ICCJ. Decizia nr. 3892/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3892/2012
Dosar nr. 4521/1/2012
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 191 din data de 27 octombrie 2011 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, s-a admis, în parte, cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul P.A.R. prin apărător pentru care a fost trimis în judecată.
S-a admis, în parte, cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei invocată din oficiu de instanţă.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în două infracţiuni, respectiv în:
- infracţiunea de trafic de minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - victime fiind M.A.L. şi Ţ.A.M. şi
- infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. - victimă fiind S.L.A.
A fost condamnat inculpatul P.A.R., la următoarele pedepse:
- 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - victime fiind M.A.L. şi Ţ.A.M.;
- 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. victimă fiind S.L.A.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) şi (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive şi în conformitate cu disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2011 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate M.A.L., Ţ.A.M. şi S.L.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 2800 RON, din care suma de 900 RON onorarii avocaţi din oficiu desemnat pentru victime în timpul urmăririi penale (av. M.L., l.O. şi N.D.) şi în cursul judecăţii (av. D.M.).
S-a reţinut, în fapt, că inculpatul P.A.R. a activat în calitate de lucrător cadrul Poliţiei municipiului Vaslui - Inspectoratul Judeţean de Poliţie până în luna septembrie 2010 când a fost eliberat din funcţie fiind sancţionat disciplinar. Inculpatul, începând cu anul 2009, profitând şi de funcţia pe care o avea, anume de lucrător de poliţie, a început să recruteze tinere din mediul care aveau o relaţie dificilă cu familia, care urmau cursurile liceelor din Vaslui şi care nu aveau parte de o supraveghere mai atentă din parte. Aceste tinere, care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani, erau puse să practice prostituţia în municipiul Vaslui, inculpatul fiind cel care Ie-a adus; care să întreţină relaţii intime. Scopul urmărit de către inculpat a fost acela de a obţine venituri din activitatea de prostituţie pe care a desfăşurat-o fiind cunoscută nevoia de bani a acestuia, întrucât avea o pasiune pentru noroc. Inculpatul P.A.R. a profitat de faptul că minorele erau persoane vulnerabile şi Ie-a creat o dependenţă faţă de el, în acest sens reuşind să le manipuleze. Totodată, inculpatul a folosit şi o poziţie de autoritate cu victimele, prin funcţia pe care a deţinut-o la acel moment. Astfel inculpatul P.A.R. a exploatat sexual în perioada 2009-2011 pe minorele M.A.L., Ţ.A.M. şi S.L.A.
Prin decizia penală nr. 57 din 20 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.A.R. împotriva sentinţei penale nr. 191 din data de 27 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vaslui, pe care a menţinut-o. S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive după data de 27 octombrie 2011. A fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 1100 RON reprezintă onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţile vătămate.
Prin decizia penală nr. 1929 din 6 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.R. împotriva deciziei penale nr. 57 din 20 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori. S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a recurentului inculpat de la 16 februarie 2011 la 6 iunie 2012. A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La data de 19 iunie 2012, împotriva deciziei penale nr. 1929 din 6 iunie 2012, contestatorul P.A.R. a formulat contestaţie în anulare solicitând, în esenţă, desfiinţarea hotărârii şi în principal achitarea, în subsidiar reducerea pedepsei, întrucât a fost condamnat pentru infracţiunea de trafic de minori pe nedrept, nu a fost audiată partea vătămată şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei, nu au fost audiaţi martorii propuşi de către contestator.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat admisibilitatea cererii de contestaţie, fără citarea părţilor.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanţa de recurs care poate greşi, fie prin nerespectarea unor dispoziţii legale după care se desfăşoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanţă cu materialele aflate la dosar.
Contestaţia în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuşi în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită şi anumite particularităţi în privinţa soluţionării cererii.
Faţă de motivele invocate de contestator şi faţă de prevederile dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., care prevăd expres şi limitativ cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul ia care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i1 ), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat doua hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Faţă de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii condiţiilor de formă a contestaţiei în anulare, instanţa admite în principiu contestaţia în anulare numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţie este din cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.
Ori, în speţă, contestatorul solicită desfiinţarea hotărârii şi achitarea sau reducerea pedepsei, astfel că în atare situaţie, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie formulată de contestatorul P.A.R. nu îndeplineşte cerinţele legii pentru a fi admisă, întrucât motivele invocate de contestator, nu se încadrează în niciunul din cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., ca atare, contestaţia în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.A.R. împotriva deciziei penale nr. 1929 din 06 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 828/89/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 3884/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3893/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
