ICCJ. Decizia nr. 3963/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3963/2012
Dosar nr. 3015/110/2012
Şedinţa publică din 3 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 196/D din 10 august 2012 Tribunalul Bacău în temeiul art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu art. 3201 C. proc. pen. a condamnat inculpatul N.G., la pedeapsa de 12 de ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului N.G., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 26 aprilie 2012 la zi.
În temeiul art. 17 C. proc. pen. rap. la art. 529 şi 1357 C. civ. a obligat inculpatul să plătească minorilor: N.I., N.A., N.I., N.E., N.P. şi N.C. cu titlu de contribuţie periodică lunară, câte 42,5 RON, la nivelul venitului minim pe economie, începând cu data de 26 aprilie 2012 şi până la majoratul acestora.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a luat act că partea vătămată S.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 109 C. proc. pen. a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, şi a necropsiei, aflate şi înregistrate în Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău la nr. 17 din 18 mai 2012.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat sapa folosită la săvârşirea infracţiunii şi înregistrat în Registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Bacău la nr. 17 din 18 mai 2012.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul N.G., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţă, instanţa de fond a reţinut ca situaţie de fapt următoarele:
Inculpatul N.G. a fost căsătorit cu victima N.E.C. timp de 24 de ani, din relaţia lor rezultând 10 copii, din care în prezent 6 sunt minori şi se aflau în grija părinţilor.
Din motive imputabile ambelor părţi, în ultimii ani de convieţuire, relaţia de căsnicie din aceştia s-a înrăutăţit, motiv pentru care în luna noiembrie 2011 victima N.E.C. a introdus acţiune de divorţ.
În jurul orelor 08,00, factorul poştal le-a adus hotărârea judecătorească prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei, act pe care ambii soţi l-au lecturat, fără a avea discuţii contradictorii pe această temă.
În jurul orelor 09,30 la locuinţa soţilor N. a venit în vizită vecina J.M., cu care aceştia au consumat 2 bidoane cu bere, a câte 2 litri fiecare.
Din declaraţia martorei J.M., rezultă că în timpul vizitei sale, victima i-a adus la cunoştinţă că a primit hotărârea de divorţ şi că soţii nu s-au certat în faţa ei.
În jurul orelor 12,00 J.M. a plecat la domiciliul său, fiind condusă până la poartă de către ambii soţi.
La circa 5 minute după acest moment, în timp ce se afla în curtea locuinţei, inculpatul a intrat în altercaţie cu soţia şi, pe fondul stării de ebrietate şi nervozităţii excesive, cu sapa pe care o avea asupra sa, i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului - parietal stânga.
În urma loviturilor primite, victima a căzut la pământ cu faţa în jos şi, după circa 20 de minute, a decedat.
După aplicarea loviturilor cu efect tanatogenerator inculpatul s-a deplasat în camera din locuinţă, în care se afla fiul său N.F. căruia i-a spus că "a făcut ceva rău" după care i-a comunicat că a lovit-o pe soţia sa cu sapa în cap şi aceasta a decedat.
Ieşind în curtea locuinţei martorul N.F. a văzut-o pe mama sa N.E.C. căzută la pământ cu faţa în sus în stare de comă prezentând leziuni în zona capului.
Deplasaţi la faţa locului lucrătorii de poliţie au găsit în curtea locuinţei familiei N. din sat Valea Mare, com. Roşiori, jud. Bacău, cadavrul victimei N.E.C. situat la o distanţă de circa 6 m de poarta de acces în curte şi la circa 1 m distanţă de gardul ce desparte curtea de grădina din faţa casei, poziţionat cu faţa în jos şi prezentând urme evidente de violenţă în zona capului. Cu aceeaşi ocazie a fost găsit obiectul contondent folosit la săvârşirea infracţiunii, respectiv o sapă a cărei coadă s-a rupt în momentul aplicării ultimei lovituri şi care prezenta mai multe pete sub formă de stropi de culoare brun roşcat cu aspect de sânge provenind de la victimă.
Potrivit raportului de constatare medico-legală din 11 mai 2012 al S.M.L. Bacău rezultă că moartea numitei N.E.C. a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism complex cranio facial cu fractură de boltă şi bază, hemoragie meningiană, inundaţie ventriculară, contuzie dilacerare cerebrală. Leziunile au fost sigur şi direct mortale şi s-au produs prin loviri repetate cu obiect contondent şi tăietor.
