C. pen.;
- 2.500 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2), art. 76 lit. e) teza II C. pen.;
- 2.500 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2), art. 76 lit. e) teza II C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. c) C. pen., s-a dispus contopirea celor trei pedepse aplicate, urmând ca inculpata S.O. să execute în final pedeapsa rezultantă de 3.500 lei-amendă penală.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:
- cererea de solicitare a cetăţeniei române formulată de inculpata S.O. la data de 11 mai 2009 şi adresată Comisiei pentru probleme de cetăţenie de pe lângă Ministerul Justiţiei ( a cărei copie conform cu originalul se află la fila 49 - dosar urmărire penală)
- declaraţia făcută de inculpata S.O. la dosarul pentru redobândirea cetăţeniei române (a cărei copie conformă cu originalul se află la fila 74 - dosar urmărire penală).
S-a dispus a fi încunoştinţată, la data rămânerii definitive a hotărârii, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie cu privire la anularea înscrisurilor anterior menţionate şi care se află în original la dosarul acestei instituţii cu nr. 2495/2009, de redobândire a cetăţeniei române a inculpatei S.O., comunicându-i-se totodată şi copia sentinţei din data de 06 august 2010 în dosarul nr. 1-53/10 al Judecătoriei raionului Cantemir din Republica Moldova privind anularea altor documente ale inculpatei, în vederea luării măsurilor corespunzătoare.
În temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii, să fie sesizată Comisia pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru cetăţenie în vederea verificării incidenţei motivului prevăzut de art. 25 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1991 privind retragerea cetăţeniei române dobândită de inculpată şi luării măsurilor corespunzătoare, înaintându-se şi o copie a sentinţei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata S.O. la plata către stat a sumei de 500 lei-cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, urmând ca suma de 50 lei - parte din onorariul avocatului desemnat din oficiu, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 367/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 6266/333/2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei S. (în original S.) O., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 291, art. 292 şi art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (uz de fals, fals în declaraţii şi fals privind identitatea, în concurs real).
S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpata S.O., declarând o identitate falsă, a prezentat Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie mai multe documente false, obţinând astfel cetăţenia română.
Inculpata a fost audiată atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, recunoscând şi regretând faptele comise, solicitând judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi a depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 11 mai 2009, inculpata S.O. - cetăţean al Republicii Moldova, s-a prezentat la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie din municipiul Bucureşti pentru a solicita dobândirea cetăţeniei Române.
În acest sens, inculpata a depus următoarele documente: cererea de redobândire a cetăţeniei române pentru sine şi de acordare a cetăţeniei române pentru copiii săi minori P.D. şi P.I.; permisul de şedere; buletinul de identitate emis de autorităţile Republicii Moldova; paşaportul emis de autorităţile Republicii Moldova; copia duplicatului certificatului de naştere pe numele inculpatei emis de autorităţile Republicii Moldova; copia paşaportului pe numele G.O. emis de autorităţile Republicii Ucraina; copia paşaportului pe numele G.M. emis de autorităţile Republicii Ucraina; adeverinţă din 04 martie 2009 emisă de Consiliul Sătesc Dolinskoe, raionul Reni, Regiunea Odesa - Republica Ucraina - potrivit căreia bunicii inculpatei (G.M. şi G.O.) s-au născut în satul Anadol, care până în anul 1940 s-a aflat sub jurisdicţia României, după care a trecut sub jurisdicţia Ucrainei, schimbându-i-se denumirea în Dolinskoe; copie paşaport pe numele P.I. emis de autorităţile Republicii Moldova; copie certificat de naştere pe numele P.I. emis de autorităţile Republicii Moldova; copie certificat de naştere pe numele P.D. emis de autorităţile Republicii Moldova; copie paşaport pe numele P.D. emis de autorităţile Republicii Moldova; declaraţie notarială potrivit căreia inculpata şi soţul acesteia, P.N., îşi dau consimţământul ca cei doi copii minori să dobândească cetăţenia română şi să aibă domiciliul în România; copie paşaport pe numele P.N. emis de autorităţile Republicii Moldova; o declaraţie notarială şi o declaraţie olografă prin care inculpata arată că atât ea, cât şi cei doi copii minori îşi stabilesc domiciliul în România; caziere judiciare pe numele inculpatei, emise de autorităţile României şi ale Republicii Moldova; declaraţii notariale prin care inculpata arată că nu a mai depus anterior alte cereri de redobândire a cetăţeniei române, că nu întreprinde şi nu sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept ori a siguranţei naţionale; traduceri legalizate ale documentelor redactate în limba rusă (filele 49 - 77 dosar de urmărire penală).
