ICCJ. Decizia nr. 4120/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4120 /20 12

Dosar nr. 207/3/2012

Şedinţa publică din 12 decembrie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 79/F din 01 februarie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul J.C. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul J.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului J.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la data de 13 decembrie 2011 la data de 12 ianuarie 2012.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 19.370 RON reprezentând contravaloarea bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 163 C. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 1.470 RON depusă la Banca C. - Agenţia V., cu recipisa de consemnare din data de 09 ianuarie 2011.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 310/P/2010, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti, asupra sumei de 17.900 RON depusă la Banca C. - Agenţia Ş.V., cu recipisa de consemnare din data de 21 decembrie 2011.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea următoarelor certificate de atestare fiscală: nr. AA din 09 noiembrie 2007; nr. BB din 23 ianuarie 2008; nr. CC din 22 august 2008; nr. DD din 09 martie 2006; nr. EE din 21 noiembrie 2006; nr. FF din 24 noiembrie 2007; nr. GG din 02 februarie 2007; nr. HH din 12 aprilie 2007; nr. JJ din 28 martie 2008 şi nr. KK din 29 mai 2007, aflate în original la d.u.p.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 22.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, în actul de inculpare s-a reţinut că inculpatul J.C., în calitate de şef al Administraţiei Publice din municipiul Roşiorii de Vede, jud. Teleorman, funcţie ce presupune exercitarea unor atribuţii de control, în mod direct, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi la diferite intervale de timp, a pretins, a acceptat promisiunea şi a primit bunuri necuvenite, astfel că la data de 06 iulie 2007 a primit de la SC J.I. SRL Roşiori de Vede tâmplărie tip termopan, iar în perioada august - noiembrie 2007 a primit de la aceeaşi societate diferite materiale de construcţie (gresie, faianţă, ţevi, calorifere, ş.a.) ce au fost achitate de SC T.C. SA Roşiori de Vede.

De asemenea, la data de 14 august 2007, inculpatul a primit o centrală termică marca L.T. de la SC T.C. SA, iar în perioada iulie - august 2007, a beneficiat de materiale de construcţie şi manopera aferentă pentru ridicarea unui monument funerar (cavou).

S-a mai reţinut că în schimbul foloaselor primite inculpatul a eliberat 10 certificate de atestare fiscală, în perioada 2006 - 2008, prin care se menţiona în mod nereal faptul că societatea menţionată nu figurează ca având debite către bugetul general consolidat al statului, deşi în realitate această societate avea astfel de datorii la momentul eliberării documentelor, exercitând atribuţiile sale de serviciu în mod contrar normelor legale şi fişei postului.

Valoarea bunurilor primite de inculpat a fost estimată la suma de 21.368 RON.

Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul personal a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, motiv pentru care a fost administrată doar proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul J.C. în calitate de şef al Administraţiei Finanţelor Publice Locale din mun. R.V., jud. Teleorman a pretins, a acceptat promisiunea şi a primit în mod succesiv în perioada 2006-2008, bunuri necuvenite în schimbul eliberării a 10 certificate de atestare fiscală în care se menţiona că SC T.C. SA nu figurează ca având debite către bugetul general consolidat al statului, deşi în realitate această societate avea astfel de datorii la momentul eliberării documentelor.

Astfel, inculpatul J.C. având cunoştinţă, în virtutea funcţiei sale, că SC T.C. SA are datorii către bugetul de stat, s-a înţeles cu administratorii acestei societăţi, ca în schimbul eliberării unor certificate de atestare fiscală, societatea să-i remită diferite avantaje materiale. Având în vedere faptul că societatea respectivă figura cu datorii la buget este evident că eliberarea de certificate fiscale care să ateste contrarul a reprezentat un act contrar atribuţiilor de serviciu. Instanţa a reţinut că potrivit fişei postului, inculpatului J.C., în calitate de şef administraţie îi reveneau ca atribuţii, printre altele: organizarea şi coordonarea activităţii administraţiei, în vederea asigurării îndeplinirii, la toate nivelele, a atribuţiilor ce-i revin din actele normative în vigoare şi Regulamentul de organizare şi funcţionare; analizarea operativă şi periodică a activităţii privind stabilirea şi colectarea veniturilor bugetului general consolidat pe ansamblul administraţiei, cât şi pe activităţi şi de a lua măsuri pentru eliminarea abaterilor de la reglementările în vigoare; asigurarea măsurilor pentru aplicarea strictă a normelor privind întocmirea, manipularea, circulaţia şi păstrarea documentelor cu regim special; analizarea operativă şi periodică a activităţii de monitorizare a reducerii arieratelor bugetare prin aplicarea măsurilor prevăzute de prevederile legale pentru contribuabilii aflaţi în administrare; aprobarea eliberării, la cererea contribuabililor, conform legii, a certificatelor de atestare fiscală.

