ICCJ. Decizia nr. 4115/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4115/2012
Dosar nr. 1043/103/2009*
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6/P din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Neamţ, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor A.D. şi G.I.F., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă SC T. SRL, cu sediul în Bacău, strada M.V., judeţul Bacău.
S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că sub nr. 1043/103 din 26 februarie 2009, a fost înregistrat la instanţă rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor A.D. şi G.I.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpaţii au emis în perioada iulie 2006-august 2007, pentru SC P.V. S.N.C. Roman, un număr de 19 cecuri fără acoperire cu numerar disponibil în cont, prejudiciind în acest mod pe partea vătămată SC T. SRL Bacău cu suma de 386.458 RON.
În cursul judecăţii, inculpaţii s-au prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., au fost audiaţi martorii V.M., C.N., A.C.C., A.L.I., C.C., R.O., au fost solicitate relaţii de la Banca C.R., Banca C.C., Banca C.E., Banca T., precum şi de la Direcţia Sanitar Veterinară Bacău.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 29 noiembrie 1992, P.V. a înregistrat la registrul comerţului societatea comercială SC „P.V." S.N.C. având ca obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul. Sediul social şi punctul de lucru au fost în municipiul Roman, iar asociat la firmă, cu un procent de 5%, a fost inculpatul A.D.
La data de 20 august 2003, obiectul de activitate al societăţii a fost completat cu desfacere produse din carne, măcelărie.
Prin act adiţional, în societate s-a făcut o nouă modificare cu privire la sediu, la data de 6 octombrie 2004.
Prin încheierea de autentificare din data de 1 august 2006 a unui birou notarial din municipiul Roman, acţionarul principal P.V., l-a împuternicit, prin mandat, pe inculpatul A.D. să o reprezinte în toate relaţiile comerciale realizate pe această societate comercială.
La data de 24 august 2007, inculpatul A.D. a ieşit din firmă, predând-o în calitate de administrator şi asociat unic, inculpatului G.I.F.
Ieşirea, în mod legal, din societate a inculpatului A.D., la data de 24 august 2007, s-a făcut după ce, mai bine de un an de zile, inculpatul G.I.F. a participat alături de acesta la activităţi de administrare a firmei. Această situaţie rezultă din declaraţia pe care inculpatul a dat-o în faţa notarului public la data de 9 august 2007, autentificată prin încheiere, în care a arătat că începând cu data de 1 august 2006 a efectuat acte de administrare a SC „P.V." SNC Roman.
Inculpatul A.D. l-a cunoscut pe inculpatul G.I.F. anterior anului 2006, cu ocazia aprovizionării cu produse din carne de la firma pe care cel de-al doilea o avea în municipiul Roman, respectiv, SC „F.T.C." SRL.
La vremea respectivă, pe firma SC „P.V." SNC Roman, erau două magazine de desfacere produse din carne, situate în municipiul Roman.
SC „F.T.C." SRL având ca obiect de activitate producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii, a fost înregistrată la Registrul Comerţului la data de 22 iunie 2001. De la înfiinţare a avut ca asociaţi pe inculpatul G.I.F. şi pe G.T.
La data de 15 februarie 2006, a intrat ca asociat în firmă şi D.P. Acesta, cu procura emisă de un birou notarial din municipiul Roman, l-a împuternicit pe inculpatul G.I.F. să-l reprezinte în toate actele de comerţ.
La data de 7 iulie 2006, G.T. s-a retras din firmă şi a cesionat părţile sale sociale lui D.P.
Procura de reprezentare dată de D.P. inculpatului G.I.F. a fost revocată de el la data de 15 august 2006, iar la data de 28 august 2006 a ieşit din societate cesionând părţile lui sociale inculpatului G.I.F.
Din situaţia reţinută în cele ce preced, rezultă că începând cu luna iulie 2006, când inculpatul G.I.F. a efectuat acte de administrare a SC „P.V." SNC Roman, a devenit şi administrator unic la SC „F.T.C." SRL.
Inculpatul a desfăşurat activităţi de administrare a unei alte firme, întrucât la momentul respectiv, la firma al cărei administrator unic era din data de 28 august 2006, nu mai putea desfăşura activităţi comerciale, deoarece emisese în perioada mai 2006 - iulie 2006, pe seama a doi furnizori, un număr total de 29 file cec, fără a avea acoperire cu disponibil în cont, file cec care au fost refuzate la plată, fapt ce a dus la intrarea societăţii în incidenţă bancară.
Rezultă aşadar, că începând cu luna iulie 2006, întrucât inculpatul G.I.F. nu mai putea desfăşura activităţi pe firma lui, SC „F.T.C." SRL a intrat în relaţii de colaborare cu firma al cărui administrator era inculpatul A.D., SC „P.V." SNC Roman.
