ICCJ. Decizia nr. 4101/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4101/2012
Dosar nr. 1019/40/2012
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 175 din 03 iulie 2012 a Tribunalului Botoşani a fost condamnat inculpatul C.M., la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
A repus în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dorohoi.
În baza art. 37 lit. a) şi art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 25 ani închisoare cu pedeapsa rezultantă de 10 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare cu pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dorohoi şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, inculpatul având de executat 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
A făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
A dedus din pedeapsa principală durata executată şi durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2011 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 474/2011 din 25 noiembrie 2011 al Judecătoriei Dorohoi şi a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei.
A constatat că în cauză nu s-a formulat constituire de parte civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, din care onorariu avocat oficiu - 200 RON - s-a avansat Baroului de Avocaţi Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că inculpatul C.M. a întreţinut relaţii de concubinaj cu numita B.A., fiica victimei B.O., locuind împreună cu aceasta la domiciliul victimei din mun. Dorohoi, jud. Botoşani. Între inculpat şi victimă s-a creat o stare conflictuală (generată, după spusele inculpatului, de faptul că victima nu era de acord cu relaţia pe care acesta o avea cu fiica sa, iar după relatările martorului S.R., de insuficienţa veniturilor), pe fondul căruia inculpatul a şi agresat victima. Drept urmare, victima a formulat şi o plângere penală.
Un astfel de conflict s-a iscat şi în seara zilei de 25 ianuarie 2011, când inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele şi cu o bucată de lemn. După ce a constatat decesul victimei, inculpatul a luat decizia de a o îngropa sub un pat dintr-o magazie aflată în curtea locuinţei. Sub ameninţarea cu moartea, numita B.A. l-a ajutat pe inculpat să îngroape victima şi să ardă hainele acesteia şi bucata de lemn folosită pentru lovire. De observat că în declaraţia dată în faţa instanţei inculpatul atribuie concubinei sale ideea acestor acte menite să ascundă săvârşirea faptei, fără însă ca susţinerile sale să fie confirmate de probatoriul administrat, sinceritatea martorei B.A. fiind verificată inclusiv prin testarea poligraf.
Ştiind că urma să fie încarcerat în executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi, inculpatul i-a cerut concubinei sale să spună că victima este plecată la Dorobanţi, urmând să „rezolve el situaţia" când va fi pus în libertate. Cu toate că martora B. oscilează în declaraţiile sale asupra aspectului dacă a primit ameninţări de ia inculpat şi ulterior încarcerării acestuia (a se vedea, spre exemplu, contradicţiile sub acest aspect cuprinse în declaraţia aflată la dosar şi cea dată în faţa instanţei), este cert că martora a fost supusă constant influenţei inculpatului şi că a declarat adevărul abia în perspectiva testării cu aparatul poligraf.
În urma cercetărilor declanşate de dispariţia victimei, la data de 5 septembrie 2011 martora B. a condus şi a indicat organelor judiciare locul în care se afla îngropată victima.
Raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, ca urmare a unui traumatism toracic acut închis, cu fractură dublă de stern şi multiple fracturi costale. Aceste leziuni au putut fi produse prin loviri repetate cu mijloc contondent (picior), între ele şi moartea victimei existând legătură cauzală directă. în raport de modificările cadaverice, moartea poate data de 7-8 luni, decesul putând fi înregistrat la 25 ianuarie 2011.
Inculpatul a fost supus examinării medico-legale psihiatrice, constatându-se că prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial şi că are discernământul păstrat în raport cu fapta comisă.
Situaţia de fapt expusă a fost reţinută în baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal şi planşele fotografice întocmite cu prilejul cercetării la faţa locului; raportul de constatare medico-legală din 17 noiembrie 2011 întocmit de SML Botoşani; declaraţiile martorilor B.A., S.R., S.C.M., O.D., N.C., C.S., G.D., B.N., F.P., C.R., P.M. şi T.M.; declaraţia inculpatului din instanţă şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din din anul 2011 întocmit de INML „M.M.".
Fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 174, 176 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 70 din 8 octombrie 1986 a Tribunalului Prahova.