În ceea ce priveşte eliberarea certificatelor fiscale la care actul de sesizare face referire, aceasta este dovedită direct cu însăşi înscrisurile respective ridicate de organul de urmărire penală, iar faptul că acestea au fost semnate de inculpat reiese din raportul de constatare tehnico ştiinţifică grafoscopică efectuat în cursul urmăririi penale. Astfel, în cadrul obiectivului nr. 4, s-a precizat că pentru eliberarea certificatelor de atestare fiscală pentru SC T.C. SA în perioada 2006-2008, în număr de 33, nu a fost depusă nicio cerere de eliberare, acest fapt fiind constatat prin Nota de constatare a Gărzii Financiare, secţia Teleorman, cu încălcarea legislaţiei în vigoare [art. 112 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 şi art. 1 din Ordinul M.F.P. nr. 752/2006]. Totodată s-au evidenţiat următoarele cu privire la certificatul de atestare fiscală DD din 09 martie 2006 se reţine că prin acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidenţe cu obligaţii restante la bugetul general consolidat la data de 31 ianuarie 2006, deşi conform evidenţelor fiscale figura cu obligaţii de plată neachitate în cuantum de 525.499 RON; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. EE din 21 noiembrie 2006 se reţine că prin acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidenţe cu obligaţii restante la bugetul general consolidat la data de 31 septembrie 2006, deşi conform evidenţelor fiscale figura cu obligaţii de plată neachitate la 30 septembrie 2006, în cuantum de 1.070.289 RON; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. FF din 24 noiembrie 2006 se reţine că prin acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidenţe cu obligaţii restante la bugetul general consolidat la data de 30 octombrie 2006, deşi conform evidenţelor fiscale figura cu obligaţii de plată neachitate în cuantum de 1.061.046 RON; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. GG din 02 februarie 2007 se reţine că prin acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidenţe cu obligaţii restante la bugetul general consolidat la data de 02 februarie 2007, deşi conform evidenţelor fiscale figura cu obligaţii de plată neachitate în cuantum de 1.288.562 RON; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. HH din 12 aprilie 2007 se reţine că prin acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidenţe cu obligaţii restante la bugetul general consolidat la data de 28 februarie 2007, deşi conform evidenţelor fiscale figura cu obligaţii de plată neachitate în cuantum de 1.184.838 RON; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. KK din 29 mai 2007 se reţine că prin acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidenţe cu obligaţii restante la bugetul general consolidat la data de 30 aprilie 2007, deşi conform evidenţelor fiscale figura cu obligaţii de plată neachitate în cuantum de 1.363.526 RON; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. AA din 09 noiembrie 2007 se reţine că prin acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidenţe cu obligaţii restante la bugetul general consolidat la data de 30 septembrie 2007, deşi conform evidenţelor fiscale figura cu obligaţii de plată neachitate în cuantum de 454.026 RON; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. BB din 23 ianuarie 2008 se reţine că prin acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidenţe cu obligaţii restante la bugetul general consolidat la data de 31 decembrie 2007, deşi conform evidenţelor fiscale figura cu obligaţii de plată neachitate în cuantum de 241.667 RON; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. JJ din 28 martie 2008 se reţine că prin acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidenţe cu obligaţii restante la bugetul general consolidat la data de 29 februarie 2008, deşi conform evidenţelor fiscale figura cu obligaţii de plată neachitate în cuantum de 515.834 RON; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. CC din 22 august 2008 se reţine că prin acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidenţe cu obligaţii restante la bugetul general consolidat la data de 30 iunie 2008, deşi conform evidenţelor fiscale figura cu obligaţii de plată neachitate în cuantum de 414.909 RON. În cadrul obiectivului nr. 5, a fost specificat pentru fiecare certificat de atestare fiscală menţionat, scopul în care acesta a fost utilizat, respectiv: cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. DD din 09 martie 2006 se reţine că acesta a fost prezentat la procedura