Cererea şi documentele depuse de inculpată au format dosarul înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie cu nr. 2495/2009. După depunerea jurământului de credinţă faţă de România, inculpata a devenit cetăţean roman, eliberându-i-se certificatul de cetăţenie din 30 august 2010.
Din probele administrate în cauză a rezultat că o parte din actele depuse de inculpată pentru dobândirea cetăţeniei române sunt false.
Astfel, s-a reţinut că prin sentinţa din 06 august 2010 pronunţată în dosarul nr. 1-53/10 de către Judecătoria raionului Cantemir, Republica Moldova (filele 34 - 40 dosar de urmărire penală), inculpata S.O. a fost condamnată la pedeapsa amenzii de 7.000 lei moldoveneşti pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi folosire a documentelor oficiale false, care acordă drepturi, săvârşite la un document de importanţă deosebită, prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) C. pen. al Republicii Moldova. Instanţa a reţinut în fapt că inculpata, cetăţean al Federaţiei Ruse, la data de 04 februarie 2006, a prezentat duplicatul certificatului de naştere - document fals - la Secţia de evidenţă şi documentare a populaţiei Cantemir, unde a obţinut buletinul de identitate. În continuare, la data de 25 februarie 2006, folosind acelaşi certificat de naştere fals şi buletinul de identitate obţinut în baza acestuia, a obţinut de la B.P.E.D.U. nr. 1 Chişinău, în mod succesiv, trei paşapoarte (01 martie 2006, 02 iulie 2007 şi, respectiv 13 februarie 2008) pe care le-a folosit pentru trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova până la data de 05 ianuarie 2010. Instanţa a mai reţinut şi că documentele pe care inculpata le-a obţinut în baza certificatului de naştere fals sunt, de asemenea, false, dispunând anularea şi distrugerea acestora.
Prin urmare, s-a constatat că pentru a obţine cetăţenia română, inculpata a depus la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie o serie de documente, dintre care următoarele sunt false: certificatul de naştere, buletinul de identitate şi paşaportul.
Astfel, în cuprinsul certificatului de naştere (fila 55 dosar urmărire penală) se menţionează în fals că inculpata este născută în localitatea Plopi, raionul Cantemir, Republica Moldova, deşi în realitate aceasta este născută în localitatea Kemerovskaea, oraşul Prokopievsk din Federaţia Rusă, aşa cum rezultă din paşaportul acesteia emis de autorităţile Federaţiei Ruse (fila 114 dosar de urmărire penală).
Inculpata nu a deţinut şi nu a obţinut niciodată cetăţenia Republicii Moldova însă, folosindu-se de certificatul fals de naştere, a obţinut de la autorităţile moldoveneşti eliberarea celorlalte documente de identitate (buletinul de identitate şi cele trei paşapoarte). În baza acestor documente obţinute în mod fraudulos şi care, de altfel, au şi fost anulate prin sentinţa penală a Republicii Moldova, inculpata a pretins că este cetăţean al Republicii Moldova şi a solicitat redobândirea cetăţeniei române, pe care a şi obţinut-o în acelaşi mod fraudulos.
Mai mult, în cuprinsul cererilor de redobândire a cetăţeniei romane (filele 49, 74 dosar de urmărire penală) inculpata a declarat în fals că este născută în localitatea Plopi, raionul Cantemir, Republica Moldova, depunând buletinul de identitate şi paşaportul emis de autorităţile Republicii Moldova pentru a demonstra faptul că este cetăţean al acestui stat.
