ICCJ. Decizia nr. 3965/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3965/2012
Dosar nr. 6326/109/2012
Şedinţa publică din 3 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 14/MF din 29 iunie 2012 Tribunalul Argeş, complet specializat de minori penal, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpatul N.F.V. la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 864 C. proc. pen., rap. la art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 166 din 27 ianuarie 2012 a Judecătoriei Slatina, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 115 din 19 mai 2010 a Tribunalului Olt urmând ca inculpatul să execute 10 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 57, 71 C. pen., rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest.
În baza art. 88 C. proc. pen., a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 24 mai 2011, la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998, 999 C. civ., a admis acţiunea civilă şi a obligat inculpatul la plata sumei de 10000 euro, cu titlul de daune morale, către partea civilă.
În baza art. 192 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţă, instanţa de fond, a reţinut, ca situaţie de fapt, următoarele:
La data de 23 noiembrie 2011 în jurul orelor 18,30, inculpatul N.F.V. se deplasa de unul singur din centrul municipiului Piteşti, către Cartierul G.
Pe Bulevardul N.B., aproape de ultimul bloc turn, inculpatul a văzut o tânără care l-a depăşit, mergând în aceeaşi direcţie cu el.
După ce l-a depăşit, inculpatul a luat hotărârea să o urmărească până la scara blocului în care tânăra locuia.
Ajunsă la ultimul bloc turn, tânăra a intrat în penultima scară, după care a mers la lift, iar în momentul în care încerca să deschidă uşa, inculpatul N.F.V. se afla în spatele acesteia şi a intrat cu ea în lift.
Ulterior s-a stabilit că, persoana de sex feminin se numeşte F.M.A., este minoră, având vârsta de 14 ani şi locuieşte în Piteşti.
În lift minora s-a speriat şi l-a întrebat pe inculpat unde vrea să ajungă acesta spunând că la etajul trei.
Ajunşi la etajul trei, minora a încercat să oprească liftul să coboare, inculpatul dar acesta s-a postat în dreptul uşilor şi a refuzat să iasă din lift.
Deşi minora i-a spus să o lase în pace, inculpatul a venit spre ea şi a început să-i bage mâna în pantaloni atingându-i organele genitale.
Deşi i-a spus să se oprească, inculpatul i-a spus că dacă ţipă sau opune rezistenţă o dezvirginează cu degetul.
În acelaşi timp, inculpatul a întrebat-o cum o cheamă, iar după răspuns el i-a spus că se numeşte F.
Atunci inculpatul i-a cerut şi numărul de telefon şi cu o singură mână l-a format, spunându-i pe un ton ameninţător că dacă i-l dă greşit "o mănâncă".
Deşi a încercat să-i scoată mâna din pantaloni, minora nu a reuşit, iar la un moment dat, pentru a-şi asigura scăparea, motivând că nu mai poate respira în lift, i-a spus să iasă pe scară, în realitate i-a cerut acest lucru crezând că va ieşi vreun vecin să-i vadă.
La insistenţele minorei, inculpatul a acceptat să urce cu liftul la ultimul etaj.
Au ieşit din lift, inculpatul a început să o desfacă la pantaloni, deşi minora i-a spus să nu facă acest lucru că are numărul lui de telefon, acesta i-a spus să stea liniştită şi să nu mai tremure, s-a desfăcut şi el la pantaloni după care şi-a scos penisul şi i-a atins cu el organele genitale, după care a încercat să mimeze un act sexual, minora continuând să-i spună că o doare şi să o lase în pace că este virgină.
Deşi minora îi spunea să o lase în pace că simte dureri, inculpatul a continuat să mimeze actul sexual câteva minute, spunându-i că dacă nu stă liniştită o va dezvirgina.
După câteva minute inculpatul a părăsit scara blocului ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
După ce inculpatul a părăsit scara blocului, minora a coborât şi ea scările, a ieşit în faţa blocului, a sunat-o pe mama ei spunându-i să vină de urgenţă acasă.
În jurul orelor 19,00, a sosit la domiciliu, mama minorei, numita l.N.S., căreia aceasta i-a povestit tot ce s-a întâmplat.
Împreună cu două vecine din bloc, minora şi mama sa s-au deplasat la poliţie şi având numărul de telefon al inculpatului a dat un mesaj prin care îi spunea inculpatului că acceptă să se întâlnească cu el în centrul oraşului la orele 22,00.
