ICCJ. Decizia nr. 3964/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 141 din 06 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M., la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

în baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 27 octombire 2011 la zi.

în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat în folosul statului de la inculpat un topor folosit de acesta la săvârșirea faptei aflat la Camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

în baza art. 169 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată F.V. a unei furci ridicată de la locul faptei și aflată la Camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, fiind ambalată și sigilată.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență București suma de 2.263 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate F.V.

A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate F.V. suma de 5.000 RON despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul I.M. locuiește în comuna G., județul Giurgiu, și este vecin cu partea vătămată F.V., locuințele celor doi fiind despărțite de un loc viran, iar între inculpat și familia părții vătămate există o stare conflictuală mai veche.

Inculpatul, prin atitudinea sa agresivă, amenințări și cuvinte jignitoare, a încercat să-i intimideze pe membrii familiei F. ori de câte ori a avut ocazia și, din acest motiv, partea vătămată împreună cu soțul acesteia își conduc și își așteaptă copii în stația de autobuz când pleacă și respectiv când se întorc de la serviciu.

în seara zilei de 26 octombrie 2011, în jurul orelor 19:30, partea vătămată F.V. împreună cu soțul acesteia F.M., au mers în stația de autobuz pentru a-i aștepta pe cei doi fii ai lor.

în timp ce așteptau în stația de autobuz, inculpatul a trecut pe lângă ei cu bicicleta îndreptându-se spre locuința sa.

Pentru că autobuzul întârzia și li se făcuse frig partea vătămată și soțul acesteia au plecat spre domiciliu, iar în timp ce se deplasau pe uliță l-au văzut pe inculpat stând în fața porții locuinței lui ținând în mână un topor.

Când s-au apropiat inculpatul s-a repezit la F.V., a prins-o de haine și, în timp ce încerca s-o tragă în curtea locuinței lui, a lovit-o de mai multe ori cu toporul în cap.

Zbătându-se, partea vătămată a reușit să scape și a plecat spre locuința sa țipând de durere și alertându-i pe vecini.

La scurt timp au sosit și fiii părții vătămate, care aflând ce s-a întâmplat au sesizat organele de poliție și au chemat ambulanța.

Persoana vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu, unde i s-a stabilit diagnosticul "Agresiune fizică, T.C.C. acut deschis. Plăgi de scalp frontal, temporal stâng, parietal stâng. Criză P. C", după care a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență București, unde a fost internată în perioada 27 octombrie 2011-03 noiembrie 2011, cu diagnosticul: "T.C.C. minor gr. 1, afirmativ prin agresiune fizică, din data de 26 octombrie 2011. Fractură frontală. Plăgi contuze - medio frontală, parietală stânga și fronto-sfenoidală stânga suturate în alt serviciu", timp în care i-au fost acordate îngrijiri medicale de specialitate.

Din concluziile raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei eliberat de S.M.L. Giurgiu la data de 07 noiembrie 2011, a rezultat că, "numita F.V. prezintă leziuni traumatice corporale care pot data din 26 octombrie 2011. Ele au putut fî produse prin lovire repetată cu corp dur. Necesită aproximativ 30 zile de îngrijire medicală, dacă nu survin complicații. Leziunile traumatice corporale constatate nu i-au pus în primejdie viața și nu se constituie în infirmitate sau sluțire dacă nu survin complicații."

Deși constatările medico-legale au stabilit că leziunile traumatice corporale produse părții vătămate prin fapta inculpatului nu i-au pus acesteia viața în pericol s-a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

S-a avut în vedere că inculpatul a premeditat fapta, s-a înarmat cu un topor și a așteptat-o pe partea vătămată în fața locuinței lui și când aceasta s-a apropiat a lovit-o de mai multe ori cu toporul în zona capului.

Lovirea repetată a părții vătămate cu un topor în zona capului, pe fondul unor relații de dușmănie mai vechi denotă faptul că inculpatul a acționat cu intenția de a o ucide pe aceasta.

Fapta a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă; fișa de constatări preliminare; raportul de primă expertiză medico legală cu examinarea persoanei din 07 noiembrie 2011; declarațiile martorilor F.M., F.D., R.T., C.M., M.L.; declarațiile inculpatului.

Inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe F.V. cu toporul în cap, în seara zilei de 26 octombrie 2011, versiunea sa fiind aceea că partea vătămată împreună cu soțul și cu cei doi fii au pătruns în curtea sa înarmați, l-au lovit și atunci a mers în holul casei de unde a luat toporul și a lovit partea vătămată pentru a se apăra.

Această versiune a inculpatului nu a fost susținută de niciuna din probele dosarului.

Astfel, în primele declarații date imediat după comiterea faptei, inculpatul a precizat că venea din sat cu bicicleta și în apropierea locuinței sale a trecut pe lângă F.V. și F.M., care, când au ajuns în dreptul locuinței lui i-au adresat mai întâi injurii, apoi au pătruns în curte, unde la scurt timp au venit și cei doi fii ai acestora, declarații prin care s-a confirmat afirmația părții vătămate și a soțului său F.M. că așteptau pe cei doi fii să vină de la serviciu, însă întrucât s-a făcut frig au renunțat să-i mai aștepte și au plecat spre casă.

Martora M.M., vecină cu inculpatul și partea vătămată se afla la poarta locuinței sale la momentul agresiunii și când a auzit-o pe partea vătămată țipând s-a îndreptat spre ea și "l-a văzut pe I.M. în timp ce se îndrepta spre locuința sa având într-o mână un topor și în cealaltă o furcă pe care i-o luase din mână numitei F.V. I.M. a intrat în locuința sa și a stins toate luminile".

Aceeași martoră a afirmat că a mers împreună cu F.V. la locuința acesteia și după ce "a pansat-o" au venit și fiii acesteia care au anunțat ambulanța și poliția.

Dacă faptele s-ar fi petrecut astfel cum susține inculpatul, să fie agresat de cele 4 persoane, nu ar mai fi avut posibilitatea să lovească partea vătămată, de mai multe ori, cu toporul în zona capului, fără a fi împiedicat sau chiar agresat și nici nu ar fi reușit să rețină furca părții vătămate.

Inculpatul a premeditat săvârșirea faptei, i-a așteptat pe partea vătămată și pe soțul său care urmau să treacă în drum spre casă, pe lângă poarta lui, a profitat de faptul că era întuneric, s-a înarmat cu toporul, a așteptat la poartă și a lovit-o pe F.V. de mai multe ori în zona capului, i-a luat furca lui F.M. și a intrat în curte datorită țipetelor acesteia, după care a stins toate luminile.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul nu s-a temut să acționeze astfel, bazându-se pe faptul că era mai puternic din punct de vedere fizic și mai tânăr decât partea vătămată și soțul acesteia care avea 62 și respectiv 67 de ani.

Este adevărat că după comiterea faptei și inculpatul a prezentat leziuni ușoare, ce nu au necesitat îngrijiri medicale, fiind examinat medico-legal și prezentând echimoză palid violacee de 2/2,5 cm în temporar stâng și echimoză violacee de 1/1 cm pe umărul drept dorsal, însă acesta nu a formulat plângere penală împotriva niciunei persoane, la momentul producerii leziunilor.

Oricum, în versiunea susținută de inculpat, dacă ar fi fost agresat de 4 persoane înarmate, altele ar fi fost leziunile.

Având în vedere instrumentul folosit de inculpat pentru comiterea infracțiunii, respectiv un topor, zona corpului unde au fost aplicate loviturile (zona capului), precum și numărul și intensitatea acestora (din raportul de primă expertiză medico legală rezultând trei plăgi tăiate de 5-6 cm), s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima, pe fondul unor conflicte mai vechi, amenințări proferate cu puțin timp în urmă și nu în ultimul rând pe fondul consumului de alcool.

Constatând vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă corespunzătoare cu executare în regim de detenție, având în vedere pericolul social concret ridicat al faptei.

Totuși, având în vedere vârsta inculpatului, poziția procesuală parțial sinceră, de recunoaștere, regretarea a faptei și achiesare la pretențiile civile ale părții vătămate s-a apreciat că pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea acesteia, astfel încât cuantumul pedepsei va fi coborât sub minimul prevăzut de lege.

împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpatul I.M.

Parchetul a criticat sentința penală pentru netemeinicie, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 44 alin. (21) și alin. (3) C. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei până la minimum general.

