ICCJ. Decizia nr. 3987/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 147 din 9 august 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul P.V.T.
Prin aceeași hotărâre inculpatul P.V.T., a fost condamnat la:
- 5 (cinci) ani închisoare pentru infracțiunea prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (parte vătămată S.S.I.);
- 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (parte vătămată M.M.).
în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, care va fi executată în regim de detenție.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata stabilite prin art. 71 C. pen.
în temeiul art. 14,art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul P.V.T. la plata daunelor materiale, după cum urmează:
- la 40.000 RON către partea civilă S.S.I.;
- la 1.700 RON către partea civilă M.M.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în motivarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 577/P/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a dispus trimiterea în judecată a inculpatului
P.V.T. pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., în concurs real.
Prin rechizitoriu s-a reținut că, în cursul anului 2008, numitul M.M., o persoană în vârstă de 42 de ani, din Municipiul Petroșani, a urmat cursurile unei școli de conducători auto, după care a susținut de mai multe ori examenul de obținere a unui permis de conducere, fără a reuși să-l promoveze.
Prin luna septembrie 2008, acesta se afla la un atelier de reparații auto deținut de martorul I.V., când l-a cunoscut pe inculpatul P.V.T., o persoană fără ocupație din aceeași localitate, în vârstă de 35 ani. Din discuțiile circumstanțiale purtate cu această ocazie, aflând că numitul M.M. dorea să obțină permis de conducere, inculpatul s-a oferit să-l ajute, pretinzând că are multiple cunoștințe în mediul lucrătorilor de poliție și, în plus, cunoștea un procuror general din Deva pe nume D., care putea să rezolve orice problemă. Când susnumitul s-a arătat neîncrezător în spusele sale, inculpatul, pentru a-i risipi suspiciunile a scos din buzunar o sumă mare de bani, susținând că are un înalt grad de prosperitate și afirmând că nu avea nevoie de banii acestuia. Gestul său atingându-și scopul, i-a solicitat numitului M.M., în prezența martorului I.V., suma de 1.000 RON pentru a-i da acelui procuror general ce urma să intervină în favoarea sa pentru a obține permisul de conducere. Apoi s-au îndepărtat împreună cu scopul ca susnumitul să ia suma de bani acasă și dosarul cu actele necesare înscrierii la examenul pentru permisul de conducere.
După ce a primit banii și dosarul, inculpatul a mai pretins încă 700 RON, bani pe care numitul M.M. trebuia să-i scoată de la un bancomat. De aceea s-au deplasat cu mașina inculpatului în centrul orașului unde, de la un bancomat, susnumitul a scos suma de bani pe care i-a înmânat-o inculpatului. întrucât M.M. continua să fie suspicios, inculpatul a purtat o convorbire cu telefonul pe opțiunea "difuzor" cu un pretins polițist pe nume "P.", care ar locui în Petroșani și căruia trebuia să-i predea banii. De aceea, s-au deplasat în zona menționată, unde numitul M.M. și-a manifestat intenția de a asista la înmânarea banilor presupusului lucrător de poliție, însă inculpatul l-a convins că nu este posibil întrucât lucra în condiții de maximă discreție. Inculpatul a coborât din autoturism, având asupra sa banii și dosarul cu documente, a pătruns în scara unui bloc din apropiere, de unde a revenit după circa 10 minute, susținând că bunurile fuseseră remise presupusului lucrător de poliție.
La despărțire, inculpatul i-a comunicat lui M.M. că la momentul potrivit îl va contacta telefonic. După trecerea a două - trei săptămâni, văzând că inculpatul nu l-a contactat, acesta a încercat să intre în legătură cu el însă nu a reușit decât după mai mult timp, când acesta i-a dat asigurări care nu s-au materializat nici până în prezent.
Numitul M.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.700 RON, bani nerecuperați de la inculpat.