Caracteristicile anatomo-patologice ale leziunilor de violenţă atestă că au fost produse cu sapa prin lovire cu lama (o dată) şi cu muchia (de cel puţin 4 ori) în cap şi o dată în braţul stâng.
Caracteristicile anatomo-topografice ale leziunilor arată că acestea au fost produse prin lovire cu sapa din faţă şi lateral, victima aflată în picioare. După aplicarea loviturii fatale (cranio facială stânga), nu sunt leziuni care să sugereze că au fost produse în timp ce victima se afla căzută la pământ.
În momentul decesului victima se afla în stare de ebrietate (alcoolemie 1,50 gr ‰ ).
Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza următorului material probatoriu: act de sesizare, proces-verbal de cercetare la faţa locului cu planşe foto, proces-verbal de examinare criminalistică cu planşe foto, acte medicale deces victimă, Sentinţa civilă nr. 2720/2012 a Judecătoriei Bacău, declaraţiile martorilor N.F., J.M., C.F. şi C.A., declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului N.G.
În drept, instanţa a apreciat că acţiunile inculpatului N.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Inculpatul N.G. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în sensul că recunoaşte în întregime fapta imputată.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, urmările acesteia, împrejurările în care a fost comisă, persoana inculpatului (că este văduv, are ca studii şcoala profesională, stagiul militar satisfăcut, nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă, fiind în stare de ebrietate).
În privinţa solicitări inculpatului de a i se aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. instanţa a avut în vedere că temeiul juridic indicat nu are caracter obligatoriu, nu se impune orientarea pedepsei spre minimul special pentru a putea fi redusă pedeapsa cu o treime. În schimb instanţa este obligată să nu depăşească maximul redus cu o treime, ca urmare a atitudinii sale de recunoaştere.
S-a apreciat că nu se justifică şi reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul N.G., criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 123 din 2 octombrie 2012 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului, a fost judicios individualizată cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând funcţiilor de constrângere şi reeducare precum şi scopului preventiv, reflectând gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a acestuia.
De asemenea, a apreciat că, atitudinea de recunoaştere a inculpatului manifestată în cursul procesului penal nu constituie o împrejurare suficientă doar prin ea însăşi care să justifice reducerea pedepsei, producând deja efecte favorabile acestora prin reţinerea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. a căror aplicare a condus la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
În acelaşi timp s-a apreciat că, lipsa antecedentelor penale şi comportarea corectă în societate nu constituie împrejurări ce pot fi reţinute ca circumstanţă atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul N.G., invocând cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.
Recursul este nefondat.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că, din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în mod corect s-a reţinut fapta şi vinovăţia inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că, în data de 26 aprilie 2012 numitul N.F. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că la aceiaşi dată, în jurul orelor 12,00 tatăl său N.G., în timp ce se afla în curtea locuinţei sale, a lovit-o de mai multe ori cu o sapă în zona capului pe soţia sa N.E.C., provocându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat-întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Înalta Curte apreciază că, nu sunt întemeiate criticile formulate de inculpat reţinând că, în cauză, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reţinut că în cauză, s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire a faptei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care caracterizează pozitiv persoana sa (lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră de recunoaştere a faptei).
De asemenea, se are în vedere modul concret în care inculpatul a conceput şi a săvârşit infracţiunea (prin lovirea de mai multe ori cu o sapă în zona capului a soţiei sale), astfel că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect faţă de valorile sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la viaţă al persoanei, motiv pentru care reducerea pedepsei nu se justifică.
Înalta Curte reţine că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 12 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. aplicată inculpatului N.G. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei şi consecinţele acesteia.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, pedeapsa de 12 de ani închisoare a fost just individualizată, nejustificându-se reducerea acesteia.
În consecinţă, apreciind, pentru motivele anterior expuse, că pedeapsa stabilită a fost corect individualizată, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen., Înalta Curte constată că, nu se impune reducerea acesteia, nefiind incident în speţă cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr. 123 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 26 aprilie 2012 la 3 decembrie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr. 123 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 aprilie 2012 la 3 decembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3965/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3922/2012. Penal → |
|---|