Ţinând seama de data rămânerii definitive sentinţei penale nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi (24 ianuarie 2011) şi menţiunile din fişa de cazier judiciar a inculpatului, se va constata că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a ţinut seama de limitele prevăzute de lege, de gradul concret de pericol social al infracţiunii, dedus din modalitatea comiterii, vârsta victimei şi manoperele destinate să ascundă comiterea faptei, precum şi de persoana inculpatului. Astfel, acesta a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de omor şi la mai multe pedepse (majoritatea pentru infracţiuni contra patrimoniului), fără ca perioada îndelungată de detenţie să fi contribuit la formarea unei atitudini corespunzătoare. Mai mult, prezenta faptă a fost comisă cu doar o zi înainte de încarcerarea inculpatului, împrejurare pe care acesta a cunoscut-o. Relevantă este şi atitudinea inculpatului ulterioară comiterii faptei, acesta încercând să zădărnicească aflarea adevărului, atât prin manipularea concubinei sale, cât şi prin poziţia procesuală oscilantă.
Faţă de toate aceste împrejurări instanţa a apreciat că este pe deplin justificată condamnarea inculpatului la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Văzând data comiterii prezentei infracţiuni şi aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., instanţa va repune în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dorohoi.
În baza art. 37 lit. a) şi art. 39 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 25 ani închisoare va fi contopită cu pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi (condamnare care atrage starea de recidivă postcondamnatorie) şi se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.
Având în vedere că prezenta infracţiune de omor se află în concurs real cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 343 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dorohoi, în baza art. 33 lit. a) şi 36 alin. (1) C. pen. rezultanta de 25 ani închisoare va fi contopită cu pedepsele de un an şi 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare stabilite prin sentinţa sus-arătată, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.
Ţinând seama şi de prevederile art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.M.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că în cauză nu există probe care să dovedească vinovăţia sa în comiterea infracţiunii.
S-a arătat că organul de urmărire penală nu a administrat probe care să dovedească vinovăţia sa şi nu a verificat de ce numita B.A. a ascuns cadavrul tatălui său şi moartea acestuia.
S-a mai arătat că martora B.A. este cea care a ucis-o pe victimă şi a ascuns-o deoarece în acea perioadă se afla în stare de detenţie în executarea unei pedepse privative de libertate.
Martora B.A. a afişat o atitudine oscilantă în procesul penal şi nu a făcut dovada faptului că a fost ameninţată pentru a ascunde infracţiunea de omor comisă împotriva tatălui său.
S-a arătat că în cauză se impunea a fi efectuată o expertiză medico legală de către INML M.M. Bucureşti care să stabilească în ce condiţii au fost produse leziunile victimei precum şi o expertiză ADN.
S-a solicitat în principal admiterea apelului şi trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale şi completarea probatoriului, iar în subsidiar în condiţiile în care se va putea reţine vinovăţia sa a cerut redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată de prima instanţă şi reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante.
Examinând apelul declarat de inculpat sub aspectul motivelor prezentate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din data de 07 februarie 2012 întocmit în dosarul penal nr. 654/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Investită cu soluţionarea cauzei penale prima instanţă, Tribunalul Botoşani a dispus readministrarea probatoriului testimonial de la urmărirea penală.
Examinând probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească din faţa primei instanţe respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiile aferente raportul de constatare medico legală (necropsie) şi fotografiile aferente, declaraţiile martorilor B.A., S.R., S.C.M., O.D., N.C., C.S., G.D., B.N., F.P., C.R., P.M. şi T.M., raportul de expertiză medico legală psihiatrică al INML M.M. Bucureşti, înscrisurile emanând de la martora B.A. şi inculpat coroborate cu declaraţiile inculpatului C.M. rezultă că acesta în noaptea de 25 din 26 ianuarie 2011 i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele şi cu corpuri dure victimei B.O. producându-i leziuni care au dus la deces, după care a îngropat victima într-o magazie din curtea locuinţei acesteia.
În faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească inculpatul C.M. a adoptat o atitudine oscilantă şi nesinceră, iniţial negând în totalitate orice implicare în activitatea de ucidere a victimei indicând ca autor pe martora B.A.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul C.M. a revenit potrivit declaraţiei de la dosar, de la declaraţiile date la urmărirea penală arătând că a împins şi a lovit victima cu pumnii şi picioarele.