Prin decizia penală nr. 260/A din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 141 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Giurgiu, a desființat, în parte, sentința penală atacată și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., majorând pedeapsa principală aplicată inculpatului I.M. de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.M. și l-a obligat la 500 RON cheltuieli judiciare statului din care 200 RON onorariu apărător din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

A menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat și a dedus prevenția de la 27 octombrie 2011 la zi.

Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Curtea a apreciat că în cauză nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul nedând dovadă de stăruință pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită. împrejurarea că acesta a fost de acord, cu ocazia audierilor din fața instanței de fond, cu despăgubirile solicitate de partea vătămată, dar fără a întreprinde vreun demers pentru plata sumei cerute de partea civilă, nu se circumscrie prevederilor art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen.

Față de cele arătate, instanța de apel a înlăturat aplicarea dispozițiilor menționate și, pe cale de consecință, a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond de la 4 ani la 5 ani închisoare.

Având în vedere natura infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere, urmările produse prin activitatea infracțională, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de Tribunal nu satisface cerințele unei juste individualizări.

însă, dat fiind faptul că inculpatul a avut o conduită anterioară relativ bună, condamnarea pentru ultraj survenind în cursului anului 1990, fiind reabilitat, iar de atunci nu a mai avut conflicte cu legea penală, a menținut prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., apreciind că o pedeapsă egală cu minimum special prevăzut de lege de 7 ani și 6 luni este prea aspră.

Referitor la apelul declarat de inculpatul I.M., instanța de prim control judiciar a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru reținerea stării de legitimă apărare.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, declarațiile părților, declarațiile martorilor și procesul-verbal de cercetare la fața locului, rezultă că cel care s-a manifestat violent a fost inculpatul și tot inculpatul a inițiat atacul împotriva părții vătămate. Din nicio probă nu rezultă că partea vătămată ar fi pătruns în curtea locuinței inculpatului cu scopul de a-l agresa, iar fiii părții vătămate nici nu au fost prezenți la fața locului la momentul incidentului, venind ulterior. Prezența stropilor de sânge din curtea inculpatului pot fi explicați prin faptul că inculpatul a tras de partea vătămată pentru a o băga în curtea sa. însă urme de sânge s-au descoperit atât la intrarea în curtea inculpatului, cât și în afara curții acestuia. Mai mult, din planșele foto efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, inculpatul a indicat modul în care a lovit-o pe partea vătămată, observându-se cu claritate că partea vătămată se afla în exteriorul curții în momentul în care a lovit-o.

Afirmația inculpatului că situația de fapt a fost stabilită doar pe baza declarațiilor martorilor rude cu partea vătămată nu corespunde adevărului, în cauză fiind audiate și alte persoane, vecine cu părțile, și neaflate în vreo legătură de rudenie cu partea vătămată.

De asemenea, din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul se afla într-o stare conflictuală cu familia părții vătămate, însă de fiecare dată cel care s-a manifestat violent a fost inculpatul, fie prin agresarea verbală, dar și fizică a membrilor familiei părții vătămate.

Față de cele arătate, Curtea a apreciat că în cauză inculpatul nu a fost în legitimă apărare la momentul comiterii faptei, ba mai mult a așteptat partea vătămată cu intenția vădită de a o agresa.

în ceea ce privește critica privind reindividualizarea judiciară a pedepsei, a apreciat-o ca vădit nefondată, pentru motivele expuse anterior în calea de atac a parchetului. în plus, a reținut că starea conflictuală generată de inculpat și care durează de o perioadă îndelungată de timp, menținută tot de inculpat și care a culminat cu incidentul din data de 26 octombrie 2011, persoana inculpatului, cunoscut în localitate ca o persoană violentă, sunt elemente care caracterizează personalitatea și conduita apelantului și care conduc la concluzia că nu se justifică reducerea substanțială a pedepsei aplicată, astfel cum a solicitat apelantul inculpat.

De asemenea, a mai apreciat ca nejustificată cererea de reținere în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în condițiile în care atitudinea procesuală a acestuia a fost una parțial sinceră.

împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, inculpatul I.M. criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând, în drept, cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen.

în susținerea orală a motivului de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală, întrucât, potrivit actelor medicale de examinarea a părții vătămate F.V. rezultă că nu i-a fost pusă în primejdie viața, iar leziunile suferite au necesitat pentru vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale.