Mergând la locul stabilit, inculpatul a apărut în zonă, dar dându-şi seama că tânăra a venit însoţită de poliţişti, a fugit printre blocuri, unde în aceeaşi seară a fost prins şi identificat de organele de politie.
Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza următorului material probatoriu: declaraţii parte vătămată, declaraţii martori C.G., B.D., S.C.I., J.C.I., declaraţii inculpat, raport de expertiză medico-legală psihiatrică.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii cum a fost reţinută în rechizitoriu, renunţând la administrarea probelor solicitând aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.
În drept, instanţa a apreciat că, acţiunile inculpatului N.F.V., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. şi ped de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere gradul de pericol social sporit al faptei, materializat în consecinţele majore mai ales în plan psihic, cu efecte de lungă durată, starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului ceea ce denotă persistenţă în încălcarea legii penale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul N.F.V., care a solicitat în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există, iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost cercetat şi condamnat în infracţiunea de tentativă de viol.
Prin Decizia penală nr. 98/A/MF din 27 septembrie 2012 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de inculpatul N.F.V., a desfiinţat în parte sentinţa în sensul deducerii din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii din data de 23 noiembrie 2011.
Instanţa de apel a reţinut că, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. în sensul recunoaşterii faptelor ce formează obiectul acuzării această atitudine este irevocabilă şi nu mai poate pune în discuţie în etapa procesuală a apelului problematica nevinovăţiei sale.
A mai reţinut că, în aceeaşi manieră a fost soluţionată şi latura civilă a cauzei, în totalitate însuşită de inculpat prin declaraţia expresă de a plăti despăgubirile solicitate de partea vătămată.
De asemenea a reţinut că, nu se impune schimbarea încadrării juridice întrucât potrivit Deciziei nr. 3/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol şi atunci când activitatea materială se caracterizează printr-un act sexual prin care se obţine o satisfacţie sexuală prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului bineînţeles regăsindu-se în acest cadru elementele constrângerii sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, situaţie particulară prezentei cauze.
Instanţa de apel a apreciat că, reţinerea inculpatului s-a produs înainte de ora zero a zilei de 24 noiembrie 2011, şi prin urmare instanţa de fond ar fi trebui să includă în perioada prevenţiei data de 23 noiembrie 2011.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul N.F.V., invocând cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.
Recursul este nefondat.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-a reţinut fapta şi vinovăţia inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că în data de 23 noiembrie 2011 numita I.N.S. a sesizat organele de poliţie, cu privire la faptul că în seara aceleaşi zile, în jurul orelor 18,30 fiica sa minoră F.M.A. în vârstă de 14 ani a fost acostată în scara blocului în care locuieşte de către un individ necunoscut şi constrânsă să întreţină un raport sexual normal - întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Înalta Curte apreciază că, nu sunt întemeiate criticile formulate de inculpat reţinând că, în cauză, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reţinut că, în cauză s-a efectuat o corelaţie justă a criteriilor prevăzute de lege, ajungând la o sancţiune echilibrată care îndeplineşte toate condiţiile de constrângere, reeducare, răspunzând în aceeaşi măsură nevoilor de apărare socială, astfel încât nu este cazul niciunui fel de intervenţie în ce priveşte regimul sancţionator.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. aplicată inculpatului N.F.V. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei şi consecinţele acesteia, având în vedere că aceasta se înscrie în cadrul acelora caracterizate de un grad foarte ridicat de pericol social, că inculpatul a mai fost condamnat tot pentru o infracţiune de violenţă, circumstanţele în care a comis faptele îl descriu de asemenea ca pe o persoană cu înclinaţii spre violenţă.
În consecinţă, apreciind, pentru motivele anterior expuse, că pedeapsa de 7 ani închisoare a fost corect individualizată, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen., Înalta Curte constată că nu se impune reducerea acesteia, nefiind incident în speţă cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul N.F.V. împotriva Deciziei penale nr. 98/A/MF din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 noiembrie 2011 la 3 decembrie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.F.V. împotriva Deciziei penale nr. 98/A/MF din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 noiembrie 2011 la 3 decembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3839/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3963/2012. Penal → |
|---|