Inculpata a recunoscut săvârşirea faptei, declarând că în cursul anului 2005, fiind cetăţean rus şi aflându-se pe teritoriul Republicii Moldova, a mers la secţia paşapoarte din Chişinău pentru obţinerea unei vize de reşedinţă pe teritoriul Republicii Moldova, având în vedere că avea un copil sugar şi nu se putea deplasa în Siberia, ocazie cu care a fost abordată de o persoană care părea a fi funcţionar al respectivei instituţii şi care i-a propus să o ajute cu obţinerea documentelor legale. în aceste condiţii, a obţinut certificatul de naştere, iar apoi, în baza acestui document, a obţinut de la instituţiile abilitate buletinul de identitate şi paşaportul. în cursul anului 2006, s-a mutat cu familia în România, unde, în anul 2009, a solicitat dobândirea cetăţeniei române în baza documentelor de identitate obţinute în Republica Moldova.
Instanţa a constatat că, în paşaportul rus, inculpata figurează cu numele de S., pe când în celelalte documente - începând cu actele de stare civilă pe care aceasta le-a obţinut în Republica Moldova (certificat de naştere, buletin de identitate, paşaport), hotărârea judecătorească emisă de Judecătoria raionului Cantemir, precum şi în propriile declaraţii date în faţa atât a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, cât şi a organelor judiciare române, inculpata figurează cu numele de S. S-a apreciat că, în realitate, este acelaşi nume, care a fost doar adaptat limbii române folosite şi vorbite pe teritoriul Republicii Moldova şi, probabil, pentru a nu părea rusesc în totalitate, ci de origine rusă, dar moldovenizat.
S-a reţinut că fapta inculpatei S.O. de a prezenta Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie o serie de documente, respectiv Certificat de naştere, buletinul de identitate, paşaportul din 13 februarie 2008, despre care cunoştea că sunt false, în scopul obţinerii cetăţeniei române, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen.
Instanţa nu a primit apărările inculpatei în sensul că nu şi-a dat seama că actele depuse sunt false, având convingerea că sunt valabile şi nici că acestea, de fapt, nu au servit la producerea vreunei consecinţe juridice, respectiv obţinerea cetăţeniei române, în vederea căreia s-a folosit de calitatea ascendenţilor săi pe linie maternă - G.M. şi G.O. - cetăţeni ai Republicii Moldova, foşti cetăţeni şi etnici români, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române.
Prin urmare, s-a constatat că inculpata a depus actele eliberate de autorităţile din Republica Moldova cu intenţie, tocmai în scopul obţinerii cu uşurinţă a cetăţeniei române potrivit dispoziţiilor Legii nr. 21/1991, atât timp cât, dacă - aşa cum susţine - ar fi obţinut oricum cetăţenie română ca urmare a ascendenţei sale materne - ar fi avut posibilitatea să depună actele ruseşti, din care reieşea că este cetăţean al Federaţiei Ruse şi nu cetăţean al Republicii Moldova şi care cuprindeau datele sale reale, acte pe care inculpata le deţinea.
S-a reţinut că pentru existenţa infracţiunii de uz de fals este suficient ca cel care utilizează înscrisul să cunoască viciul material al alterării adevărului pe care acesta este chemat să-l exprime, aşa cum este şi în prezenta cauză.
Astfel, folosind înscrisul care nu exprimă adevărul şi prezentându-l ca adevărat, autorul uzului de fals şi-l aproprie şi în acel moment îi imprimă, ca efect al folosirii sale cu bună ştiinţă, caracterul infracţional.
Mai mult, s-a reţinut că inculpata S.O. nu numai că a depus înscrisurile respective, despre care cunoştea că nu corespund realităţii, dar cu prilejul declaraţiilor date la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie din municipiul Bucureşti s-a prezentat ca fiind S.O. şi nu S.O. - cum apare în actele reale, consemnând ca loc al naşterii - localitatea Plopi, raionul Cantemir, Republica Moldova şi nu pe cel real - oraş Prokopievsk, regiunea Kemerovskaea, Federaţia Rusă, tocmai pentru a obţine mai uşor cetăţenie română, conform dispoziţiilor Legii nr. 21/1991 privind cetăţenia, lucru care s-a şi realizat.