La început, inculpatul G.I.F. l-a ajutat pe inculpatul A.D. să intre în relaţii cu furnizorii de carne procesată şi produse din carne, pe care i-a avut SC „F.T.C." SRL. Printre aceşti furnizori a figurat şi SC „T." SRL Bacău, având ca administrator pe V.M. La acest furnizor s-au deplasat ambii inculpaţi în ziua de 1 iulie 2006, unde inculpatul A.D. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, care a fost semnat din partea furnizorului de către V.M. şi din partea beneficiarului SC „P.V." SNC Roman de către inculpat.
Contractul cu valabilitate de un an de la data încheierii, avea ca obiect livrarea de carne de bovină şi porcină în carcasă şi preparate din carne. În contract s-a prevăzut că se încheie pe o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii prin comanda beneficiarului. Din declaraţiile martorei V.M. coroborate cu declaraţiile inculpaţilor date în cursul urmăririi penale, rezultă că şi după expirarea perioadei de un an, între părţi au continuat să se deruleze relaţii comerciale în condiţiile stipulate în contract.
Plata mărfii trebuia să se facă în termenul de 40-60 zile cu file cec. De la încheierea contractului, a început să se facă livrări, de regulă, cu mijloace de transport ale furnizorului. Documentul de însoţire a mărfii a fost factura. Pentru beneficiar toate facturile au fost semnate de inculpatul G.I.F.
La termenele scadente de 40-60 zile, aferent cantităţilor de produse rezultate din facturi, inculpatul A.D. a emis file cec cu sumele ce trebuiau achitate. Toate filele cec emise au purtat semnătura inculpatului şi ştampila cu antetul firmei al cărei administrator era. O parte din filele cec erau completate de către inculpatul A.D. la emitere, altele după ce erau semnate şi ştampilate, erau completate de către inculpatul G.I.F., iar altele, erau completate de delegaţii furnizorului, la depunere, spre a fi introduse în bancă.
Banca C.C. - Agenţia Roman, unitate bancară la care SC „P.V." SNC Roman avea cont deschis, în perioada 20 august 2007- 27 septembrie 2007 a formulat la Poliţia municipiului Roman mai multe sesizări privind incidente de plată cu filele cec emise de către această firmă în favoarea SC „T." SRL Bacău, ca urmare a lipsei de disponibil în cont.
În cauză, la solicitarea organelor de cercetare penală, Garda Financiară, secţia Neamţ, a efectuat o verificare la SC „P.V." SNC Roman privind livrările de mărfuri de către SC „T." SRL Bacău.
La terminarea controlului s-a comunicat că în evidenţa contabilă a beneficiarului nu s-au înregistrat venituri în sumă de 405.484,30 RON, reprezentând contravaloarea a 19 facturi emise de furnizor şi neînregistrate la beneficiar.
Obligaţiile fiscale către bugetul de stat neevidenţiate şi neachitate au fost stabilite în limita sumei de 119.259.7 RON.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că în perioada 1 iunie 2006 - 30 iulie 2007, SC „P.V." SNC Roman a achiziţionat de la mai mulţi furnizori, printre care figurează şi SC „T." SRL Bacău, carcasă de bovină, viţel şi porc.
În ce priveşte furnizorul SC „T." SRL Bacău, s-a stabilit că din totalul sumelor rezultate din facturile emise, în cuantum de 562.947,57 RON, nu au fost înregistrate facturi în sumă de 386.458 RON. Diferenţa valorică în sumă de 176.489,47 RON reprezintă facturi achiziţii carcasă porc, bovină şi viţel, mărfuri recepţionate şi înregistrate în contabilitate, care au fost vândute prin punctul de vânzare cu amănuntul al firmei şi cu facturi fiscale, unor persoane fizice şi juridice.
Pentru anul 2007, expertiza contabilă a reţinut că SC „P.V." SNC Roman, nu a avut evidenţă contabilă.
Faţă de constatările şi concluziile expertizei contabile s-a reţinut că din suma de 405.484,30 RON care rezultă din facturile emise de SC „T." SRL Bacău, SC „P.V." SNC Roman datora 386.458 RON, diferenţa de 18.926 RON fiind achitată.
S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că filele cec emise fără acoperire prin participaţia celor doi inculpaţi, au produs furnizorului un prejudiciu în sumă de 386.458 RON.
Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpaţii au emis un număr de 24 file cec fără acoperire, respectiv, filele cec, emis la data de 13 august 2007, emis la data de 14 august 2007, emis la data de 15 august 2007, emis la data de 17 august 2007, emis la data de 16 august 2007, emis la data de 30 august 2007, emis la data de 28 august 2007, emis la data de 27 august 2007, emis la data de 22 august 2007, emis la data de 14 septembrie 2007, emis la data de 14 septembrie 2007, emis la data de 5 septembrie 2007, emis la data de 7 septembrie 2007, emis la data de 10 septembrie 2007, emis la data de 11 septembrie 2007, emis la data de 12 septembrie 2007, emis la data de 13 septembrie 2007, emis la data de 17 septembrie 2007, emis la data de 18 septembrie 2007, emis la data de 19 septembrie 2007, emis la data de 20 septembrie 2007, emis la data de 21 septembrie 2007, emis la data de 24 septembrie 2007, emis la data de 27 septembrie 2007.
La stabilirea vinovăţiei inculpaţilor în comiterea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa a reţinut că atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza judecăţii, martora V.M., care este administratorul părţii civile, a declarat că primea filele cec de la SC P.V. semnate şi ştampilate, iar marea lor majoritate erau completate în prezenţa ei de inculpatul G.I.F. cu suma, data scadentă şi numele beneficiarului. De asemenea, martora a declarat că data scadenţei trecută pe filele cec era posdatată, în funcţie de data la care inculpatul G.I.F. spunea că el şi celălalt inculpat vor dispune de provizioane în cont, stabilindu-se un interval de timp între 40 şi 60 de zile de la livrare.
În contractul încheiat între cele două societăţi s-a prevăzut ca plata produselor să se facă, fie la momentul livrării şi emiterii facturii, fie în termen de 40-60 de zile de la livrare, cu obligaţia constituirii de garanţii conform art. 14 din contract, fiind completat de mână „cu file cec", fie prin alte modalităţi. La art. 14 din contract s-a prevăzut garantarea executării obligaţiei de plată la termen cu bilet la ordin şi nicidecum cu file cec, ştiut fiind că cecul este instrument de plată şi nu de garanţie. Raportat la conţinutul contractului, rezultă că în situaţia plăţii cu file cec, acestea trebuiau emise la data la care urma să se facă plata, chiar dacă aceasta consta într-un interval cuprins între 40 şi 60 de zile de la data livrării şi nu la câteva zile de la data livrării mărfii şi purtând o dată ulterioară.
În condiţiile în care la data emiterii cecurilor, administratorul părţii civile cunoştea că societatea emitentă nu avea disponibilul necesar acoperirii cecului în cont, fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, ci pe cele ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în aceste sens fiind şi decizia în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În motivarea deciziei, Înalta Curte a reţinut că în cazul în care beneficiarul are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu poate constitui infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., deoarece lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv inducerea în eroare.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, instanţa de fond a reţinut prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor pentru această faptă penală. Întrucât această dispoziţie nu a fost atacată şi, în lipsa unei plângeri, instanţa nu poate cenzura soluţia procurorului şi, în consecinţă, nu poate dispune condamnarea inculpaţilor pentru această infracţiune.
Susţinerea inculpaţilor referitoare la faptul că filele cec au fost emise cu scopul de a o ajuta pe martora V.M. să obţină mai multe credite pe care să le garanteze cu acestea s-a apreciat a fi nefondată, având în vedere că din declaraţiile martorilor C.N., C.C. şi R.O., rezultă că livrările de mărfuri au avut loc. Faptul că certificatele sanitar veterinare de însoţire a mărfurilor nu erau legale, nu are relevanţă în cauză, întrucât pentru acest aspect unitatea care livra produsele putea fi sancţionată contravenţional. Inculpatul G.I.F., în susţinerea apărărilor sale, a declarat că martora V.M. le dădea bani, fie în numerar, fie cu ordin de plată pentru a acoperi cecurile, însă nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Mai mult decât atât, cu privire la săvârşirea de către V.M. a infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale, soluţie care nu a fost atacată de inculpaţi.
Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Deşi instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere soluţia de achitare a inculpaţilor, a apreciat că nu se mai impune a se pronunţa cu privire la acest aspect.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 504.930,39 RON, reprezentând valoarea cecurilor rămase neacoperite, însă instanţa a respins cererea formulată, având în vedere că fapta care ar fi atras răspunderea penală a inculpaţilor nu este o infracţiune de prejudiciu, ci de pericol, partea vătămată având posibilitatea de a recupera, pe cale unei acţiuni civile, prejudiciul cauzat de inculpaţi.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ criticând-o pentru greşita achitare a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune şi pentru omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra schimbării încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., invocată din oficiu de către instanţă.
