ICCJ. Decizia nr. 3985/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 297 din 20 iunie 2012 Tribunalul Constanța, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul K.I. la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
A fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 04 aprilie 2012 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea nr. 61 pronunțată la data de 04 aprilie 2012 de către Tribunalul Constanța în dosarul penal.
S-a luat act că partea vătămată K.K.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat un cuțit cu vârf ascuțit, în lungime de 22 cm, cu plasele din plastic negru, lama cuțitului având lungimea de 13 cm iar lățimea dintre plasele de 2 cm folosit la săvârșirea infracțiunii.
în baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, secția de urmărire penală nr. 495/P/2012, din 26 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K.l. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Prin rechizitoriu s-a stabilit că inculpatul K.I., născut la data de 12 decembrie 1953, este absolvent al unei școli profesionale, necăsătorit, fără copii; iar până în prezent nu a mai intrat în conflict cu legea penală.
Inculpatul are domiciliul în comuna D., județul Harghita, însă de o perioadă mai mare de timp - afirmativ circa 5 ani de zile - a plecat din localitate și nu a mai ținut legătura cu familia.
în acest interval de timp inculpatul K.I. a desfășurat, ocazional, munci necalificate, reușind, în această manieră, să-și obțină cele necesare subzistenței.
în urmă cu circa un an și jumătate, inculpatul K.I. s-a angajat ca muncitor necalificat la SC A.P. SRL Tuzla, însă din motive care exced prezentei cauze penale, S.Ș., administratorul societății, nu i-a întocmit formele legale.
Inculpatul a primit ca însărcinări din partea administratorului societății, grija păsărilor și a animalelor pe care martorul S.Ș. le deține la sediul SC A.P. SRL, situată în localitatea T., județul Constanța, urmând a desfășura în raport de necesități și alte munci. Inculpatul K.I. a primit spre folosință o cameră, situată la parterul sediului unității, dotată cu cele necesare, pentru dormit și preparatul hranei.
în urmă cu circa jumătate de an, la aceeași societate a fost angajat, în urma intervenției inculpatului, și victima G.D., născut în anul 1954, din Municipiul Odorheiul-Secuiesc, județul Harghita.
Și victima a primit din partea administratorului societății aceleași atribuțiuni de serviciu, S.Ș. dându-le periodic și o anumită sumă de bani pentru cheltuieli.
Așa cum a rezultat din cercetări, relațiile dintre inculpat și victimă s-au încadrat în limitele normalității, atât inculpatul cât și victima dovedind că se împăcau bine, făcând, de fapt, o notă mai aparte în sensul că dialogau mai mult în limba maghiară.
S-a reținut ca situație de fapt în actul de inculpare că în cursul zilei de 03 aprilie 2012, atât inculpatul K.I., cât și victima G.D., au primit sarcina să execute un cămin de canalizare, pendinte de o lucrare pe care SC A.P. SRL Tuzla o efectua în centrul localității.
Datorită faptului că victima s-a ținut mai mult de consumul de băuturi alcoolice, în loc să-și aducă aportul la realizarea lucrări, inculpatul K.I. i-a pus în vedere acestuia să meargă la dormitor pentru a se odihni.
După plecarea lui G.D., inculpatul a efectuat el și restul activităților, până în după-amiaza aceleiași zile, când s-a deplasat la sediul societății.
Pe traseu, inculpatul K.I. s-a oprit la un bar unde a consumat băuturi alcoolice, respectiv 200 gr. coniac și o sticlă de bere, afirmația acestuia fiind susținută de rezultatul analizei toxicologice - alcoolemie care atestă că la ora 0130, în noaptea de 03 din 04 aprilie 2012, ora recoltării primei probe, acesta a prezentat o alcoolemie de 0,85 gr.‰, proba a 11-a recoltată la ora 0230, fiind în descreștere, 0,75 gr ‰.
Ajungând la sediul societății K.I. a constatat că victima G.D. nu dăduse de mâncare la animale și continuase să consume băuturi alcoolice, starea sa de ebrietate accentuându-se.
în dormitorul pe care-l împărțeau este de presupus că discuția dintre inculpat și victimă a fost una în contradictoriu, bazată pe reproșuri.
Conform afirmațiilor inculpatului, victima G.D. a fost cel care a adoptat o atitudine conflictuală de așa manieră încât conflictul verbal a degenerat, ajungând să se îmbrâncească reciproc.