Prin urmare, s-a reţinut că faptul că inculpata S.O. a declarat în fals la Autorităţile Naţionale pentru Cetăţenie Bucureşti că este născută în localitatea Plopi, raionul Cantemir, Republica Moldova şi că se legitimează cu paşaportul moldovenesc, asumându-şi astfel ca atribut al identităţii cetăţenia Republicii Moldova, pe care nu a deţinut-o niciodată în mod legal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în declaraţii şi fals privind identitatea, prevăzute şi pedepsite de art. 292 şi art. 293 alin. (1) C. pen.
S-a apreciat că împrejurarea potrivit căreia legea română privind cetăţenia, aplicabilă şi inculpatei, generează consecinţe juridice şi funcţie de ascendenţa personală a beneficiarului, inculpata fiind nepoata de fiică a foştilor cetăţeni şi etnici români G.M. şi O., menţionaţi după alipirea sudului Basarabiei la Ucraina, ca fiind de naţionalitate moldovenească, nu este de natură a o exonera pe inculpată de răspunderea penală pentru infracţiunile reţinute, acest aspect putând fi eventual avut în vedere de Comisia pentru Cetăţenie, după încunoştinţarea privind anularea înscrisurilor dispusă în prezenta cauză.
Ca atare, s-a apreciat că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracţiunilor de fals reţinute în sarcina inculpatei, acestea fiind infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, iar pentru acestea legea nu solicită producerea, în urma consumării lor, a unei vătămări, ci doar crearea unei stări periculoase pentru valoarea juridică ocrotită, a unui pericol care s-ar putea produce în viitor.
Referitor la infracţiunea de fals în declaraţii, s-a reţinut că la nivelul laturii obiective, trebuie să fie îndeplinită condiţia ca declaraţia necorespunzătoare adevărului să fie din acelea care sunt susceptibile de a produce consecinţe juridice, adică să fie făcută cu intenţie, fapt îndeplinit în prezenta cauză.
S-a avut în vedere că forma de vinovăţie pentru infracţiunea de fals în declaraţii este intenţia directă, calificată prin scop, iar în momentul în care subiectul activ - inculpata - a făcut declaraţia, a cunoscut că aceasta este neconformă cu adevărul, scopul urmărit fiind acela de a produce consecinţe juridice, respectiv de a obţine mai uşor cetăţenie română, lucru care s-a şi întâmplat.
Prin urmare, s-a reţinut că declaraţia inculpatei făcută în faţa Autorităţii pentru Cetăţenie, în sensul că se numeşte S., este cetăţean al Republicii Moldova, născută în loc. Plopi, raionul Cantemir, Republica Moldova, în condiţiile în care se numea de fapt S., cetăţean al Federaţiei Ruse, născută în oraş Prokopievsk, regiunea Kemerovskaea, Federaţia Rusă, făcută în scopul obţinerii facile a cetăţeniei române, reprezintă cerinţa necesară şi suficientă pentru consumarea acestei infracţiuni.
Cu privire la infracţiunea de fals privind identitatea, instanţa a constatat că, sub aspectul elementului material al laturii obiective, inculpata s-a prezentat sub o identitate care nu-i aparţinea, fără ca prezentarea sub o identitate falsă să presupună, în mod obligatoriu, a-şi atribui identitatea unei alte persoane, ci însemnând a prezenta o identitate nereală.
S-a reţinut că identitatea constituie un atribut imaterial al persoanei, cuprinzând ansamblul elementelor care servesc la dovedirea stării civile, la legitimarea şi identificarea unei persoane, elemente în care sunt incluse şi numele, cetăţenia, locul naşterii.