Prin decizia penală nr. 130 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a admis apelul declarat parchet, a desfiinţat în totalitate sentinţa, a reţinut cauza snre reiudecare şi în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus, pentru ambii inculpaţi, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (3), (4), (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora i-a condamnat pe fiecare la pedeapsa închisorii de câte 10 ani.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC „T." SRL şi i-a obligat pe inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 386.458 RON, daune materiale.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 cu modificările şi completările ulterioare a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, la data rămânerii definitive a acesteia.
Împotriva deciziei penale susmenţionate au declarat recursuri inculpaţii.
Inculpatul A.D., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 21, 18 şi 14 C. proc. pen. a susţinut că decizia este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- judecarea apelului s-a făcut cu lipsă de procedură întrucât, arestat fiind, nu a fost adus la instanţă.
- în mod greşit a fost condamnat, din probele administrate în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune şi, în consecinţă, soluţia ce se impune a fi pronunţată este aceea de achitare în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
- pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, instanţa de apel nu a ţinut seama de circumstanţele ce caracterizează favorabil persoana sa.
Inculpatul G.I.F., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen. a solicitat, în principal, achitarea, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei.
Prin decizia penală nr. 1303 din 25 aprilie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de inculpaţi, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, respectiv Curtea de Apel Bacău.
În considerentele deciziei, instanţa de recurs a reţinut că la data judecării cauzei de către instanţa de apel a fost lipsă de procedură cu inculpatul A.D. care, aşa cum rezultă din răspunsul scris comunicat instanţei de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, acesta s-a aflat încarcerat în Penitenciarul Rahova începând cu data de 1 septembrie 2011, în executarea pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 328/2010 a Judecătoriei Roman şi nu a fost adus în instanţă.
După rejudecare, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, a pronunţat decizia penală nr. 93 din 07 august 2012 prin care a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 6/P din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Neamţ pe care a desfiinţat-o în totalitate şi reţinând cauza spre rejudecare, în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215, alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215, alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru ambii inculpaţi.
În baza art. art. 215, alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpaţii A.D., şi G.I.F., la pedeapsa închisorii de câte 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC T. SRL cu sediul în Bacău, strada M.V., judeţul Bacău şi a obligat inculpaţii în solidar la plata sumei de 386.458 RON, daune materiale.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, cu modificările şi completările ulterioare, a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, la data rămânerii definitive.
În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei, a sumei de câte 300 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a 2.500 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa decizia penală susmenţionată, instanţa de prim control judiciar a constatat că tribunalul a reţinut o situaţie de fapt corectă, în concordanţă cu elementele de fapt ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, însă interpretarea lor legală este deficitară, uneori contradictorie.
Astfel, s-a apreciat că în mod nelegal tribunalul nu a pronunţat nici o soluţie faţă de schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţie din oficiu, soluţie ce se impunea a fi dată, indiferent dacă reţinea sau nu, vinovăţia inculpaţilor. Legat de acest aspect, Curtea a apreciat ca fiind contrară legii afirmaţia instanţei de fond în sensul că se consideră limitată la încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu în infracţiunea de înşelăciune, fiind astfel în imposibilitate de a încadra faptele într-o altă infracţiune, cea la legea Cecu-lui, pentru care procurorul a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.
Deşi concluzia instanţei de fond îşi are izvorul în alt procedeu nelegal, de data aceasta folosit de procuror - acela de a dispune două soluţii diametral opuse pentru aceleaşi fapte, deci pentru acelaşi obiect al cercetării penale, pentru infracţiuni care se exclud reciproc, fără a apela la instituţia procesuală a schimbării de încadrare juridică - acest lucru nu constituia un impediment legal pentru instanţă întrucât, potrivit art. 317 C. proc. pen., obiectul judecăţii îl constituie persoanele şi faptele de care acestea sunt acuzate şi nu încadrarea juridică a faptei dată de procuror, care poate fi cea corectă sau nu.
În sfârşit, în opinia instanţei de prim control judiciar, considerentele pentru care tribunalul a respins acţiunea penală, contrazic soluţia pronunţată cu privire la latura penală. A reţinut instanţa de fond că ar fi vorba de o infracţiune de pericol doar în ceea ce priveşte latura civilă pentru ca, anterior, latura penală să fie soluţionată cu referire la o infracţiune de prejudiciu. Prima instanţă, neputându-se hotărî asupra unei infracţiuni, a dispus soluţii ce contrazic prevederile art. 346 alin. (2) C. proc. pen., lăsănd deschisă, în considerente, calea acţiunii civile, aceeaşi pe care, totuşi a respins-o în dispozitiv.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa de apel a concluzionat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., partea civilă fiind indusă în eroare pe parcursul executării contractului de vânzare-cumpărare, prin emiterea instrumentelor de plată pentru achitarea contravalorii produselor de carmangerie furnizate de „SC P.V." SNC Roman, instrumente de plată pentru care inculpaţii nu deţineau acoperirea necesară în bancă. Constatând că mijlocul fraudulos se încadrează în varianta alternativă de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de alin. (4) al art. 215 C. pen., instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. şi a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu în sensul înlăturării alin. (2) al textului de lege menţionat.