în subsidiar, a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. a) C. pen., depășirea limitelor legitimei apărări având în vedere împrejurările comiterii faptei (partea vătămată înarmată cu o furcă a pătruns în curtea inculpatului împreună cu soțul său și cei doi fii) și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei, dar în împrejurările menționate.

înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. - cât și din oficiu - potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen. - apreciază decizia atacată ca fîind legală și temeinică și recursul declarat de inculpatul I.M. ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

în ceea ce privește prima critică a recurentului inculpat privind greșita încadrare juridică dată faptei reținute în sarcina sa, înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora de către cele două instanțe, reținându-se în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, respectiv, omor calificat, în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Astfel, instanțele de fond și apel au examinat cauza sub toate aspectele și în baza probatorilor administrate au reținut că, în seara zilei de 26 octombrie 2010, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, în timp ce partea vătămată F.V., împreună cu soțul său, se întorceau din stația de autobuz, spre locuința lor, în dreptul curții inculpatului I.M., acesta a prins-o de haine pe partea vătămată și în timp ce încerca să o aducă în curtea imobilului unde locuia, a lovit-o de mai multe ori cu toporul în zona capului, luându-i furca din mână. Reușind să scape, partea vătămată a plecat spre locuința sa țipând, împrejurare în care a fost ajutată de vecini iar la scurt timp au sosit și fii părții vătămate care au sunat la Serviciul Ambulanță, care a transportat victima la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu, de unde a fost dusă la Spitalul de Urgență din București.

Potrivit fișei de observație clinică și a concluziilor raportului de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Giurgiu la data de 07 noiembrie 2011, numita F.V. a prezentat leziuni traumatice corporale care pot data din 26 octombrie 2010 și au putut fi produse prin lovire repetată cu un corp dur. Leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 30 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și nu i-au pus în primejdie viața și nu constituie infirmitate sau sluțire.

înalta Curte, așa cum în mod constant a statuat în jurisprudenta sa, reține că pentru a putea caracteriza activitatea infracțională a făptuitorului ca fiind făcută cu intenția de a ucide, este necesar să fie întrunite mai multe condiții, și anume folosirea unui obiect vulnerant apt să producă moartea, vizarea unor zone vitale și intensitatea loviturilor.

Or, în raport de aceste elemente împrejurările invocate de recurentul inculpat că viața victimei nu i-a fost pusă în primejdie și a necesitat pentru vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale, nu sunt determinante în înlăturarea intenției inculpatului la comiterea infracțiunii de omor, în forma tentativei.

Astfel, intenția de a ucide este relevată în cauză de folosirea unui instrument apt să producă moartea, un topor, loviturile repetate aplicate victimei, care trecea prin fața porții inculpatului, intensitatea fiecărei lovituri, zona vitală a corpului în care s-au aplicat aceste lovituri (la nivelul capului). în aceste condiții, inculpatul I.M. prin folosirea toporului la lovirea victimei în zona capului, executând un atac direct asupra acesteia prin aplicarea mai multor lovituri, de o mare intensitate, fără posibilitatea victimei de a se apăra (raportul de forță dintre victimă și agresor fiind în favoarea inculpatului sub aspect fizic, dar și al vârstei), a avut reprezentarea rezultatului faptei sale pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce în plan subiectiv caracterizează activitatea sa infracțională ca o tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu infracțiunea de vătămare corporală.

împrejurarea că rezultatul letal sau periculos pentru viață nu s-a produs, nu se datorează modalității în care a acționat inculpatul, ci rezistenței fizice a părții vătămate, ajutorului dat de vecinii și cei doi fii ai părții vătămate care au apelat Serviciul Ambulanță și intervenției calificate a medicilor specialiști.

înalta Curte constată că cele două instanțe au reținut în mod corect că, tentativa de uciderea victimei în fața curții inculpatului, constituie infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175 lit. i) C. pen., în raport de locul comiterii faptei conform art. 152 lit. a) C. pen., ulița respectivă fiind un drum de acces în localitate.

Față de aceste considerente, înalta Curte reține că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen. și, pe cale de consecință, apreciază ca ne fondată critica recurentului inculpat sub acest aspect.