în perioada în care numitul M.M. a avut legături cu inculpatul P.V.T., convins că la un moment dat că acesta chiar ar putea să aibă relațiile pe care le pretindea, l-a rugat să-l ajute și pe cumnatul său, numitul S.S.l., să se încadreze ca lucrător de poliție la Poliția Municipiului Petroșani. Inculpatul manifestându-și disponibilitatea, a fost pus în contact cu acesta, asigurându-l ca și în precedenta situație că avea multiple relații în structurile poliției și că îl cunoștea pe procurorul general de la Deva, care cu certitudine îl va ajuta să se angajeze unde dorea. Pentru acest serviciu însă, inculpatul i-a pretins suma de 15.000 RON, bani pe care susnumitul i-a scos de pe cardurile pe care le deținea împreună cu soția sa și i-a înmânat-o inculpatului. Acesta, conform, "ritualului" prezentat, s-a deplasat cu numitul S.S.l. în zona I. din Petroșani, unde pretindea că locuiește acel lucrător de poliție cu numele "P." căruia susținea că îi va da suma de bani care, la rândul său trebuia să o remită, mai departe, procurorului general. Aici a coborât din autoturism, a intrat în scara unui bloc din apropiere de unde a revenit după circa 15 minute, susținând că banii au fost dați și că angajarea era rezolvată cu condiția ca în perioada următoare să-i fie remise copii ale actelor de identitate, ale actelor de studii, ale livretului militar, etc.
în cursul lunii septembrie 2008, inculpatul P.V.T. l-a contactat telefonic pe numitul S.S.l. și, pretinzând că pentru angajare era nevoie să dețină o uniformă de polițist și datele referitoare la starea de sănătate, i-a cerut acestuia suma de 5.000 RON. S.S.l. a împrumutat banii de la părinții săi și i-a dat inculpatului, care i-a spus că suma era destinată procurorului general și personalului medical.
în perioada următoare, inculpatul, prin convorbiri telefonice i-a dat asigurări susnumitului că procedurile sunt în curs și, în curând, va fi angajat la Poliția Municipiului Petroșani. Realizând, însă că numitul S.S.l. dădea dovadă de multă naivitate pe care o putea exploata în propriul folos, în luna decembrie 2009 l-a contactat și i-a cerut suma de 1.000 euro, susținând că procurorul general, contra acestei sume de bani, îi va face rost de unde permis de port-armă de la Școala de subofițeri din Câmpina, act indispensabil la angajarea sa în poliție. Neavând această sumă de bani, S.S.l. a împrumutat-o de la martora P.E. și i-a înmânat-o inculpatului.
în cursul lunii martie 2009, inculpatul l-a contactat iarăși, informându-l că permisul de port-armă fusese obținut, iar când numitul S.S.l. și-a exprimat dorința de a intra în posesia acestuia, i-a răspuns că documentul se află în posesia pretinsului procuror general. în plus, susținând că se ajunsese în faza întocmirii actelor de angajare de către un lucrător de poliție de la Inspectoratul de Poliției Județean Hunedoara, pe nume C., i-a cerut suma de 500 euro, ce trebuia dată acestuia pentru a urgenta întocmirea actelor. Neavând această sumă, partea vătămată a împrumutat-o și i-a înmânat-o inculpatului.
După această dată; pretinzând că au apărut unele dificultăți în angajare, dar că la nivel național în acea perioadă urmau să se facă angajări în structurile poliției pe bază de concurs, inculpatul în luna iunie 2009, a cerut părții vătămate suma de 750 euro spunând că era necesară pentru ca pretinsul lucrător de poliție "C." să-i facă rost de întrebările pentru concurs. S.S.l. a împrumutat banii de la numitul T.N.I., un cumnat de-al său, și i-a dat inculpatului. După ce în mijloacele media s-a comunicat amânarea la o dată nedeterminată a concursului, inculpatul și-a reconsiderat poziția și l-a contactat din nou, pretinzând suma de 1.000 euro pentru a o da șefului Poliției Municipiului Vulcan, unde apăruse un post liber de lucrător de poliție. Pentru a evita eventualele proteste, inculpatul l-a asigurat că urma să lucreze la Poliție Municipiului Vulcan temporar, până se va elibera un post la Poliția Municipiului Petroșani, unde susținea că îl cunoștea și are relații la șeful acestei instituții. Pentru a face rost de această sumă de bani și altele pe care inculpatul le-a pretins ulterior, numitul S.S.l. a amanetat bijuteriile familiei sau a determinat-o pe soția sa, martora S.N., să obțină un împrumut de la casele de ajutor reciproc.
în perioada următoare, a pretins și primit de la susnumit diferit sume de bani sau bunuri achiziționate cu plata în rate pe numele său pentru tot felul de motive inventate. Rudele denunțătorului au încercat - fără rezultat - să convingă pe partea vătămată că era victima unui escroc, dar au reușit să-l determine să înregistreze convorbirile telefonice avute cu acesta și apoi să sesizeze organele de urmărire penală.