Pentru a decide în sensul celor mai susmenţionate, instanţa de apel a reţinut următoarele:
La data de 29 noiembrie 1992, P.V. a înregistrat la Registrul Comerţului societatea SC „P.V." SNC, având ca obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul, sediul social şi punctul de lucru în municipiul Roman. Asociat la firmă, cu un procent de 5% a fost inculpatul A.D.
La data de 20 august 2003, obiectul de activitate al societăţii a fost completat cu desfacere produse din carne, măcelărie.
Prin act adiţional, în societate s-a făcut o nouă modificare cu privire la sediu, la data de 06 octombrie 2004.
Prin încheierea de autentificare din data de 01 august 2006 a unui birou notarial din municipiul Roman, acţionarul principal P.V. l-a împuternicit prin mandat pe inculpatul A.D. să o reprezinte în toate relaţiile comerciale realizate în numele aceastei societăţi comerciale.
La data de 24 august 2007, inculpatul A.D. a ieşit din firmă, predând-o în calitate de administrator şi asociat unic - inculpatului G.I.F.
Ieşirea, în mod legal din societate a inculpatului A.D. la data de 24 august 2007, s-a făcut după ce mai bine de un an de zile, inculpatul G.I.F. a participat alături de acesta, la activităţi de administrare a firmei. Această situaţie rezultă neîndoios din declaraţia pe care inculpatul a dat-o în faţa notarului public la data de 09 august 2007, autentificată prin încheiere prin care a arătat că începând cu data de 01 august 2006 a efectuat acte de administrare a societăţii SC „P.V." SNC Roman.
Inculpatul A.D. l-a cunoscut pe inculpatul G.I.F. anterior anului 2006, când de la firma pe care cel de-al doilea o avea în municipiul Roman - SC „F.T.C." SRL, s-a aprovizionat cu produse din carne. La vremea respectivă, pe firma SC „P.V." SNC Roman erau două magazin de desfacere produse din carne, ambele situate în municipiul Roman.
SC „F.T.C." SRL cu obiect de activitate producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii, a fost înregistrată la Registrul Comerţului la data de 22 iunie 2001. De la înfiinţare, societatea a avut ca asociaţi pe inculpatul G.I.F. şi pe numitul G.T.
La data de 15 februarie 2006, a intrat - ca asociat - în firmă şi D.P. Acesta, cu procura emisă de un birou notarial din municipiul Roman, l-a împuternicit pe G.I.F. să-l reprezinte în toate actele de comerţ.
La data de 07 iulie 2006, G.T. s-a retras din firmă şi a cesionat părţile sale sociale lui D.P.
Procura de reprezentare dată de D.P. inculpatului G.I.F. a fost revocată de inculpat la data de 15 august 2006, iar la data de 28 august 2006 a ieşit din societate, cesionând părţile lui sociale inculpatului G.I.F.
Din descrierea făcută rezultă că, începând cu luna iulie 2006 când inculpatul G.I.F. a efectuat acte de administrare a SC „P.V." SNC Roman a devenit şi administrator unic la SC „F.T.C." SRL. Activităţile de administrare la o altă firmă le-a făcut deoarece, la momentul respectiv, pe firma al cărei administrator unic a devenit la data de 28 august 2006, nu mai putea desfăşura activităţi comerciale, întrucât emisese în perioada mai 2006-iulie 2006 pe seama a doi furnizori: SC „C.S." SA Pecineaga, jud. Constanţa şi SC „M.P." SRL Piatra Neamţ un număr total de 29 file cec, fără a avea acoperire cu disponibil în cont şi care au fost refuzate la plată, fapt ce a dus la intrarea societăţii în incidenţă bancară.
Aferent celor 28 file cec emise fără a avea acoperire cu disponibil în cont, la SC „C.S." SA Pecineaga, jud. Constanţa s-a produs un prejudiciu în sumă de 2.289.646,48 ROL, iar pentru o filă cec emisă către SC „M.P." SRL Piatra Neamţ prejudiciul este în sumă de 47.552,9 ROL.
