ICCJ. Decizia nr. 4061/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4061/20 12

Dosar nr. 4767/1/2012/a2

Şedinţa publică din 7 decembrie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 4767/1/2012 în baza art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160^b C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv, a inculpaţilor: B.M., P.E., V.T., M.S.L.

În temeiul art. 139 alin. (1) raportat la art. 145¹ C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, formulate de inculpaţii: B.M., P.E., V.T. şi M.S.L.

În baza art. 139 alin. (1) raportat la art. 145¹ C. proc. pen. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor:

1. L.Ş., arestat preventiv şi deţinut in Penitenciarul laşi;

2. L.A., arestată preventiv şi deţinută in Penitenciarul Bacău;

3. M.C., în prezent arestată preventiv şi deţinută în Penitenciarul Bacău, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea Curţii de Apel laşi.

În baza art. 145¹ alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1¹) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii ca pe durata măsurii, să se supună următoarelor obligaţii:

- să nu depăşească limitele teritoriale ale României;

- să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemaţi;

- să se prezinte la Poliţia municipiului Galaţi, jud. Galaţi, organ de poliţie desemnat cu supravegherea inculpaţilor conform programului de supraveghere şi ori de câte ori sunt chemaţi;

- să nu îşi schimbe locuinţa decât cu încuviinţarea organelor judiciare;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

În baza art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2²) C. proc. pen. a fost atrasă atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor ce le revin se poate lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţii: B.M., M.S.L. şi P.E.

Deliberând asupra măsurii arestării preventive Curtea a reţinut în cauza de faţă, temeiurile juridice care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor le-au constituit dispoziţiile art. 148 lit. a) (pentru inculpatul B.M.) şi lit. f) (pentru toţi inculpaţii) C. proc. pen., respectiv, pe de o parte, că există date că inculpat B.M. s-a sustras de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, că infracţiunile pentru care toţi inculpaţii au fost cercetaţi sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În acest moment procesual instanţa de fond a constatat că cerinţele art. 148 lit. a) (pentru inculpatul B.M.) şi f) (B.M., P.E., V.T. şi M.S.L.) C. proc. pen. se menţin, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, în condiţiile în care există probe temeinice şi suficiente, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen. din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi comis faptele pentru care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată.

Totodată, s-a reţinut că este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul existenţei a suficiente probe temeinice, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii ar fi săvârşit faptele pentru care sunt trimişi în judecată, fiind apreciate ca relevante declaraţiile/adresele părţilor vătămate Primăria Municipiului Galaţi, G.M., B.I., S.I., T.V.G., SC A.C. SA Galaţi, martorilor A.I.A., M.B., P.B., G.L.G., T.I., S.G.C., G.C., M.l., B.L., Z.M.G., inculpatei V.A.C., făptuitorului C.D., transcrierile convorbirilor telefonice şi pe internet dintre inculpatul B.M. şi alţi membri ai grupului infracţional, actele sub semnătură privată sau oficiale ridicate de la domiciliile inculpaţilor, respectiv înscrisurile notariale, alte înscrisuri de genul hotărâri judecătoreşti, expertize judiciare, acte emise de autorităţi publice locale sau alte entităţi fiscale, care oferă suficiente temeiuri de a se crede că inculpaţii, membri ai unor grupuri infracţionale şi alte persoane trimise în judecată, în această, cauză, au desfăşurat activităţi frauduloase pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor proprietatea unor persoane fizice sau juridice vătămate sau a unei sume considerabile.

Raportat la sensul art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, s-a reţinut că, din actele cauzei şi probatoriul administrat rezultă suficiente date şi informaţii menite a convinge instanţa că inculpaţii ar fi desfăşurat activităţile infracţionale pentru care au fost trimişi în judecată.

Or, în raport de probatoriul administrat până la acest moment procesual, inculpaţii fiind acuzaţi de săvârşirea unor fapte de o gravitate sporită, creând, inclusiv prin numărul participanţilor, o stare de insecuritate socială, de modalitatea în care acestea au fost comise, s-a apreciat că se justifică pe deplin, temerea că odată puşi în libertate, inculpaţii vor săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen.

În egală măsură, s-a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpaţilor există şi posibilitatea apariţiei unui ecou negativ în societate cu privire la capacitatea de reacţie a autorităţilor în asemenea situaţii şi, în plus, un risc de influenţare negativă a modului de derulare a procesului penal, cercetarea judecătorească nefiind încă declanşată.

