ICCJ. Decizia nr. 4097/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4097/2012
Dosar nr. 1937/2/2012
Şedinţa publică din 11 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 din 10 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva sentinţei penale nr. 111 din 24 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 08 martie 2012, petenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 111 din 24 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 1770/2/2009, definitivă prin decizia nr. 2115 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa penală nr. 111 din 24 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală (Dosar nr. 1770/2/2009), în baza art. 278 C. proc. pen., s-a dispus trimiterea plângerii petentei împotriva Ordonanţei nr. 1485/P/2008 din data de 19 ianuarie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării acesteia de către procurorul ierarhic superior.
Împotriva sentinţei menţionate, petenta a declarat recurs, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 2115 din 04 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 399 C. proc. pen., Ministerul Public a efectuat acte de cercetare, iar prin referatul nr. 256/lll-6/2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a concluzionat că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de petenta.
Analizând cererea de revizuire, instanţa de fond a constatat că aceasta este formulată împotriva unei hotărâri definitive, prin care însă nu s-a rezolvat fondului cauzei.
S-a reţinut că, soluţionarea fondului unei cauze penale presupune pronunţarea instanţei de judecată asupra raportului juridic de drept material şi a celui de drept procesual principal, prin rezolvarea acţiunii penale cu care a fost sesizată, în sensul dispunerii uneia dintre soluţiile prevăzute în art. 345 alin. (1) C. proc. pen. (condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal).
Cum în cauza a cărei revizuire se solicită, instanţa a pronunţat practic o soluţie de dezînvestire (trimiterea plângerii îndreptate împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale), este evident că prin această soluţie, nu s-a rezolvat fondul cauzei de către o instanţă de judecată, în sensul anterior menţionat, lipsind de altfel însăşi acţiunea penală, care nu a fost exercitată în cauză.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, în termen legal, a declarat recurs revizuenta, solicitând, în esenţă, admiterea recursului şi pe fond admiterea cererii de revizuire.
Examinând sentinţa penală recurată, sub toate aspectele, de fapt şi de drept, conform prevederilor ari 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Din coroborarea dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire Ia faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate viza exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai cazurile prevăzute în art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a hotărârilor penale.
Conform art. 393 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătoreşti penale definitive, prin care instanţa a statuat asupra fondului cauzei, dispunând o soluţie de condamnare, achitare ori încetare a procesului penal.
În prezenta cauză, revizuenta a solicitat revizuirea unei hotărâri judecătoreşti care nu îndeplineşte cerinţele art. 393 C. proc. pen., întrucât prin aceasta nu s-a soluţionat fondul cauzei, ci s-a dispus o soluţie de dezînvestire a instanţei, astfel că, în mod legal, cererea de revizuire a fost a respinsă, ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta - revizuentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva sentinţei penale nr. 140 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta revizuenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3010/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4098/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
