ICCJ. Decizia nr. 405/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.405/2012
Dosar nr. 504/39/2011
Şedinţa publică din 14 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 16 septembrie 2011 Curtea de Apel a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta L.F. împotriva rezoluţiei nr. 123/11/2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel a reţinut că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 05 decembrie 2011, la Biroul Notarului Public A.R. din municipiul Botoşani, petenta, împreună cu fiul ei, L.D., au vândut apartamentul situat în aceeaşi localitate, str. Viilor, judeţul Botoşani, intimatei V.M.R.
La data de 20 ianuarie 2004, petenta a formulat o acţiune civilă la Judecătoria Botoşani, prin care a solicitat anularea acestui contract, acţiune ce a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1721 din 18 martie 2005 a Judecătoriei Botoşani, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 282/ R din 20 martie 2007 a Tribunalului Botoşani.
Nemulţumită de hotărârea instanţei civile, petenta L.F. a solicitat să se efectueze cercetări faţă de numiţii: A.R., V.M.R. şi R.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în convenţii, constând în aceea că, cu prilejul încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 05 decembrie 201, a fost indusă în eroare de aceştia (prima în calitate de notar public, iar ceilalţi doi în calitate de cumpărători), precum şi faţă de numiţii OG şi C.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, comisă prin aceea că, au sustras din apartamentul ce a făcut obiectul sus menţionatului contract, bunuri în valoare de 3.000 mărci germane.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că infracţiunile reclamate nu există. în privinţa notarului public A.R., prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus N.U.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), rezoluţie menţinută de instanţele de control judiciar.
Prin Decizia penală nr. 309/2004 a Tribunalului Botoşani s-a constatat inexistenţa faptei de înşelăciune pretins a fi comisă de numita V.M.R.
În urma verificărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, în ce-l priveşte pe numitul R.C., s-a constatat că fapta reclamată nu există, rezoluţia procurorului fiind menţinută prin rezoluţia prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, ca urmare a respingerii plângerii petentei formulată potrivit art. 275-278 C. proc. pen.
Faţă de numiţii OG şi C.A. s-a pronunţat o hotărâre definitivă, respectiv, Decizia nr. 407 din 16 iunie 2005 a Tribunalului Botoşani, prin care s-a constatat că aceştia nu au săvârşit infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
Din actele dosarului, rezultă că este autoritate de lucru judecat în ce-i priveşte pe intimaţii A.R., V.M.R., OG şi C.A., instanţele de judecată pronunţându-se prin hotărâri definitive asupra aceloraşi fapte pretinse de petentă, în sensul inexistenţei acestora, astfel că în mod temeinic şi legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de sus-numiţii, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen.
În ce-l priveşte pe intimatul R.C., întrucât petenta nu a atacat cu plângere la instanţă actele procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., acte prin care s-a reţinut, de asemenea, că acesta nu a săvârşit infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., în acest caz, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petenta solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei penale, tragerea la răspundere penală a intimaţilor şi anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit art. 2781 alin. (8) este definitivă.
Cazurile în care persoana interesată poate declara recurs împotriva unei hotărâri sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 3851 alin. (1) C. proc. pen.
Coroborând cele două texte de lege menţionate anterior se observă că hotărârile prin care se soluţionează plângerile formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, sunt definitive, nefiind supuse niciunei căi de atac.
Sentinţa Curţii de Apel Suceava este definitivă, fiind pronunţată după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea 202/2010, astfel că nu mai poate fi promovată nicio cale de atac împotriva ei.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. l lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionară.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara L.F. împotriva sentinţei penale nr. 98 din 16 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 703/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
