ICCJ. Decizia nr. 3990/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3990/2012
Dosar nr. 15536/99/2011
Şedinţa publică din 4 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 81 din 1 martie 2012 a Tribunalului Iaşi în baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpata S.E., fiica lui M. şi V., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate inculpatei a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei că în cazul săvârşirii altei infracţiuni în cursul termenului de încercare se va dispune revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei şi executarea acesteia în întregime.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. inculpata a fost obligată să achite părţii civile A.N.A.F. -D.F.P. Iaşi, suma de 1.221.609 RON şi dobânda legală calculată până la data achitării integrale.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 a fost instituit sechestru asigurător asupra autoturismului A., şi a tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale inculpatei, în vederea reparării pagubei cauzate părţii civile şi în limita sumei de 1.221.609 RON.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 521,02 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpata S.E. este administrator al SC M.C. SRL, începând cu luna iulie 2006.
În perioada 2007 - 2008 SC M.S. SRL a livrat mărfuri către SC B.A.D.B. SRL Botoşani, către SC D.E. SRL Botoşani şi SC C. SRL Botoşani, fără a le înregistra în contabilitate. Din extrasele de cont B. rezultă că încasările realizate au fost utilizate de societate pentru plăţi către parteneri ai societăţii şi retrageri în numerar fără a fi fost achitate impozit pe profit sau TVA în cuantum total 729038 RON, aşa cum rezultă din raportul de inspecţie fiscală.
Fapta inculpatei S.E., constând în omisiunea evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate ca urmare a vânzărilor de mărfuri către SC B.A.D.B. SRL Botoşani, către SC D.E. SRL Botoşani şi SC C. SRL Botoşani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Sub aspectul laturii subiective, având în vedere calitatea inculpatei de administrator al SC M.C. SRL, calitate în raport de care îi revenea obligaţia legală a înregistrării operaţiunilor comerciale în actele contabile, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, dar şi faptul că sumele încasate au fost retrase din contul societăţii şi folosite în interes personal fără achitarea măcar parţială a obligaţiilor fiscale către stat, instanţa apreciază ca inculpata a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzând urmarea prejudicierii bugetului de stat prin neînregistrare în contabilitate şi urmărind producerea acelui rezultat.
Constatându-se că fapta există, este infracţiune şi a fost săvârşită cu vinovăţie de către inculpată, instanţa a pronunţat o soluţie de condamnare a acesteia conform dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., având în vedere că în cauză au fost întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru aplicarea procedurii speciale de judecată. Totodată, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, cuantumul prejudiciului nerecuperat, forma continuată de săvârşire a faptei, persoana inculpatei, dar şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reţinând lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră a acesteia pe parcursul procesului penal, colaborarea cu organele judiciare, faptul că are în întreţinere doi copii minori. În acest context, instanţa a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi a aplicat o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege.
În baza art. 71 C. pen. instanţa a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., reţinând că natura infracţiunii săvârşite, prejudiciul cauzat şi nerecuperat, în calitatea de administrator, relevă nedemnitatea inculpatei de a fi aleasă în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie, implicând exerciţiul autorităţii de stat dar şi de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesie sau de a desfăşura o activitate de natură celei folosite pentru săvârşirea prezentei infracţiuni.
Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că A.N.A.F. - D.F.P. Iaşi s-a constituit parte civilă în cauză prejudiciul fiind nerecuperat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1357 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara. Prin fapta sa inculpata S.E. a cauzat un prejudiciu material, cert şi nerecuperat, motiv pentru care instanţa a obligat-o să achite părţii civile A.N.A.F. - D.F.P. Iaşi, suma de 1.221.609 RON şi dobânda legală calculată până la data achitării integrale RON.
În ceea ce priveşte obligarea părţii responsabile civilmente SC M.C. SRL la plata despăgubirilor, instanţa a reţinut că această societate este radiată din data de 15 decembrie 2011.
Având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 potrivit cărora luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie şi, constatând că potrivit adresei emise de Primăria Hîrlău, inculpata deţine în proprietate autoturismului A., instanţa a instituit sechestru asigurător asupra acestuia şi a tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale inculpatei, în vederea reparării pagubei cauzate părţii civile şi în limita sumei de 1.221.609 RON.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 113 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 1 martie 2012 pe care a desfiinţat-o în parte şi, în rejudecare, a înlăturat dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., precum şi dispoziţiile art. 76 lit. d) C. pen.
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei S.E., fiica lui M. şi V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 541/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 1 (un) an închisoare la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., a fost interzis inculpatei S.E. în mod concret dreptul de a fi asociat ori/şi administrator în cadrul unei societăţi comerciale.
Au fost înlăturate dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, respectiv dispoziţiile art. 81, art. 82, art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond, în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., a examinat şi evaluat toate probele necesare aflării adevărului administrate în cursul urmăririi penale, precum şi proba cu înscrisuri şi declaraţia inculpatei de recunoaştere a vinovăţiei în faţa cercetării judecătoreşti care au fost just apreciate, iar faptele şi împrejurările reţinute corespund probelor şi reprezintă adevărul.
În procesul individualizării pedepsei, instanţa, în considerarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a reţinut gradul de pericol social al faptei săvârşite, cuantumul prejudiciului nerecuperat, forma continuată de săvârşire, persoana inculpatei dar şi împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală reţinând lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră a inculpatei pe parcursul procesului penal, colaborarea cu organele judiciare, faptul că are în întreţinere doi copii minori.