Faţă de probele administrate în cauză, instanţa de apel a apreciat ca fiind nesincere apărările inculpatului prin care susţine că victima a fost lovită de martora B.A. deoarece în noaptea de 25 din 26 ianuarie 2011 se afla încarcerat pentru executarea unei pedepse privative de libertate.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului ataşată la dosarul de urmărire penală rezultă că acesta a fost încarcerat pentru executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 308/2011 a Judecătoriei Dorohoi la data de 26 ianuarie 2011 deci a doua zi după comiterea infracţiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că inculpatul C.M. era o fire violentă, ce a agresat-o de mai multe ori pe victima B.O. şi pe martora B.A., aceste trăsături ale comportamentului acestuia fiind evidenţiate şi prin concluziile raportului de expertiză medico legală, întocmit de INML M.M. Bucureşti, care au stabilit că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial şi are discernământ în raport cu fapta pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată.
Această situaţie a rezultat şi din conţinutul proceselor-verbale de contravenţie depuse în copie din conţinutul cărora rezultă că inculpatul C.M. a fost sancţionat contravenţional pentru comiterea de acte antisociale unele fiind săvârşite prin folosirea violenţei.
De asemenea din cazierul judiciar al inculpatului a rezultat că acesta a suferit anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii manifestând predispoziţie pentru comiterea unor infracţiuni de violenţă.
Faţă de antecedenţa penală a inculpatului şi atitudinea adoptată de acesta în comunitatea din care face parte, în mod corect s-a reţinut de către organul de urmărire penală şi prima instanţă că martora B.A. a fost constrânsă de inculpat în a ascunde adevărul despre uciderea victimei.
Pentru verificarea sincerităţii declaraţiilor martorei B.A. în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico ştiinţifice asupra comportamentului simulat al acesteia şi efectuarea unei confruntări între aceasta şi inculpatul C.M.
Din conţinutul rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 ianuarie 2012 şi din 30 ianuarie 2012 întocmite de I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic a rezultat că pentru răspunsurile martorei B.A. la întrebările relevante ale cauzei nu au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat.
Situaţia prezentată de martoră cu ocazia testării se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Nicio probă administrată în cauză nu a recomandat-o pe martora B.A. ca fiind autorul infracţiunii de omor aşa cum susţine inculpatul C.M. în motivele de apel.
În ceea ce priveşte raportul de constatare medico legală (necropsie) din 17 noiembrie 2011 întocmit de I.M.L. Botoşani. Curtea constată că acesta a stabilit cauzele morţii victimei B.O., cauze care au fost relatate şi de martora B.A. în declaraţiile sale, aşa încât în cauză nu se mai impunea efectuarea unor noi expertize medico legale sau a ADN-ului aşa cum solicită inculpatul apelant.
Stabilind pe baza probelor administrate complet de organul de urmărire penală, precum şi a celor readministrate în faza de cercetare judecătorească, vinovăţia inculpatului, o situaţie de fapt şi o încadrare juridică corectă a faptei, prima instanţă i-a aplicat acestuia o pedeapsă ce a fost corect individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.M. prima instanţă a avut în mod corect în vedere natura şi gravitatea faptei, pericolul social al acesteia, urmarea produsă, precum şi persoana inculpatului care a suferit anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii pentru infracţiuni de violenţă îndreptate împotriva persoanei, condamnări ce nu şi-au atins scopul prev. de art. 52 C. pen.
De altfel, faţă de antecedentele penale ale inculpatului a rezultat că acesta este recidivist şi a manifestat dezinteres faţă de valorile sociale fundamentale ocrotite de legea penală, perseverând în comiterea de fapte antisociale.
Faţă de criteriile de individualizare legate de faptă precum şi persoana inculpatului, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanţă este legală şi temeinică neimpunându-se reducerea acesteia.
În cauză nu există niciuna din împrejurările care să constituie circumstanţe judiciare atenuante în favoarea inculpatului, aşa cum le invocă prin motivele de apel.
Faţă de cele prezentate şi văzând că sentinţa penală apelată este legală şi temeinică, instanţa de apel în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul declarat de inculpatul C.M., ca nefondat.
Aşa fiind, prin decizia penală nr. 84 din 10 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 175 din 03 iulie 2012 a Tribunalului Botoşani.
A dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului C.M. durata arestării preventive de la 03 iulie 2012 la zi şi menţine starea de arest a acestuia.
A obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul C.M., solicitând casarea hotărârii recurate, reţinând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., precizând că infracţiunea reţinută în sarcina sa a fost săvârşită de fiica victimei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat, prin care se tinde la achitare în baza dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., pretinzându-se că infracţiunea imputată a fost comisă de fiica victimei B.O., prin incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că pentru existenţa acestui caz se impune a fi o contradicţie esenţială, intrinsecă, necontroversată şi manifestă între actele, lucrărilor şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în cauză; cea ce nu este cazul în speţă.
Aceasta, întrucât în mod legal şi temeinic, ambele instanţe, de fond şi de apel, au examinat complet şi convingător probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească din faţa primei instanţe, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiile aferente, raportul de constatare medico-legală (necropsie) şi fotografiile aferente, declaraţiile martorilor B.A., S.R., S.C.M., O.D., N.C., C.S., G.D., B.N., F.P., C.R., P.M. şi T.M., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică al INML M.M. Bucureşti, înscrisurile emanând de la martora B.A. şi inculpat toate coroborate cu declaraţiile inculpatului C.M.
În consecinţa examinării riguroase a mijloacelor de probă administrate în cauză, aceleaşi instanţe, de fond şi prim control judiciar, au reţinut corect situaţia de fapt imputată, constând în aceea că recurentul inculpat C.M. a întreţinut relaţii de concubinaj cu numita B.A., fiica victimei B.O., locuind împreună cu aceasta la domiciliul victimei din mun. Dorohoi, jud. Botoşani. Între inculpatul nominalizat şi victimă s-a creat o stare conflictuală (generată, după spusele inculpatului, de faptul că victima nu era de acord cu relaţia pe care acesta o avea cu fiica sa, iar după relatările martorului S.R., de insuficienţa veniturilor, pe fondul căruia inculpatul a şi agresat victima). Drept urmare, victima a formulat şi o plângere penală.
Un astfel de conflict s-a iscat şi în seara zilei de 25 ianuarie 2011, când inculpatul recurent i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele şi cu o bucată de lemn. După ce a constatat decesul victimei, inculpatul recurent a luat decizia de a o îngropa sub un pat dintr-o magazie aflată în curtea locuinţei. Sub ameninţarea cu moartea, numita B.A. l-a ajutat pe recurentul inculpat să îngroape victima şi să ardă hainele acesteia şi bucata de lemn folosită pentru lovire. Din acest punct de vedere se reţine că în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, inculpatul sus-indicat a atribuit concubinei sale ideea acestor acte menite să ascundă săvârşirea faptei, fără însă ca susţinerile sale să fie confirmate de probatoriul administrat, sinceritatea martorei B.A. fiind verificată inclusiv prin testarea poligraf.
Ştiind că urma să fie încarcerat în executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi, inculpatul recurent i-a cerut concubinei sale deja sus-menţionată, să spună că victima este plecată la Dorobanţi, urmând să „rezolve el situaţia" când va fi pus în libertate. Cu toate că martora B.A. oscilează în declaraţiile sale asupra aspectului dacă a primit ameninţări de la inculpat şi ulterior încarcerării acestuia (a se vedea, spre exemplu, contradicţiile sub acest aspect cuprinse în declaraţie aflată la d.u.p. şi cea dată în faţa instanţei de fond), este cert că martora a fost supusă constant influenţei inculpatului recurent şi că a declarat adevărul abia în perspectiva testării cu aparatul poligraf.
Astfel, în urma cercetărilor declanşate de dispariţia victimei, la data de 5 septembrie 2011 martora B.A. a condus şi a indicat organelor judiciare locul în care se afla îngropată victima.
Raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că moartea victimei B.O. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, ca urmare a unui traumatism toracic acut închis, cu fractură dublă de stern şi multiple fracturi costale. Aceste leziuni au putut fi produse prin loviri repetate cu mijloc contondent (picior), între ele şi moartea victimei existând legătură cauzală directă. În raport de modificările cadaverice, moartea poate data de 7-8 luni, decesul putând fi înregistrat la 25 ianuarie 2011.
Inculpatul recurent nominalizat a fost supus examinării medico-legale psihiatrice, constatându-se că prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial şi că are discernământul păstrat în raport cu fapta comisă.