Totodată, apreciază ca fiind nefondată și cea de-a doua critică a recurentului inculpat privind greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanța de apel, în sensul nereținerii circumstanțelor atenuante favorabile cu efecte asupra cuantumului prea mare al pedepsei.

Art. 73 lit. a) C. pen., reglementează circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări, iar pentru existența acesteia este necesar ca făptuitorul să se fi aflat, la începutul acțiunii sale, în legitimă apărare, să fi depășit limitele acestei apărări, însă această depășire să nu fie determinată de starea de tulburare sau temere provocată de atac.

Or, în cauză, se constată, contrar celor susținute de către inculpat, că acesta nu avea cum să depășească limitele legitimei apărări, legitimă apărare care din probatoriul administrat în cauză, nu există în cauză, nefiind îndeplinite condițiile acesteia privind atacul și apărarea.

Susținerile inculpatului că partea vătămată împreună cu soțul său, înarmat cu o furcă, și cei doi fii ar fi pătruns în curtea sa și l-ar fi agresat sunt infirmate de probatoriile administrate. Relevante în aceste sens sunt mențiunile din procesul-verbal de cercetare a locului faptei, declarațiile martorei M.M. vecină cu inculpatul și partea vătămată, care se afla la poartă în momentul agresiunii și care a declarat că a auzit-o pe partea vătămată țipând, a ieșit în stradă, moment în care a văzut că aceasta era plină de sânge și a constatat că a fost lovită de inculpat cu un topor, pe care acesta încă îl mai avea în mână, împreună cu o furcă, iar după incident inculpatul s-a retras în locuința sa. Martora mai arată că împreună cu nora părții vătămate au dus-o pe aceasta în casă și, la scurt timp, au sosit și fii părții vătămate care au sunat la salvare. în depoziția sa, martora relatează și incidentele anterioare dintre cele două părți, arătând că inculpatul i-a mai agresat pe soții F. și în alte rânduri intervenind chiar într-un astfel de conflict pentru a-l salva pe F.M.

Apărările inculpatului că în curtea sa ar fi intrat patru persoane și acesta s-a apărat sunt infirmate și de declarațiile martorelor C.M. și R.T. care au declarat că cei doi fii ai părții vătămate au venit după momentul agresiunii, când martorele o spălau pe partea vătămată, ei fiind cei care au alertat organele de poliție și Serviciul Ambulanță. Mai mult, în cazul unui atac exercitat de patru persoane inculpatul nu ar fi putut să ia furca părții vătămate și ar fi suferit leziuni mult mai grave decât cele constatate cu ocazia examinării sale medico-legale.

Rezultă, din considerentele expuse, că inculpatul nu a acționat în legitimă apărare atunci când a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, acesta nu a recurs la violențe pentru a înlătura un pericol creat de un atac al soților F., ci cu intenția de suprima viața părții vătămate pe fondul unui conflict anterior dintre acesta și familia victimei.

Referitor la reținerea altor circumstanțe atenuante decât cele prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. - conduita inculpatului anterior comiterii faptelor -, înalta Curte constată în acord cu instanța de apel că, în raport cu natura infracțiunii săvârșite, gradul de pericol social sporit al acesteia, determinat și de urmările socialmente periculoase ale faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și modul extrem de violent în care a acționat inculpatul, care nu a ezitat să folosească toporul cu care se înarmase, nu pot fi reținute alte circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului care să conducă la reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de prim control judiciar.

La individualizarea pedepsei aplicate, pe lângă circumstanțele reale arătate, au fost avute în vedere și circumstanțele personale pozitive ale inculpatului, respectiv că a regretat și recunoscut comiterea faptei, cu nuanțările menționate, s-a predat organelor de poliție, iar anterior săvârșirii infracțiunilor a avut un comportament corespunzător în familie și societate astfel cum rezultă din actele în circumstanțiere aflate la dosar, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Circumstanțele personale ale inculpatului au stat la baza aplicării pedepsei de către instanța de apel într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, pedeapsă care corespunde și în opinia înaltei Curți, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, în regim de detenție, dublului scop educativ și coercitiv al sancțiunii penale, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

Constatând că nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

în temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.M., durata reținerii și arestării preventive de la 27 octombrie 2011 la zi.

Având în vedere că recurentul inculpat era cel care se afla în culpă procesuală, înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 3967/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3915/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3964/2012. Penal