în aceste împrejurări, G.D. a căzut cu fața peste un radiator, în urma cărui fapt a reacționat violent, aplicându-i inculpatului K.I. o lovitură cu pumnul în față și una cu capul în zona ochiului stâng.
Atunci inculpatul a luat un cuțit care se afla pe masă, aplicându-i victimei G.D. o lovitură în zona supraclaviculară stânga și una în zona hemitoracelui stâng, spațiul intercostal 5, în urma cărora victima a intrat în comă. Cuprins de teamă, inculpatul s-a deplasat la camera ocupată de martorii M.P. și V.I., mecanici agricoli la aceeași societate, cărora le-a relatat că a lovit victima cu un cuțit și le-a solicitat să-l cheme pe administratorul societății S.Ș. După aceasta, însoțit de cei doi martori, inculpatul a revenit în camera unde se afla în agonie victima și au încercat, până la sosirea ambulanței, să-i acorde primul ajutor. Personalul ambulanței, sosit la fața locului în scurt timp, a încercat resuscitarea victimei G.D., manevrele rămânând fără rezultat.
în intervalul până la sosirea ambulanței, profitând de un moment de neatenție a martorilor, inculpatul K.I. a reușit să arunce bluza cu care era îmbrăcată victima, în centrala termică care era în funcțiune și să spele cuțitul de sânge.
Martorul S.Ș., sosit și el la fața locului, după plecarea ambulanței, a sesizat organele de poliție.
Așa cum rezultă din raportul întocmit în urma necropsiei cadavrului, moartea victimei G.D. a fost violentă, ea s-a datorat anemiei acute severe, consecutive hemoragiei interne și externe masive, urmare a unei plăgi înțepat-tăiate profunde, cu secționare de venă subclaviculară stânga.
în legătură cu leziunile traumatice constatate la cadavru, actul medico-legal conchide că plaga înțepat-tăiată supraclaviculară stânga prin lovire cu corp înțepător-tăietor poate data cu puțin timp înainte de deces și a avut legătură primară directă cu cauzele tanatogeneratoare. Celelalte plăgi înțepate, înțepat-tăiate și tăiate prin lovire cu corp înțepător tăietor, pot data cu puțin timp înainte de deces, însă nu au avut legătură cu cauzele acestuia. în sângele recoltat de la cadavru s-a constatat o concentrație alcoolică de 2,25 gr.‰, iar în urină de 2,05 gr.‰.
Fiind audiat, inculpatul K.I. a recunoscut în întregime săvârșirea infracțiunii care i se reține în sarcină, poziție pe care și-a menținut-o constant pe tot parcursul cercetărilor.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se susține în cauză cu următoarele probe: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice; raportul de constatare medico-legală întocmit în urma efectuării necropsiei cadavrului victimei G.D.; buletinul de analiză toxicologică privind pe inculpatul K.I.; cuțitul folosit de inculpat la săvârșirea agresiunii asupra victimei, precum și celelalte obiect, corp delict, ridicate cu ocazia cercetării locului faptei, așa cum sunt precizate în adresa de înaintare a prezentului dosar către instanța de judecată; declarațiile martorilor M.P., V.I. și S.Ș., precum și cele ale părții vătămate K.K.E., toate coroborate cu recunoașterea inculpatului K.I.
în ședința publică din data de 20 iunie 2012, inculpatul, în prezența apărătorului său a arătat că recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și că înțelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, sens în care solicită a se face aplicare dispozițiilor art. 3201C. proc. pen.
Constatându-se întrunite cerințele cumulative ale art. 3201C. proc. pen. instanța a procedat la condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile Părții generale ale C. pen., normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptei comise raportat la modalitatea de săvârșire a acesteia.
Faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că a recunoscut și regretat fapta comisă și a facilitat, astfel, realizarea cu celeritate a urmăririi penale dar și a cercetării judecătorești, că este absolvent a unei școli profesionale, necăsătorit, fără copii și că până în prezent nu a mai intrat în conflict cu alte persoane din comunitate, sunt de necontestat, însă în opinia instanței de fond acestea trebuie evaluate în raport și de natura și gravitatea faptei comise care vizează atributul suprem - respectiv viața persoanei, astfel că din această perspectivă Tribunalul nu a reținut atenuante în favoarea inculpatului.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul K.T.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, ținând seama de numărul mare de lovituri aplicate, atât cu pumnul și piciorul, cât și cu un cuțit.
Inculpatul, prin apelul declarat, a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei, în sensul nereținerii unei cauze de atenuare a gravității faptei, respectiv starea de provocare, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și, pe cale de consecință, reindividualizarea pedepsei și reducerea acesteia.