Situaţia de fapt astfel reţinută a fost confirmată de mijloacele de probă aflate la dosar: declaraţiile inculpatei, denunţ SC S. SRL, verificări efectuate în Republica Moldova, copia sentinţei penale din 06 august 2010 pronunţată în dosarul nr. 1-53/10 de către Judecătoria raionului Cantemir, Republica Moldova, documentele depuse de inculpată la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, înscrisuri depuse de inculpată.
Probele administrate în cauză au condus în mod clar la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatei S.O., săvârşirea faptelor reţinute şi vinovăţia sa fiind pe deplin demonstrate.
Instanţa nu a putut reţine că faptele comise de inculpată nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni. A fost avut în vedere că inculpata este cunoscută cu o conduită ireproşabilă în societate, faptele fiind comise în împrejurările mai sus-descrise, instanţa apreciind însă că aceste aspecte, precum şi motivaţia dată de inculpată, pot servi doar ca şi circumstanţe atenuante în favoarea sa.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, precum şi împrejurările comiterii acestora şi urmările produse, persoana inculpatei: tânără, responsabilă, căsătorită - cu doi copii minori în îngrijire, în vârstă de 6 şi, respectiv, 10 ani, care dovedesc o creştere şi o grijă deosebită din partea mamei, care se implică activ în viaţa acestora, are o bună conduită în societate şi s-a prezentat la fiecare termen în faţa instanţei de judecată, recunoscând şi regretând comiterea faptelor, pedepsele şi limitele acestora fixate în partea specială a Codului penal, reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Evaluând toate elementele circumscrise faptelor şi inculpatei, aşa cum rezultă acestea din materialul probator existent la dosar, instanţa a reţinut în favoarea acesteia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 76 lit. e) teza a Ii-a C. pen., apreciind că o pedeapsă cu amendă penală, pentru fiecare din infracţiunile reţinute, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs inculpata S.O., care a invocat netemeinicia ei sub aspectul reţinerii faptului că ar fi încercat să-şi moldovenizeze numele, ceea ce ar fi trădat conştientizarea caracterului nelegal al actelor de identitate.
În principal, a solicitat achitarea, ca urmare a constatării că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi, în subsidiar, pentru lipsa pericolului necesar existenţei infracţiunilor.
Prin decizia penală nr. 659 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.O. împotriva sentinţei penale nr. 2 din 03 ianuarie 2012 a Judecătoriei Vaslui, care a fost menţinută.
A fost obligată recurenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, curtea de apel a constatat că recursul formulat este nefondat.
S-a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, ca urmare a coroborării acestuia, statuând asupra vinovăţiei inculpatei S.O., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 291, art. 292 şi art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (uz de fals, fals în declaraţii şi fals privind identitatea, în concurs real).
De altfel, s-a constatat că inculpata a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, beneficiind de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte pericolul necesar existenţei infracţiunilor, ca şi element constitutiv al acestora, curtea de apel a reţinut că săvârşirea falsurilor cu prilejul solicitării şi obţinerii cetăţeniei române reprezintă un aspect care defineşte pe deplin această componentă şi, chiar în aprecierea persoanei inculpatei, nu justifică achitarea ei în temeiul art. 181 C. pen.
S-a constatat că în cauza de faţă instanţa de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, ţinându-se seama de gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, de modalitatea de comitere a acestora, de persoana inculpatei, care nu este recidivistă şi faţă de atitudinea procesuală pe care aceasta a adoptat-o încă din cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata S.O., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii de achitare. S-a susţinut, de asemenea, că prezentul recurs este admisibil, având în vedere data începerii urmăririi penale în cauză.
La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2012, din oficiu, înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, inculpata au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 659 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, hotărâre care, însă, este definitivă.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia inculpata ar putea beneficia de calea de atac a recursului, raportat la data începerii urmăririi penale, care ar fi anterioară datei de 25 noiembrie 2010, se constată că urmărirea penală a început la data de 21 iunie 2011 şi, oricum, căile de atac sunt cele prevăzute la data pronunţării hotărârii instanţei de fond.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata S.O.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata S.O. împotriva deciziei penale nr. 659 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 3792/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3788/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
