ICCJ. Decizia nr. 401/2012. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIȚIE
SECŢIA PENALĂ
Decizienr. 401/2012
Dosar nr.6388/1/2011
Şedinţa Publică din 14 februarie 201.
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin închierea din 12 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de condamnatul T.M. privind îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei penale nr. 742 din 9 mai 2001.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin cererea formulată, condamnatul a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul deciziei penale nr. 742 din 9 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în sensul că, în considerentele hotărârii, s-a menţionat greşit luna iunie 1997, corect fiind luna iulie 1997. Curtea a reţinut că cererea condamnatului reprezintă de fapt o critică asupra modului în care s-a reţinut starea de fapt, nemulţumirile sale putând fi valorificate prin promovarea căilor de atac ordinare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs condamnatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi admiterea cererii în sensul rectificării datei la care a fost săvârşită infracţiunea de furt din iunie 1997 în iulie 1997.
În susţinerea recursului, apărătorul ales al recurentului condamnat a modificat obiectul acţiunii principale, în sensul că a precizat că e vorba despre o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 461 lit. d) C. proc. pen. Ori, în cadrul căii de atac nu se poate modifica obiectul acţiunii întrucât controlul judiciar nu se poate exercita decât cu privire la hotărârea dată de prima instanţă, instanţă care a fost învestită cu o cerere de îndreptare a erorii materiale conform dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului promovat de condamnatul T.M., având în vedere faptul că Înalta Curte a fost învestită cu un recurs promovat împotriva încheierii.
Cum excepţia este imperativă, admiterea ei făcând de prisos analizarea fondului cauzei, Înalta Curte va examina recursul prin prisma excepţiei inadmisibilităţii.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele motive:
Potrivit art. 195 C. proc. pen. prin erori materiale se înţeleg greşeli existente în acte procedurale întocmite de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată. Încheierile prin care se dispune cu privire la îndreptarea erorilor materiale fac parte integrantă din hotărârea penală.
În consecinţă, aceste încheieri pot fi atacate doar dacă împotriva hotărârii judecătoreşti se promovează o cale de atac.
Cum în situaţia de faţă, Decizia penală nr. 742 din 2001 a Curţii de Apel Bucureşti este definitivă, nici încheierea de şedinţă din 12 iulie 2011 nu poate fi desfiinţată întrucât şi aceasta, din urmă, poartă menţiunea definitivă.
De altfel se constată că cele solicitate de recurent nu se înscriu în categoria erorilor materiale ci vizează chestiuni ce pot fi invocate în căile de atac.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul condamnatului T.M. este inadmisibil, urmând a-l respinge în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul T.M. împotriva încheierii din 12 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 844/2001.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 130/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 857/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