Înalta Curte mai reţine că, în faza de urmărire penală inculpatul C.M. a adoptat o atitudine oscilantă şi nesinceră, iniţial negând în totalitate orice implicare în activitatea de ucidere a victimei indicând ca autor pe martora B.A. dosar urmărire penală şi ulterior, în faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond a revenit potrivit declaraţiei, dosar urmărirea penală arătând că a împins şi a lovit victima cu pumnii şi picioarele.
Aşadar, faţă de probele administrate în cauză, în mod judicios instanţa de apel a Curţii de Apel Suceava a apreciat ca fiind nesincere apărările inculpatului prin care a susţinut că victima a fost lovită de martora B.A. deoarece în noaptea de 25 din 26 ianuarie 2011 se afla încarcerat pentru executarea unei pedepse privative de libertate.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului recurent ce a fost ataşată la dosarul de urmărire penală rezultă că acesta a fost încarcerat pentru executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 308/2011 a Judecătoriei Dorohoi la data de 26 ianuarie 2011, deci a doua zi după comiterea infracţiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Pe de altă parte, din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că inculpatul C.M. era o fire violentă, ce a agresat-o de mai multe ori pe victima B.O. şi pe martora B.A., aceste trăsături ale comportamentului acestuia fiind evidenţiate şi prin concluziile raportului de expertiză medico legală întocmit de INML M.M. Bucureşti care au stabilit că inculpatul recurent prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial şi are discernământ în raport cu fapta pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată.
Această situaţie rezultă şi din conţinutul proceselor-verbale de contravenţie depuse în copie la dosarul de urmărire penală din conţinutul cărora rezultă că inculpatul recurent C.M. a fost sancţionat contravenţional pentru comiterea de acte antisociale unele fiind săvârşite prin folosirea violenţei.
De asemenea din cazierul judiciar al inculpatului nominalizat deja, mai rezultă că acesta a suferit anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii manifestând predispoziţie pentru comiterea unor infracţiuni de violenţă.
În consecinţă, faţă de antecedenţa penală a inculpatului recurent şi atitudinea adoptată de acesta în comunitatea din care face parte, în mod corect s-a reţinut de către organul de urmărire penală şi prima instanţă că martora B.A. a fost constrânsă de inculpat în a ascunde adevărul despre uciderea victimei.
La acest punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că pentru verificarea sincerităţii declaraţiilor martorei B.A. în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico ştiinţifice asupra comportamentului simulat al acesteia şi efectuarea unei confruntări între aceasta şi inculpatul C.M.
Astfel, cu titlu de decisivitate, din conţinutul rapoartelor de constatare tehnico ştiinţifică din 13 ianuarie 2012 şi din 30 ianuarie 2012 întocmite de I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic rezultă că pentru răspunsurile martorei B.A. la întrebările relevante ale cauzei şi situaţia prezentată de această martoră cu ocazia testării sale, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Se conchide că, nicio probă administrată în cauză nu o indică pe martora B.A. ca fiind autorul infracţiunii de omor aşa cum susţine inculpatul C.M. în motivele de critică din recursul de faţă.
În ceea ce priveşte raportul de constatare medico legală (necropsie) din 17 noiembrie 2011 întocmit de IML Botoşani, Înalta Curte constată că prin concluziile acestuia s-a stabilit cauzele morţii victimei B.O., cauze care au fost relatate şi de martora B.A. în declaraţiile sale, aşa încât în cauză nu se mai impunea efectuarea unor noi expertize medico legale sau a ADN-ului acesteia aşa cum a solicitat inculpatul recurent nominalizat.
În consecinţă, în mod legal şi temeinic, prin hotărârea primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel, s-a statuat că fapta săvârşită de recurentul inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 174, 176 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii de omor simplu prev. de art. 174 C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 70 din 8 octombrie 1986 a Tribunalului Prahova.
Concomitent, ţinând seama de data rămânerii definitive sentinţei penale nr. 308 din 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Dorohoi (24 ianuarie 2011) şi menţiunile din fişa de cazier judiciar a inculpatului, în mod judicios s-a constatat că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Faţă de toate cele sus expuse, constatându-se că recursul de faţă declarat de inculpatul C.M. se priveşte ca nefondat, urmează ca acesta să fie respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia pentru recurentul inculpat C.M. de la 26 ianuarie 2011 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 84 din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 ianuarie 2011 la 12 decembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4092/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4105/2012. Penal → |
|---|