De asemenea, în perioada ianuarie-iunie 2006, inculpatul G.I.F. a dispus ilegal de suma de 1.328.671,30 ROL, bani ridicaţi din casieria firmei „F.T.C." SRL. Faptele pe care inculpatul le-a comis pe această societate au fost cercetate în dosarul penal nr. 141/P/2007, finalizat cu trimiterea sa în judecată prin rechizitoriul din data de 15 octombrie 2007 pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune cu file CEC, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. şi folosirea cu rea credinţă a creditelor societăţii în alte scopuri decât cele legale, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în prezent, fiind condamnat de o instanţă a Tribunalului Neamţ la o pedeapsă de 4 ani închisoare, sentinţă care nu este definitivă, procesul fiind în curs de judecată a apelului inculpatului.
Din cele descrise mai sus curtea a reţinut că, întrucât, începând cu luna iulie 2006 inculpatul G.I.F. nu mai putea desfăşura activităţi pe firma lui, „F.T.C." SRL, a intrat în relaţii de colaborare cu firma al cărei administrator era inculpatul A.D. - SC „P.V." SNC Roman.
La început, inculpatul G.I.F. l-a ajutat pe inculpatul A.D. să intre în relaţii cu furnizorii de carne procesată şi produse din carne, pe care i-a avut SC „F.T.C." SRL. Printre aceşti furnizori a figurat şi SC „T." SRL Bacău, având ca administrator pe V.M. La acest furnizor s-au deplasat ambii inculpaţi în ziua de 01 iulie 2006, dată la care inculpatul A.D. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, care a fost semnat, din partea partea furnizorului, de către V.M., iar din partea beneficiarului SC „P.V." SNC Roman de către inculpat.
Contractul, cu valabilitate de un an de la data încheierii avea ca obiect de activitate livrarea de carne de bovină şi porcină în carcasă şi preparate din carne. Plata mărfii trebuia să se facă în termenul de 40-60 zile cu file cec. De la data încheierii contractului au început să se facă livrări, de regulă, cu mijloacele de transport ale furnizorului. Documentul de însoţire a mărfii a fost factura. Pentru beneficiar, toate facturile au fost semnate de inculpatul G.I.F.
La termenele scadente de 40 - 60 zile, aferent cantităţilor de produse rezultate din facturi, inculpatul A.D. a emis file cec cu sumele ce trebuiau achitate. Toate filele cec au purtat semnătura inculpatului şi ştampila cu antetul firmei al cărei administrator era. O parte din filele cec erau completate de către inculpat la emitere, altele după ce erau semnate şi ştampilate de către inculpatul A.D., erau completate de către inculpatul G.I.F., iar altele, de către delegaţi ai furnizorului, la data depunerii în vederea introducerii în bancă.
Banca C.C. - Agenţia Roman - unitate bancară la care era deschis contul SC „P.V." SNC Roman, în perioada 20 august 2007- 27 septembrie 2007 a formulat la Poliţia municipiului Roman un număr de 18 sesizări privind 45 de incidenţe de plată cu filele cec emise de către această firmă în favoarea SC „T." SRL Bacău.
Pentru lipsă de disponibil în cont, cele 45 file cec în sumă totală de 662.000 RON, au fost refuzate la plată.
La solicitarea organelor de cercetare penală, Garda Financiară, secţia Neamţ, a efectuat o verificare la SC „P.V." SNC Roman privind livrările de mărfuri de către SC „T." SRL. La terminarea controlului s-a comunicat că în evidenţa contabilă a beneficiarului nu s-au înregistrat venituri în sumă de 405.484,30 RON, reprezentând contravaloarea a 19 facturi emise de furnizor şi neînregistrate la beneficiar.
Obligaţiile fiscale către bugetul de stat, neevidenţiate şi neachitate, au fost stabilite în limita sumei de 119.259,7 RON.
Expertiza contabilă efectuată a stabilit că în perioada 01 iunie 2006 - 30 iulie 2007, SC „P.V." SNC Roman a achiziţionat de la mai mulţi furnizori, printre care şi SC „T." SRL Bacău, carcasă de bovină, viţel şi porc. Alţi furnizori au fost: SC „A." SRL Călăraşi, SC „V.T." SRL Mărăşeşti, jud. Vrancea, SC „Cord Company" SRL. în privinţa furnizorului SC „Tiberias 2000" SRL Bacău sa stabilit că, din totalul sumelor rezultate din facturile emise, de 562.947,57 RON, nu au fost înregistrate facturi în sumă de 386.458 RON. Diferenţa valorică de 176.489,47 RON reprezintă facturi achiziţii carcasă porc, bovină şi viţel, mărfuri recepţionate şi înregistrate în contabilitate, care au fost vândute prin punctul de vânzare cu amănuntul al firmei şi cu facturi fiscale, unor persoane fizice şi juridice. Facturile în cauză se regăsesc în Anexa 5 la raportul de expertiză contabilă. Pentru anul 2007, expertiza contabilă a reţinut că SC „P.V." SNC Roman nu a avut evidentă contabilă.