Prin decizia penală nr. 106/P din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins apelurile declarate în cauză.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul nu a contestat săvârșirea faptei, încadrarea juridică dată prin rechizitoriu și menținută de către prima instanța, fiind corectă.
în ce privește reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., instanța de apel a apreciat că, în mod corect, prima instanța - ținând seama și de faptul că inculpatul se afla sub efectul consumului anterior de băuturi alcoolice, victima fiind și ea sub influența alcoolului - a stabilit că aceasta nu a putut produce o puternică tulburare sau emoție asupra inculpatului, determinându-l să adopte în mod spontan hotărârea de a riposta în mod violent prin aplicarea de lovituri asupra corpului părții vătămate, care nu au fost proporționale cu atacul anterior al victimei, în special în raport de reacția avută și ținând seama de faptul că anterior și inculpatul provocase atitudinea victimei, reproșându-i neefectuarea unor sarcini gospodărești.
Ținând seama și de conduita victimei și de atitudinea inculpatului, de recunoaștere și regret, Curtea a apreciat că, în referire la ambele apeluri declarate în cauză, prima instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind pedeapsa spre minimul special rezultat în urma reducerii, respectiv la 10 ani închisoare.
întrucât inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, Curtea a menținut arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de încă 60 de zile cu începere de la data de 18 septembrie 2012.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul K.I., motivele fiind expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri, astfel că ele nu vor mai fi reluate.
Examinând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte constată următoarele;
Potrivit dispozițiilor art. 3859pct. 17 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.
Critica inculpatului, în sensul că nu a fost reținută, în favoarea sa, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., producând efecte numai în procesul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, nu și asupra încadrării juridice dată faptei săvârșite.
Așa fiind, înalta Curte constată că dispozițiile art. 3859pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.
Cât privește motivul de recurs formulat de inculpat și menționat mai sus, vizând nereținerea, de către instanțele inferioare, a scuzei provocării în favoarea acestuia, înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă adusă demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Pentru reținerea scuzei provocării drept circumstanță atenuantă este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs prin violență sau printr-o atingere gravă adusă demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă condiții care însă, nu sunt îndeplinite în cauză.
Condițiile scuzei provocării sunt reglementate de lege, iar o anumită acțiune poate fi considerată provocatoare numai dacă nu se datorează propriei conduite celui care se pretinde provocat.
Din succesiunea evenimentelor, înalta Curte reține acțiunea injustă și violentă a victimei îndreptată direct asupra corpului inculpatului, constând în aplicarea a două lovituri în zona feței inculpatului. însă această activitate, astfel cum a reținut și instanța de fond, nu a putut produce o tulburare sau emoție atât de puternică asupra inculpatului, încât să-l determine să adopte în mod spontan hotărârea de a riposta într-un mod violent mai ales că anterior și inculpatul provocase atitudinea victimei reproșându-i neefectuarea unor sarcini gospodărești.
Astfel, cererea recurentului inculpat de a se reține circumstanța prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea sa, este nepertinentă pentru considerentul că putea să evite conflictul care a urmat.
în consecință, înalta Curte, în acord cu instanțele de fond și apel, constată că, față de probele administrate în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.
în ce privește criticile formulate atât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța cât și de inculpat cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și care se circumscriu cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen., instanța reține că, prin declarația dată în fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 20 iunie 2012, inculpatul K.l. a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen.
Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu precum și criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului, aplicarea unei pedepse cu închisoarea redusă ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.
Față de poziția procesuală a inculpatului exprimată în fața primei instanțe, înalta Curte constată că nu mai pot fi primite critici relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.
în ce privește cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond și menținută de instanța de apel, înalta Curte consideră că pedeapsa aplicată este mult prea severă raportat la criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind că inculpatul nu a beneficiat efectiv de o reducere a limitelor de pedeapsă ca urmare a judecății în procedura simplificată. Având în vedere limitele speciale ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului K.l., de la 10 la 20 ani, precum și reducerea limitelor cu 1/3, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 6 ani și 8 luni este aptă să contribuie la reeducarea inculpatului.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 3859pct. 14 C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul K.l. urmează a fi admis, casate decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen.
Pentru aceleași considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea infracțiunii anterior menționate de la 10 ani la 6 ani și 8 luni închisoare.
în temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. și 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 04 aprilie 2012 la 04 decembrie 2012.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3968/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3967/2012. Penal → |
|---|