de achiziţie organizată în aprilie 2006 de Primăria corn. Ţ., din fişa de date a achiziţiei rezultând că prezentarea certificatului reprezenta o condiţie de eligibilitate, iar prezentarea situaţiei reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea adjudecând contractul respectiv; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. EE din 21 noiembrie 2006 se reţine că acesta a fost prezentat atât la procedura de achiziţie organizată în decembrie 2006 de Primăria corn. S.G., cât şi la procedura de achiziţie organizată în noiembrie 2006 de Primăria corn. C. din fişele de date a achiziţiilor rezultând că prezentarea certificatului reprezenta o condiţie de eligibilitate, iar prezentarea situaţiei reale ar fi condus la excludere, în fapt societatea adjudecând ambele contracte; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. FF din 24 noiembrie 2006 se reţine că acesta a fost prezentat la procedura de achiziţie organizată de Regia Naţională a Pădurilor-Direcţia Silvică Slatina, din fişa de date a achiziţiei rezultând că prezentarea certificatului reprezenta o condiţie de eligibilitate, iar prezentarea situaţiei reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea adjudecând contractul respectiv; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. GG din 02 februarie 2007 se reţine că acesta a fost prezentat la procedura de achiziţie organizată de Cosiliul Local al corn. S. - jud. Teleorman, din instrucţiunile pentru ofertanţi aferente procedurii de achiziţie rezultând că lipsa datoriilor la bugetul general consolidat reprezenta o condiţie de eligibilitate, iar prezentarea situaţiei reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea adjudecând contractul respectiv, totodată certificatul de atestare fiscală nr. KK din 29 mai 2007 a fost prezentat la încheierea contractului; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. HH din 12 aprilie 2007 se reţine că acesta a fost prezentat la procedura de achiziţie organizată de UMP Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, prezentarea certificatului reprezenta o condiţie de eligibilitate, iar prezentarea situaţiei reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea adjudecând contractul respectiv; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. AA din 09 noiembrie 2007 se reţine că acesta a fost prezentat la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică organizată de Primăria corn. D., din fişa de date a achiziţiei rezultând că prezentarea certificatului reprezenta o condiţie de eligibilitate, iar prezentarea situaţiei reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea adjudecând contractul respectiv.cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. BB din 23 ianuarie 2008 se reţine că acesta a fost prezentat la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică organizată de C.N.A.D.N.R. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, din fişa de date a achiziţiei rezultând că prezentarea certificatului reprezenta o condiţie de eligibilitate, iar prezentarea situaţiei reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea adjudecând contractul respectiv; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. JJ din 28 martie 2008 se reţine că acesta a fost prezentat la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică organizată de corn. D., jud. Teleorman, societatea fiind respinsă ca inacceptabilă deoarce preţul inclus în propunerea financiară depăşea valoarea fondurilor, iar prezentarea situaţiei reale ar fi condus la excluderea sa ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de eligibilitate; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. CC din 22 august 2008 se reţine că acesta a fost prezentat la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică organizată de Liceul Teoretic P., corn. P., jud. Teleorman, din fişa de date a achiziţiei rezultând că prezentarea certificatului reprezenta o condiţie de eligibilitate, iar prezentarea situaţiei reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea adjudecând contractul respectiv. Cu privire la relaţia existentă între inculpat şi persoanele care administrau SC T.C. SA, precum şi la înţelegerea existentă pentru eliberarea certificatelor respective în scopul de a permite ca SC T.C. SA să poată adjudeca contracte prin participarea la licitaţii publice, precum şi la faptul că în schimbul acestui „serviciu" inculpatul a beneficiat de avantaje materiale, instanţa a reţinut că aceasta este dovedită cu probe testimoniale şi cu înscrisuri.