Aşa fiind, Curtea a constatat că detenţia preventivă a inculpaţilor B.M., P.E., V.T. şi M.S.L., este legală, fiind respectate, atât exigenţele cerute de legea internă, cât şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

De asemenea, constatând că alte măsuri preventive (obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara) nu sunt suficiente şi nici eficiente pentru a proteja în mod just interesul public, având în vedere şi împrejurarea că prin conotaţiile particulare ale cauzei, s-a produs o stare de tulburare socială, de natură a justifica detenţia preventivă, inclusiv prin raportare la necesitatea restabilirii şi menţinerii încrederii opiniei publice în promptitudinea şi fermitatea reacţiei autorităţilor statului la săvârşirea unor astfel de infracţiuni, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate cererile inculpaţilor B.M., P.E., V.T. şi M.S.L., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar privarea de libertate este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, Curtea în bază art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160^b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor: B.M., P.E., V.T. şi M.S.L.

În ce îi priveşte pe inculpaţii: L.Ş., L.A. şi M.C., Curtea a reţinut că aceştia au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., fiind întrunite condiţiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de acuzare şi însuşind-şi probele administrate în cursul urmăririi penale.

În acest context, Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea, respectiv la menţinerea succesivă a măsurii arestării preventive, s-au schimbat, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Prin urmare, apreciind că în condiţiile date cei trei inculpaţi nu au cum să afecteze buna desfăşurare a procesului penal şi că nu există nicio dovadă, că aceştia s-ar putea sustrage de la judecată sau de la executarea eventualei pedepse, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, instanţa de fond a dispus înlocuirea măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi ţara în condiţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 145 alin. (1) şi alin. (1¹) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri de şedinţă au declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial laşi şi inculpatul M.S.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 decembrie 2012, sub nr. 4767/1/2012/a2.

În susţinerea orală a motivelor de recurs procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă recurate şi, în rejudecare menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor L.A., M.C. şi L.Ş., în temeiul dispoziţiilor art. 300² raportat la art. 160^b C. proc. pen., apreciind că, în raport de activitatea infracţională reţinută în sarcina acestora subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia.

Susţinând oral motivele de recurs apărătorul inculpatului M.S.L. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă recurate şi, în rejudecare admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorilor inculpaţilor, precum şi ultimul cuvânt al fiecărui au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial laşi, prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 385⁶ C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Subliniind funcţionalitatea măsurilor preventive, art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei.

Totodată, Înalta Curte reţine că, după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 160^b C. proc. pen. prin raportare la art. 300², în cursul judecăţii instanţa „verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive", iar în cazul în care se constată că „temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate" se dispune menţinerea arestării preventive.

În ceea ce priveşte temeinicia cererilor formulate de inculpaţi, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, Curtea constată următoarele:

În sarcina inculpatei L.A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 289 alin. (1) C. pen.,

- art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.,

- art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În esenţă, s-a reţinut că: - începând cu anul 2006, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.M., P.E. şi T.P., grup la care au aderat şi alte persoane, printre care şi inculpata B.M.C., în vedere obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prin dobândire în mod fraudulos a proprietăţii unui număr de 3 imobile pe raza municipiului Galaţi prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 50.000 euro şi 160.000 RON.

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2006, a întocmit hotărârea arbitrală nr. 59 din 23 mai 2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului M.M.G. asupra imobilului situat în Galaţi, str. O.; a întocmit hotărârea arbitrală nr. 75 din 01 august 2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului C.C. asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul G.C. şi a întocmit hotărârea arbitrală nr. 62 din 06 iulie 2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului T.A.M. asupra imobilului situat în Galaţi str. C.L.

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, în cursul anului 2006, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.M., prin emiterea unei hotărâri arbitrale prin care făptuitorul M.M.G. a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra imobilului Galaţi, str. O., ulterior inducând în eroare persoana vătămată B.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv contra sumei de 70.000 RON.

În sarcina inculpatului L.Ş. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 290 alin. (1) C. pen.,

- art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

În esenţă, s-a reţinut că: - în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de către inculpaţii B.M., P.E., T.P. şi L.A., în vedere obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune şi spălare de bani, ce a condus la dobândirea, în mod fraudulos, a proprietăţii a două imobile situate pe raza mun. Galaţi, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 RON.