în drept, s-a reținut că faptele inculpatului P.V.T. de a pretinde și primi bani de la partea vătămată M.M. suma de 1.700 RON, susținând că are relații în rândurile lucrătorilor de poliție și influență asupra unui procuror general pentru a-l ajuta să obțină un permis de conducere, iar de la partea vătămată S.S.l. a pretins și primit bani și bunuri în echivalentul a 10.000 euro, susținând că are influență și relații în structurile poliției și asupra unui procuror general pentru a-l angaja ca lucrător de poliție, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., aflate în concurs real.
Poziția inculpatului:
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor și a admis numai faptul că, neavând un loc stabil de muncă, în cursul anului 2009 a solicitat părții vătămate S.S.l. să contracteze credite pentru bunuri pe numele său, pe care să le remită inculpatului, respectiv un televizor tip plasmă, un LCD și o cameră de luat vederi, urmând ca inculpatul să achite ratele lunare. Ulterior, a susținut că nu a reușit să achite ratele. A arătat, de asemenea, că a împrumutat mai multe sume mici de bani de la aceeași parte vătămată.
în legătură cu fapta reținută în dauna părții vătămate M.M., a negat orice implicare.
în fața instanței, inculpatul a fost prezent numai la termenul din 16 mai 2011, când a arătat că nu este pregătit să facă declarații și că se va prezenta la un termen ulterior, pentru a fi audiat. Nu s-a mai prezentat la nici unul din termenele acordate in cauză, astfel că nu a putut fi audiat.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că există probe care demonstrează mai presus de orice îndoială că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
în ceea ce privește fapta săvârșită în dauna părții civile M.M.:
Din declarația martorului I.V. a rezultat că, în prezența martorului, la atelierul auto la care acesta lucrează, inculpatul s-a întâlnit cu M.M., iar inculpatul P. a afirmat expres, în prezența martorului, că poate să-l ajute pe partea civilă M.M. prin intermediul unor cunoștințe ale sale, polițiști la I.P.J. Hunedoara și procurori în Deva, să obțină permisul de conducere, în schimbul unei sume de bani.
Din declarația părții vătămate M.M. a rezultat că acesta a și remis inculpatului suma de bani pretinsă, respectiv 1.700 RON. Anterior, partea vătămată susținuse examenul pentru permisul auto, fără a-l promova. Tot la cererea inculpatului, partea vătămată a întocmit un dosar cu actele necesare emiterii permisului de conducere, pe care l-a predat inculpatului.
Fapta inculpatului P.V.T. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul mai multor discuții cu partea vătămată M.M., a pretins și primit de la acesta suma de 1.700 RON, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici cu statut special din cadrul I.P.J. Hunedoara, pe care ar putea să-i determine să emită pe numele părții vătămate și civile un permis de conducere, fără a susține examenul prevăzut de lege, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
în ceea ce privește fapta săvârșită în dauna părții civile S.S.I.
Inculpatul a admis primirea unor sume de bani și bunuri cumpărate în rate de la partea vătămată S.S.I. Din declarațiile martorilor T.N.I., S.T., S.N., P.E., a rezultat că în toamna 2008 - iarnă 2009, între inculpat și partea vătămată S.S.I. au existat multiple discuții, în cursul cărora inculpatul, în mod repetat, a susținut că prin intermediul cunoștințelor sale din cadrul I.P.J. Hunedoara, (respectiv un polițist pe nume C.) și din cadrul conducerii unei unități a Ministerului Public din Deva - (procuror general pe nume D.), poate "aranja" angajarea părții vătămate și civile ca agent de poliție la Poliția Municipiului Petroșani, în schimbul sumei de 15.000 RON. Ulterior, sub pretextul că sunt necesari bani pentru a se falsifica acte de studii din care să rezulte că partea civilă ar fi urmat cursurile școlii de agenți de poliție din Cămpina, că acesta ar fi derulat toate demersurile pentru obținerea permisului de armă și pentru obținerea uniformei de polițist, inculpatul a mai pretins suma de bani, precum și un televizor cu plasmă, o cameră de luat vederi și un LCD, achiziționate de partea vătămată în rate.
în această modalitate, inculpatul a obținut de la partea vătămată bani și bunuri până la concurența sumei de 40.000 RON.
Din declarațiile martorilor menționați mai sus a rezultat că partea civilă a strâns sumele de bani pretinse de inculpat prin împrumuturi de la membri ai familiei, respectiv părinți și cumnați, și de la vecini (martora P.E.).
La dosarul de urmărire penală au fost depuse trei contracte de împrumut pe numele S.N. și chitanțe din care a rezultat plata ratelor la credit, precum și un document din care a rezultat cumpărarea unor bunuri în rate.