Faţă de constatările şi concluziile expertizei contabile s-a reţinut că din suma de 405.484,30 RON rezultată din facturile emise de SC „T." SRL Bacău, SC „P.V." SNC Roman datora 386.458 RON, diferenţa de 18.926 RON fiind achitată (reprezenta plăţi efectuate de beneficiar la furnizor).
Filele cec emise fără acoperire prin participaţia celor doi inculpaţi au produs furnizorului un prejudiciu în sumă de 386.458 RON.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor pe care le-a aplicat inculpaţilor, instanţa de apel a reţinut că A.D. nu avea antecedente penale la data comiterii infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, iar G.I.F. deţinea antecedente penale care însă nu atrag starea de recidivă. În cursul prezentului proces penal, cei doi inculpaţi au fost condamnaţi în alte cauze pentru fapte similare, ceea ce denotă o amploare a activităţii infracţionale mult mai mare, pe aceeaşi linie de înşelare a partenerilor comerciali şi de sustragere de la plata obligaţiilor de ordin fiscal. Având în vedere şi prejudiciul ridicat cauzat părţii civile, ce atrage inclusiv incidenţa elementului circumstanţial agravant al consecinţelor deosebit de grave, precum şi atitudinea procesuală a inculpaţilor de nerecunoaştere a infracţiunilor, instanţa de apel i-a condamnat pe fiecare la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare care reprezintă minimul special prevăzut de lege.
Referitor la latura civilă a cauzei, reţinând vinovăţia inculpaţilor în producerea pagubei în patrimoniul societăţii furnizoare de mărfuri, instanţa de apel i-a obligat la plata daunelor materiale calculate de expertul contabil.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul A.D. care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12, 14, 17 C. proc. pen. a solicitat, în principal, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, într-un prim subsidiar, să se constate că încadrarea juridică corectă a faptei este în dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. IX/2005 dată în recursul în interesul legii, iar într-un alt subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei care este excesiv.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12, 14, 17 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat
Una din modalităţile normative prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune comisă prin emiterea de cecuri fără acoperire constă în emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară. Ceea ce este esenţial pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune săvârşită prin această acţiune este faptul că, în momentul emiterii cecului, făptuitorul a înscris fictiv o provizie pe care în realitate nu o avea, prin aceasta, inducând în eroare unitatea furnizoare, care fie a livrat o marfă, fie a prestat anumite servicii, fără să aibă asigurată, la data livrării mărfii sau prestării serviciului, plata contravalorii acestora.
Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăţie pe care o cere norma de incriminare pentru ca fapta să constituie înşelăciune este intenţia.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 01 iulie 2006, recurentul inculpat A.D. împreună cu intimatul inculpat G.I.F. s-au deplasat la SC „T." SRL Bacău, societate al cărei administrator era V.M. unde recurentul inculpat a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, semnat din partea furnizorului de către V.M., iar din partea beneficiarului, de către recurent, cu valabilitate pe termen de un an de la data încheierii şi având ca obiect livrarea de carne de bovină şi porcină în carcasă, precum şi preparate din care, plata mărfii urmând să se facă cu file cec în termenul de 40-60 zile de la data emiterii acestora.
Încă de la încheierea contractului au început să se facă livrări de produse către SC „P.V." SNC Roman, reprezentată de recurent care, la termenele scadente emitea file cec ce trebuiau achitate. Toate filele cec emise purtau semnătura recurentului şi ştampila cu antetul firmei SC „P.V." SNC Roman, al cărei administrator era, unele erau completate chiar de către recurent la data emiteri, altele erau completate de către inculpatul G.I.F., iar altele de către delegaţi ai furnizorului, la data depunerii, spre a fi introduse în bancă pentru decontare.
Unitatea bancară la care SC „P.V." SNC Roman, beneficiara produselor livrate de către SC „T." SRL Bacău avea cont deschis, respectiv Banca C.C., Agenţia Roman, în perioada 20 august 2007 – 27 septembrie 2007 a formulat la Poliţia Roman un număr de 18 sesizări privind 45 de incidente de plată cu filele cec emise de către susmenţionata societate în favoarea SC „T." SRL Bacău (cele 45 file cec în sumă totală de 662.000 RON au fost refuzate la plată).
Urmare contractului efectuat de către reprezentanţii Gărzii Financiare, la solicitarea organelor de cercetare penală, a rezultat că în perioada iulie 2006- august 2007, recurentul inculpat împreună cu inculpatul G.I.F. au emis pentru SC „P.V." SNC Roman un număr de 19 file cec cunoscând că pentru acoperirea acestora nu exista disponibilul necesar în cont, prejudiciind astfel SC „T." SRL Bacău, furnizorul de produse de carne bovină şi porcină în carcasă şi preparate din carne, cu suma de 504.930,39 RON.