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înstrăinat, în mod repetat, prin intermediul unor interpuşi, imobilul situat în municipiul Galaţi, b-dul G.C., cunoscând că provine din săvârşirea de infracţiuni legate de traficul de fiinţe umane, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestui bun şi în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provine bunul să se sustragă de la executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, i-a determinat, cu intenţie, pe inculpaţii M.S.L. şi M.C., să inducă în eroare, asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false, părţile vătămate S.I. şi S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. „C. şi Asociaţii", producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON.

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, a falsificat, prin plăsmuire, antecontractul de vânzare-cumpărare, pretins încheiat la data de 02 decembrie 2003, între învinuitul L.Ş. şi făptuitorul T.A.M., prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Galaţi, str. B. (actualmente str. C.L.), ce a fost, ulterior, utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi.

În sarcina inculpatei M.C. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.,

- art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

S-a reţinut, în esenţă că: - în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de către inculpaţii B.M., P.E., T.P. şi L.A., în vedere obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune şi spălare de bani, ce a condus la dobândirea, în mod fraudulos, a proprietăţii a două imobile situate pe raza mun. Galaţi, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 RON.

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul L.Ş. să schimbe şi să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul G.C., cunoscând că acesta provine din comiterea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienţei ilicite a acestuia şi în scopul de a-l ajuta să se sustragă de la măsura de siguranţă a confiscării speciale.

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, a indus în eroare, asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false, părţile vătămate S.I. şi S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. „C. şi Asociaţii", producându-le acestora un prejudiciu în cuantum de 120.000 RON.

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, l-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul A.N. să facă declaraţii neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la data de 30 mai 2007, în calitate de martor în dosarul civil nr. 452/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat.

În cauză, Înalta Curte, procedând la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală constată, că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii L.A., M.C. şi L.Ş. subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a acestora, respectiv, faptul că infracţiunile deduse judecăţii sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi că există probe certe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol pentru ordina publică.

În speţă, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care-l reprezintă inculpaţii L.A., M.C. şi L.Ş. este actual şi concomitent cu cel al posibilităţii influenţării probelor, iar consecinţa zădărnicirii aflării adevărului subzistă, instanţa de recurs reţinând în cauză îndeplinirea cumulativă a dispoziţiilor art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că probele din care rezultă pericolul pentru ordinea publică sunt aceleaşi care vin să contureze acuzaţiile aduse inculpaţilor, probe care prin multitudinea şi soliditatea lor au aptitudinea de a forma convingerea că persoanele acuzate de comiterea unor astfel de fapte grave (date fiind caracterul organizat, valoarea mare a prejudiciului şi forma continuată de săvârşire) prezintă un real pericol social, faţă de care se justifică luarea şi menţinerea celei mai aspre dintre măsurile preventive.

Din această perspectivă Înalta Curte apreciază că impactul pe care l-ar avea punerea în libertate a inculpaţilor L.A., M.C. şi L.Ş. asupra membrilor comunităţii în condiţiile în care aceştia sunt cercetaţi pentru fapte extrem de grave, ar fi profund negativ, putând genera reacţii ce ar aduce o atingere gravă sentimentului de securitate colectivă al populaţiei, inclusiv prin subminarea încrederii opiniei publice în reuşita combaterii fenomenului infracţional cu atât mai mult cu cât în cauză se poate vorbi despre o formă organizată şi gravă de infracţionalitate.

Împrejurarea că unele fapte sunt săvârşite în perioada anilor 2006-2007 şi că de la acea dată până în prezent nu există date privind comiterea altor infracţiuni de către inculpaţi nu poate impune concluzia că la acest moment lăsarea inculpaţilor în libertate nu ar mai prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât aceste fapte au ajuns abia acum la cunoştinţa publicului, astfel încât sentimentul de îngrijorare în rândul colectivităţi şi starea de tensiune socială, de revoltă şi reprobare în faţa unor asemenea fapte grave sunt de imediată actualitate.

Este adevărat că fiecare în parte dintre inculpaţi prezintă şi aspecte care pot fi apreciate ca fiindu-le favorabile, referitoare la situaţia personală ori familială, însă acestea nu pot contrabalansa celelalte argumente care pledează pentru menţinerea lor în stare de deţinere.

Lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală corectă adoptată de inculpaţii L.A., M.C. şi L.Ş., argumente avute în vedere de instanţa de fond, care a apreciat astfel că temeiurile avute în vedere la luarea, respectiv la menţinerea succesivă a măsurii arestării preventive, s-au schimbat, nu pot conduce la concluzia că inculpaţii L.A., M.C. şi L.Ş. sunt persoane care nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică câtă vreme acuzaţiile grave aduse vin să dovedească un cu totul alt profil moral şi social al acestora, aparenţa de persoane onorabile fiind serios zdruncinată de gravitatea faptelor ce fac obiectul cauzei în privinţa cărora, aşa cum s-a arătat, există probe ce conduc la presupunerea rezonabile privind comiterea de către inculpaţi a faptelor reţinute în sarcina lor.

Conduita procesuală corectă manifestată de inculpaţi până la acest moment reprezintă, de altfel, o obligaţie a părţii şi nu un element care să o evidenţieze în mod pozitiv, nefiind o garanţie că atitudinea procesuală se va perpetua, astfel încât procesul penal să se desfăşoare în condiţii normale în vederea aflării adevărului.

În acest context instanţa de recurs reţine că importanţa relaţiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracţională desfăşurată, gravitatea diferenţiată dar accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de inculpaţii, modalitatea şi împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârşite acţiunile ilicite, urmările produse, numărul mare de persoane angrenate în activitatea ilicită şi apreciază că aceleaşi temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpaţilor.

Nu trebuie ignorată nici împrejurarea că menţinerea acestei măsuri răspunde şi aşteptărilor opiniei publice deoarece oprobriul şi starea de insecuritate socială pe care asemenea gen de infracţiuni le generează sunt întotdeauna de un grad ridicat.

În cauza dedusă judecăţii, s-a reţinut faptul că inculpaţii M.C. şi L.Ş. sunt arestaţi preventiv din 17 martie 2012, iar inculpata L.A. este arestată din data de 28 martie 2012, instanţa (Curtea de Apel laşi) fiind sesizată prin rechizitoriu la data de 15 noiembrie 2012, constându-se, totodată, că timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu este de natură a determina concluzia că nu mai sunt îndeplinite condiţiile menţinerii acesteia, având în vedere, în ansamblu, atât evoluţia cercetării judecătoreşti, cauza aflându-se pe rolul instanţei de fond, cât şi necesitatea desfăşurării în condiţii normale a procesului penal, aspecte ce demonstrează caracterul legitim al detenţiei, care, totodată, răspunde exigenţelor impuse de dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, durata arestării preventive nefiind excesivă prin raportare la elementele anterior menţionate.

Având în vedere cele învederate, Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că aceasta este pe deplin justificată în raport cu dispoziţiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Faţă de considerentele arătate, constatând criticile formulate de parchet fondate, Înalta Curte, urmează a admite recursul declarat de de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial laşi, împotriva încheierii de şedinţă din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 4767/1/2012, privind pe intimaţii inculpaţi L.A., M.C. şi L.Ş., a casa în parte, încheierea recurată numai cu privire la dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara referitor la intimaţii inculpaţi L.A., M.C. şi L.Ş., dispoziţie pe care o înlătură.

În baza art. 300² coroborat cu art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. va menţine măsura arestării preventive a intimaţilor inculpaţi L.A., M.C. şi L.Ş.

Examinând recursul declarat de către inculpatul M.S.L., prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 385⁶ C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Cu referire la recursul declarat Înalta Curte reţine că potrivit art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi art. 23 alin. (1) din Constituţia României nimeni nu poate fi privat de libertate, totuşi de la această regulă generală sunt înscrise şi excepţii. În art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale ratificată prin Legea nr. 30/1994 se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate şi cel care a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia".

În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de fond a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat în mod justificat, că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpatului M.S.L. respectiv, infracţiunile deduse judecăţii sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordina publică.

În sarcina inculpatului M.S.L., s-a reţinut săvârşirea următoarelor infracţiuni: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen., constând în aceea că:

- în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracţional organizat constituit din învinuitul B.M., P.E., T.P. şi L.A. în vederea obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, ce a condus la dobândirea în mod fraudulos a proprietăţii unui imobil situat pe în mun. Galaţi, str. C.L. (fostă str. B.), jud. Galaţi, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 160.000 RON, activitatea infracţională fiind următoarea:

- a utilizat la data de 10 septembrie 2007, sentinţa judecătorească falsificată, cu nr. 29/CC din 09 aprilie 2007 pretins emisă de Judecătoria Galaţi la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea radierii sechestrului asigurător legal aplicat asupra imobilului,