La un moment dat, având suspiciuni cu privire la activitatea inculpatului, partea civilă S.S.I. a procedat la înregistrarea convorbirilor purtate cu inculpatul, care au fost transcrise și depuse la dosarul de urmărire penală. Din cuprinsul acestor înregistrări a rezultat cu certitudine stabilirea unor întâlniri fictive în zona poliției ale inculpatului cu persoane din cadrul Poliției Municipiului Petroșani sau I.P.J. Hunedoara, ba chiar inculpatul, pentru a menține în eroare pe partea civilă, susținea că a primit însărcinări oficiale din partea poliției, respectiv că trebuie "să pună la două familii, în poștă, două citații". De menționat și alte discuții în care inculpatul afirmă că se află în față la poliție și că trebuie să-i mai ducă cuiva, împreună cu partea civilă, sume de bani, indicând o dată 300 RON, apoi 100 RON, și ulterior un cartuș de țigări marca K.
Din probele expuse și analizate mai sus a rezultat, mai presus de orice îndoială, că inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, a pretins și primit de la partea civilă S.S.I. bunuri și bani până la concurența sumei de 40.000 RON, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici cu statut special din cadrul I.P.J. Hunedoara și procurori cu funcții de conducere din cadrul Ministerului Public, pe care i-ar putea determina să asigure în mod fraudulos angajarea părții civile, în calitate de agent de poliție, la Poliția Municipiului Petroșani, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
La ultimul termen de judecată, prin apărător, inculpatul a solicitat, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptelor din două infracțiuni de trafic de influență în două infracțiuni de înșelăciune, susținând că atâta vreme cât nu s-a dovedit că inculpatul ar fi avut o influență reală asupra unor persoane din conducerea I.P.J. Hunedoara s-ar putea lua în discuție, cel mult, comiterea unei infracțiuni de înșelăciune și nu de trafic de influență.
Cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor a fost respinsă, încadrarea juridică stabilită prin actul de sesizare al instanței fiind cea corectă; pentru existența infracțiunii de trafic de influență nu este necesar ca autorul să exercite efectiv influență asupra unui funcționar, ci este suficient doar să lase să se creadă că poate exercita influență asupra vreunui funcționar, cum de altfel expres prevede art. 257 C. pen.
La individualizarea pedepselor și a modului de executare, instanța a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite, durata acestora în timp, împrejurarea că susținând în mod repetat în fața părților vătămate și a martorilor că un număr mare de lucrători de poliție cu funcții de conducere și procurori cu funcții de conducere pot fi cu ușurință corupți pentru a falsifica permise de conducere (în cazul părții vătămate M.M.), acte de studii la școala de poliție, permise de portarma, etc. (în cazul părții vătămate S.S.I.), respectiv lăsând să se înțeleagă că recrutarea lucrătorilor de poliție se face în mod ilegal, inculpatul a determinat formarea convingerii greșite a tuturor celor cu care a intrat în contact că, la nivelul poliției și Parchetului, există un nivel ridicat de corupție. O asemenea atitudine se impune a fi sancționată fără menajamente.
Săvârșirea celor două infracțiuni de trafic de influență l-au făcut pe inculpat nedemn de a exercita o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat și de a fi ales în funcții publice, motiv pentru care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
în ceea ce privește acțiunile civile formulate, instanța l-a obligat pe inculpatul P.V.T. la plata sumelor de 40.000 RON către partea civilă S.S.I. și 1.700 RON către partea civilă M.M., cuantumul prejudiciilor reclamate de părții civile, fiind pe deplin dovedite cu declarații de martori analizate pe larg la expunerea stării de fapt, respectiv cu cele 4 contracte de credit indicate la analiza probatoriului.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul P.V.T.
Prin apelul declarat, Parchetul a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii penale atacate și procedând la o nouă judecată a cauzei, aplicarea inculpatului și a pedepselor complementare prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și b) C. proc. pen. și, în conformitate cu disp. art. 257 alin. (2) C. proc. pen., confiscarea sumelor de bani primite de inculpat de la persoanele care i le-au înmânat.
în motivarea apelului se arată că instanța de fond în mod greșit și fără a ține seama de dispozițiile art. 257 alin. (2) C. proc. pen. nu a dispus confiscarea sumelor primite de inculpat și a dispus restituirea acestor sume către părțile civile.
Față de faptele săvârșite de către inculpat se impunea ca acestuia să i se aplice și pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b) C. proc. pen.