Rezultă că pe parcursul executării contractului încheiat la data de 01 iulie 2006, recurentul inculpat a indus-o în eroare pe V.M., administratorul SC „T." SRL Bacău, prin emiterea de file cec- instrumente de plată - pentru achitarea contravalorii produselor furnizate de societatea susnumitei, instrumente de plată cu privire la care inculpatul cunoştea că nu deţine acoperirea necesară în bancă.
Prin urmare, prima critică adusă decizie de către inculpat şi care vizează greşita sa condamnare nu este fondată, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În ce priveşte încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută de instanţa de apel, Înalta Curte constată că este corectă. Decizia nr. IX/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care s-a statuat că există infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi nu infracţiunea de înşelăciune prin emiterea de cecuri prev. de art. 215 alin. (4) din C. pen., atunci când beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperii acestuia la tras, invocată de recurent în susţinerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune în infracţiune la Legea cecului, nu-şi găseşte aplicabilitatea în speţa dedusă judecăţii.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel în considerentele deciziei atacate, în urma examinării materialului probator administrat în cauză, nu rezultă că beneficiarul cecurilor ar fi cunoscut că trăgătorul nu are disponibil în cont pentru acoperirea instrumentelor de plată emise.
Martora V.M., administratorul SC „T." SRL Bacău, în mod constant a declarat că niciodată, la momentul la care recurentul inculpat emitea filele cec nu i-a adus la cunoştinţă faptul că nu are disponibilul necesar în cont. De cele mai multe ori, filele cec erau semnate şi ştampilate de recurent, după care erau completate cu data la care inculpatul G.I.F. o asigura că el şi recurentul inculpat dispun de provizioane în cont.
Apărarea recurentului inculpat în sensul că a emis filele cec, nu pentru a achita contravaloarea produselor furnizate de societatea părţii civile V.M., ci pentru a o ajuta pe aceasta să obţină mai multe credite, pe care le garanta cu filele cec respective, este nefondată şi în mod corect a fost înlăturată de instanţa de apel. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi din înscrisurile depuse la dosar (contracte, facturi, cec-uri) nu rezultă că între partea civilă şi recurent ar fi existat o înţelegere în sensul celor susţinute de acesta. Mai mult, în primele declaraţii, recurentul inculpat admite că era posibil ca inculpatul G.I.F. să fi recepţionat efectiv marfa livrată de societatea părţii civile, dar el nu are cunoştinţă de acest lucru, susţinere ce este însă infirmată de probele administrate în cauză.
În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată - contrar celor susţinute de recurent în sensul că este exagerată sub aspectul cuantumului - că instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. şi a apreciat în mod corect că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
Perioada mare de timp în care recurentul inculpat şi-a desfăşurat activitatea infracţională (un an de zile), în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părţii civile - 386.458 RON - care nu a fost recuperat nici măcar în parte, sunt aspecte ce conferă faptei un grad ridicat de pericol social, care justifică menţinerea cuantumului pedepsei stabilit de instanţa de apel şi care reprezintă minimul prevăzut de lege [infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave este sancţionată potrivit art. 215 alin. (5) C. pen. cu închisoarea de la 10 la 20 ani]. În ce priveşte persoana recurentului inculpat este de reţinut că la data săvârşirii infracţiunii din prezenta cauză, într-adevăr, nu avea antecedente penale, însă în prezent se află în executarea unei pedepse aplicată tot pentru infracţiuni de înşelăciune, ceea ce denotă perseverenţă în comiterea faptelor de acelaşi gen, iar în cursul procesului penal a adoptat o atitudine de nerecunoaştere a acuzaţiei ce i s-a adus, încercând chiar să acrediteze ideea că cel care cunoştea de livrarea mărfurilor de către societatea prejudiciată este inculpatul G.I.F.
Concluzionând în sensul că infracţiunea pentru care inculpatul A.D. a fost trimis în judecată există, a fost comisă de acesta cu forma de vinovăţie cerută de lege, că încadrarea juridică a faptei dispusă de instanţa de apel este corectă şi că prin executarea de către inculpat a pedepsei de 10 ani închisoare se atinge scopul preventiv şi educativ al sancţiunii, cerut de art. 52 C. pen., recursul formulat de acesta se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va constată că recurentul este arestat în altă cauză. în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON, din care, suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 93 din 07 august 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Constată că inculpatul A.D. este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3891/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3887/2012. Penal → |
|---|