- a determinat, cu intenţie lucrătorul de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – J.K.R. - cu scopul de a radia în mod nelegal din cartea funciară, fără vinovăţie, la data de 11 septembrie 2007, sechestrul asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi asupra imobilului,

- a indus în eroare asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizarea de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false - a părţilor vătămate S.I. şi S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. „C. şi Asociaţii", infracţiuni comise în concurs ideal şi real, prev. de art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

Aplicând consideraţiile teoretice anterior expuse speţei de faţă se constată că, în mod legal şi temeinic motivat prima instanţă, făcând referiri şi la dispoziţiile art. 5 parag. 1 lit. c) Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, la jurisprudenţa Curţii Europene, a apreciat că în raport cu stadiul procesual, subzistă în continuare condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, deoarece există indiciile temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul M.S.L. a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa, fapte penale de o gravitate excepţională, pentru care inculpatul a fost cercetat şi trimis în judecată.

Examenul efectuat sub aspectele precizate este deopotrivă, fundamentat pe dispoziţiile cuprinse în normele europene, jurisprudenţa instanţei europene, dar şi pe dispoziţiile dreptului intern, fiind analizată problema legitimităţii detenţiei prin prisma faptelor despre care există indicii că au fost comise de către inculpat, a naturii şi gravităţii lor, stadiului procesual, duratei detenţiei şi persoanei inculpatului.

Instanţa de recurs, în baza propriului examen asupra menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului M.S.L. dispusă prin încheierea recurată, în raport cu criticile formulate de apărare, constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, temeiuri prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 143 şi art. 148 alin. (2) C. proc. pen., în condiţiile art. 300² cu referire la art. 160^b alin. (3) din acelaşi cod.

Inculpatul M.S.L. a fost arestat la data de 17 martie 2012 avându-se în vedere ca temei de drept dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., din probele administrate în cauză rezultând presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat, fapte sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia constituie un pericol concret pentru ordinea publică.

În speţă pericol pentru ordinea publică rezultă din gravitatea şi materialitatea faptelor presupus a fi comise, modul în care inculpatul M.S.L. a acţionat, natura infracţiunilor de o gravitate sporită, complexitatea cauzei (determinată de împrejurarea că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat care a funcţionat şi a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave), precum şi de numărul mare de părţi vătămate, rezonanţa socială negativă şi valorile sociale însemnate lezate, Înalta Curte apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Se constată, totodată, că timpul scurs de la luarea măsurii (17 martie 2012) nu este de natură a determina concluzia că nu mai sunt îndeplinite condiţiile menţinerii arestării, având în vedere, în ansamblu, atât evoluţia cercetării judecătoreşti, diligenta autorităţilor în asigurarea celerităţii procedurii, complexitatea cauzei, împrejurarea că cercetarea judecătorească nu a fost finalizată cât şi necesitatea desfăşurării în condiţii normale a procesului penal, aspecte ce demonstrează caracterul legitim al detenţiei, care, totodată, răspunde exigenţelor impuse de dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, durata arestării preventive nefiind excesivă prin raportare la elementele anterior menţionate.

Rezultă, aşadar, că lipsirea de libertate - prin menţinerea măsurii arestării preventive - se impune luându-se în considerare interesul public ce trebuie protejat cu prioritate şi fără încălcarea prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului, faţă de regula respectării libertăţii individuale, acest interes general al menţinerii ordinii sociale şi de drept trecând înaintea dreptului persoanei deţinute de a fi cercetată în libertate şi justificând privarea sa de libertate.

Aşa fiind, Curtea constatând că detenţia preventivă a inculpatului M.S.L., este legală, fiind respectate, atât exigenţele cerute de legea internă, cât şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, apreciază că cererile inculpatului apar ca neîntemeiate, motiv pentru care va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial laşi, împotriva încheierii de şedinţă din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 4767/1/2012, privind pe intimaţii inculpaţi L.A., M.C. şi L.Ş.

Casează, în parte, încheierea recurată numai cu privire la dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara referitor la intimaţii inculpaţi L.A., M.C. şi L.Ş., dispoziţie pe care o înlătură.

În baza art. 300² coroborat cu art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive a intimaţilor inculpaţi L.A., M.C. şi L.Ş.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S.L., împotriva aceleiaşi încheieri.

Obligă recurentul inculpat M.S.L., la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale, în sumă de câte 25 RON, cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi L.A., M.C. şi L.Ş., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial laşi rămân în sarcina statului.

Definitivă

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4059/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4083/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 4061/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4061/2012. Penal