Prin apelul declarat inculpatul P.V.T. a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii penale atacate și rejudecând, în principal a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea acestuia, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi avut vreo influență asupra unor polițiști.
în subsidiar, s-a solicitat a se dispune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de influență, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, câtă vreme nu s-a făcut dovada mai presus de orice dubiu a vinovăției inculpatului.
Prin decizia penală nr. 80/A din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul inculpatului P.V.T.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a apreciat că instanța de fond, în urma analizări probatoriului, a reținut o stare de fapt conformă cu probele existente la dosar, iar încadrarea juridică a faptelor este corectă, stabilindu-se cu certitudine vinovăția inculpatului cu privire la faptele deduse judecății.
Referitor la cererea de schimbarea a încadrării juridice data faptelor de trafic de influență în înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), instanța de apel a arătat că obiectul juridic special a infracțiunii de înșelăciune îl constituie relațiile sociale privind strict patrimoniul unor persoane, relații care iau naștere și se desfășoară pe baza bunei credințe a subiecților acestor raporturi, fără a implica însă funcționari reprezentând instituții de stat.
în cazul infracțiunii de trafic de influență subiectul pasiv este persoana juridică, iar în subsidiar funcționarul în a cărui atribuție intră efectuarea unui anume act, nefiind necesar însă ca cel care cumpără influența să-și exercite pretinsa influență.
în raport de starea de fapt arătată și dovedită prin probe, instanța de apel a arătat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență și nu pe cele ale infracțiunii de înșelăciune, astfel că solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice este nefondată și a fost respinsă.
Totodată a fost respinsă și solicitarea inculpatului apelant de a fi achitat deoarece nu a săvârșit faptele, toate probele și chiar poziția inculpatului confirmând, în opinia instanței, că a săvârșit faptele, astfel cum au fost reținute.
Instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului, ținând seama de toate criteriile generale de individualizare a pedepselor, astfel cum sunt ele arătate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum și de circumstanțele personale ale inculpatului. S-a ținut seama de nesinceritatea inculpatului, de perioada îndelungată de timp în care s-a prevalat de pretinsa sa influență asupra unor funcționari, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată este legală și temeinică.
Cu toate acestea, aplicând o pedeapsă mai mare de 2 ani închisoare și ținând seama de gravitatea deosebită a faptelor, instanța de fond trebuia să-i aplice acestuia și o pedeapsă complementară. Această faptă se impune cu atât mai mult cu cât, în perioada judecării apelului inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte, ceea ce dovedește persistența infracțională a acestuia.
în consecință, Curtea de Apel a aplicat inculpatului P.V.T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, în temeiul art. 65 C. pen. pentru infracțiunea față de partea vătămată S.S.I. și 1 an față de partea vătămată M.M.
în baza art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate în cea mai grea de 2 ani, care urmează a fi executată de către inculpat.
Instanța de apel a apreciat că apelul declarat de Ministerul Public este fondat și sub aspectul greșitei obligări a inculpatului la plata către părțile vătămate a sumelor de bani solicitate și primite de la aceștia.
Conform dispozițiilor exprese ale legii prevăzute în art. 257 alin. (2) C. pen. banii, valorile sau orice bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, inculpatul va fi obligat la plata echivalentului lor în bani.
în mod greșit instanța de fond nu a aplicat aceste dispoziții legale și nu a dispus confiscarea banilor și bunurilor primite de la părțile vătămate, astfel că în baza art. 257 alin. (2) C. pen., Curtea dispunând confiscarea de la inculpat a sumei de 41.700 RON.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând casarea ambelor hotărâri penale pronunțate în cauză și, în rejudecare să se procedeze la redozarea pedepsei.
Examinând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte constată următoarele:
înalta Curte constată că, deși apărătorul recurentului inculpat, prin pledoaria făcută în fața instanței a făcut referiri la nevinovăția inculpatului, solicitând în final aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., criticile se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Instanța reține că, prin declarația dată în fața instanței de recurs, la termenul de judecată din data de 4 decembrie 2012, inculpatul K.I. a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen.
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.
Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.
Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 3201C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 3201alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în declarația dată la termenul de judecată din data de 4 decembrie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu precum și criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului, aplicarea unei pedepse cu închisoarea ale cărei limite să fie reduse cu 1/3 ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Față de poziția procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite critici relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul K.I. urmează a fi admis, casate decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea infracțiunii anterior menționate de la 10 ani la 6 ani și 8 luni inchisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3989/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3972/2012. Penal → |
|---|