Aceste împrejurări ce ţin de persoana inculpatei au fost reţinute ca circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., dându-li-se eficienţă în planul reducerii pedepsei sub minimul special redus conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în mod netemeinic.
Deşi inculpata nu are antecedente penale în sensul că nu este recidivistă, instanţa de apel a reţinut că aceasta a mai fost condamnată definitiv anterior, prin Sentinţa penală nr. 338 din 12 noiembrie 2008 a Judecătoriei Hârlău, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/21005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapte aflate în concurs, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. Inculpata a fost obligată prin sentinţa penală definitivă prin neapelare la data de 5 noiembrie 2007, la plata despăgubirilor civile în sumă de 25194 RON cu dobânzile legale. S-a constatat că infracţiunile au fost comise în perioada ianuarie 2007 - martie 2008, fiind concurente cu infracţiunile pentru care este judecată în prezenta cauză.
Totodată, inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 90 din 30 martie 2009 a Judecătoriei Hârlău la pedeapsa amenzii penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. f) C. pen., infracţiune aflată în concurs cu infracţiunea pentru care este judecată în prezenta cauză şi cu infracţiunile pentru care a fost condamnată definitiv prin Sentinţa penală nr. 338 din 12 noiembrie 2008.
Condamnările anterioare - fără a constitui termen al recidivei - conturează, în opinia instanţei de apel, profilul infracţional continuu şi constant al inculpatei, constând în activitatea sa de înfrângere a normelor penale care protejează relaţiile sociale privitoare la îndeplinirea obligaţiilor fiscale cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat.
În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante constând în conduita anterioară bună a inculpatei şi nici circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere că nu are corespondent în realitate.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că inculpata a recunoscut vinovăţia şi faptele pentru care este judecată doar în faza cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de judecată şi nu pe parcursul procesului penal, astfel că nu se poate reţine împrejurarea comportării sincere a inculpatei în cursul procesului penal decât parţial.
Raportat la gradul de pericol social concret a infracţiunii de evaziune fiscală comisă, caracterul continuat al modalităţii de săvârşire, cuantumul ridicat al prejudiciului produs, lipsa de interes a acesteia în recuperarea prejudiciului creat bugetului de stat, în mod netemeinic s-au reţinut împrejurările precizate în sentinţa penală ca circumstanţe atenuante personale cu efect al reducerii pedepsei sub minimul special şi ca atare au fost înlăturate, urmând însă a fi valorificate în procesul stabilirii pedepsei în sensul orientării acesteia către minimul special prevăzut de lege, redus cu 1/3 ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Pentru a aplica modalitatea de executare a suspendării condiţionate a executării pedepsei conform art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen. este necesară aprecierea instanţei că scopul pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 C. pen., poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Instanţa de apel a constatat că aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. faţă de pedeapsa aplicată inculpatei este netemeinică, înlăturându-le. În ceea ce priveşte al treilea motiv de recurs, s-a apreciat ca cererea privind contopirea pedepselor nu a constituit obiect al judecării în primă instanţă, astfel că instanţa de apel nu poate dispune contopirea pedepselor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata S.E. solicitând casarea deciziei penale şi menţinerea sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Iaşi ca legală şi temeinică.
Examinând decizia penală prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că recursul este fondat şi va fi admis pentru cele ce urmează:
În baza examenului propriu, Înalta Curte constată că starea de fapt a fost corect reţinută de către ambele instanţe, în concordanţă cu probele administrate, iar încadrarea juridică dată faptei este cea legală.
Cuantumul pedepsei, astfel cum a fost stabilit de instanţa de fond, a fost just individualizat, cu respectarea exigenţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât aceasta reflectă atât pericolul social concret al infracţiunii săvârşite cât şi circumstanţele care caracterizează pe autorul faptei.
Înalta Curte constată că acest cuantum de 1 an închisoare pune în evidenţă în mod corespunzător pericolul social şi constituie o ripostă legală, suficientă şi corespunzătoare, în vederea asigurării reeducării inculpatei şi prevenirii săvârşirii unor astfel de infracţiuni.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de apel, a constatat, fără temei, că reeducarea inculpatei se poate asigura numai prin executarea efectivă a pedepsei.
Potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Raportat la condiţiile textului anterior menţionat, Înalta Curte observă că sunt acestea sunt îndeplinite cumulativ, constatându-se că inculpata nu este recidivistă şi nu există date din care să rezulte că pe viitor va avea o conduită contrară regulilor de convieţuire socială, a manifestat sinceritate şi regret pentru fapta săvârşită, atitudinea sa procesuală demonstrând dorinţa de reintegrare în societate.
În stabilirea modalităţii de executare a unei pedepse instanţa este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalităţile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., inculpata putând fi reeducată fără executarea efectivă a pedepsei închisorii.
Circumstanţele reale care indică un anumit pericol social al faptei săvârşite sunt reflectate în suficientă măsură în cuantumul pedepsei. Acestea trebuie însă examinate în coroborare cu circumstanţele personale nu numai la stabilirea cuantumului pedepsei, aşa cum s-a şi procedat, ci şi la stabilirea modalităţii de executare a acesteia, operaţiune realizată în mod corespunzător de către instanţa de fond.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat inculpata S.E. împotriva Deciziei penale nr. 113 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa decizia penală recurată şi va menţine Sentinţa nr. 81 din 1 martie 2012 a Tribunalului Iaşi, secţia penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata S.E. împotriva Deciziei penale nr. 113 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală recurată şi menţine Sentinţa nr. 81 din 1 martie 2012 a Tribunalului Iaşi, secţia penală.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3432/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3780/2012. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... → |
|---|