Numita G.C.C., în calitate de martor, a declarat în mod explicit în cursul urmăririi penale că în luna august 2007 la magazinul la care era angajată s-a prezentat inculpatul J.C., pe care îl cunoştea ca fiind şeful administraţiei publice locale din R., însoţit de trei angajaţi ai SC T.C. SA, inculpatul a ales o centrală termică L., centrală pentru achiziţionarea căreia în factura fiscală s-a solicitat martorei să treacă datele SC T.C. SA la rubrica cumpărătorului şi pe inculpatul J.C. la rubrica delegatului întrucât centrala precum şi celelalte materiale solicitate pe o listă urmau a fi montate la casa acestuia. Martora a precizat că factura a fost achitată de SC T.C. SA, iar mărfurile ridicate de angajaţi ai aceleiaşi societăţi. Martora l-a recunoscut pe inculpat şi de pe planşă fotografică. Susţinerea martorei este confirmată de menţiunile existente pe factura ridicată în original şi de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică ce concluzionează în sensul că semnătura de la rubrica „semnătură de primire”, pe formularul factură fiscală din 14 august 2007, a fost executată de inculpat.

În aceeaşi modalitate, inculpatul J.C. a dobândit şi alte materiale de construcţii, precum şi tâmplărie PVC în luna iulie 2007. Astfel, martorul O.L., administrator al SC J.I. SRL, a relatat că la data de 06 iulie 2007, SC T.C. SA a achiziţionat diferite materiale de construcţii, factura emisă fiind achitată de aceeaşi societate. Referitor la tâmplăria de tip PVC, anterior întocmirii facturii inculpatul J.C., şef al administraţiei publice locale R., i-a înmânat o listă pe care erau menţionate dimensiunile ferestrelor comandate şi că ulterior acesta i-a spus să treacă tâmplăria respectivă pe factura în cauză. Acelaşi martor a arătat că inculpatul i-a înmânat o listă şi cu privire la celelalte materiale, materiale ce au fost ridicate ulterior de SC T.C. SA, a precizat că la momentul la care inculpatul i-a predat lista cu materialele de construcţii acesta era însoţit de un bărbat care i-a dat datele necesare întocmirii facturii din data de 11 iulie 2007, pe contul SC T.C. SA. De asemenea, martorul a declarat că personal a montat tâmplăria respectivă la locuinţa soţiei inculpatului situată în N. Facturile fiscale la care martorul a făcut referire se află la d.u.p.

Numitul M.V., în calitate de martor a relatat că angajat fiind în funcţia de inginer şef la SC T.C. SA, a relatat că în primăvara anului 2007, directorul societăţii D.L., i-a solicitat să se deplaseze cu o echipă de muncitori pentru a edifica un loc de veci. Martorul a precizat că lucrarea a fost efectuată pentru inculpatul J.C., şef al administraţiei publice locale, materialele fiind asigurate de SC T.C. SA, inculpatul fiind prezent în mai multe rânduri pe măsura efectuării lucrărilor.

Martora J.V., cumnata inculpatului a declarat că are cunoştinţă de faptul că în anul 2007, inculpatul s-a ocupat de lucrările efectuate la locurile de veci aparţinând familiei, acestea fiind efectuate de SC T.C. SA. Procesul verbal de cercetare la faţa locului efectuat a confirmat existenţa lucrărilor despre care martorii au făcut vorbire.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data de 28 noiembrie 2011, inculpatul J.C. a recunoscut primirea bunurilor necuvenite, bunuri achiziţionate de SC T.C. SA şi pentru care nu a plătit nicio sumă de bani, precum şi lucrările efectuate de această societate la locul de veci. Acesta a recunoscut şi faptul că în schimbul acestora a eliberat societăţii respective certificate de atestare fiscală pentru ca societatea să poată participa la licitaţii, fără a respecta procedura de eliberare a acestora, ceea ce ar fi presupus efectuarea unui control fiscal amănunţit, eliberând certificate ce atestau că societatea nu avea datorii, deşi situaţia era contrară.

Fapta inculpatului J.C. care în calitate de şef al Administraţiei Finanţelor Publice din municipiul R.V., judeţul Teleorman, funcţie ce presupune exercitarea unor atribuţii de control, în mod direct, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale şi la diferite intervale de timp a primit foloase necuvenite şi a acceptat promisiunea unor astfel de foloase, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv a elibera 10 certificate de atestare fiscală în care se menţiona că SC T.C. SA nu figurează ca având debite către bugetul general consolidat al statului, deşi în realitate această societate avea astfel de datorii la momentul eliberării documentelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, în ceea ce priveşte actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii, din probele analizate au fost reţinute ca dovedite următoarele:- la data de 06 iulie 2007 a primit de la SC J.I. SRL Roşiori de Vede tâmplărie tip termopan;- în perioada august - noiembrie 2007 a primit de la aceeaşi societate diferite materiale de construcţie (gresie, faianţă, rigips) ce au fost achitate de SC T.C. SA Roşiori de Vede;- la data de 14 august 2007, a primit o centrală termică marca L.T. şi materialele necesare montării acesteia de la SC T.C. SA;- în perioada iulie-august 2007, a beneficiat de materiale de construcţie şi manopera aferentă pentru edificarea unui monument funerar de la aceeaşi societate comercială.

Urmarea imediată a constat în încălcarea atribuţiilor de serviciu de către inculpat, legătura de cauzalitate între această încălcare şi primirea şi acceptarea promisiunii de remitere a unor foloase necuvenite fiind evidentă.

Fapta inculpatului J.C. care în calitate de şef ai Administraţiei Finanţelor Publice Locale din mun. R.V., jud. Teleorman, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat 10 certificate de atestare fiscală în care se menţiona că SC T.C. SA nu figurează ca având debite către bugetul general consolidat al statului, deşi în realitate această societate avea astfel de datorii la momentul eliberării documentelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru valorile sociale protejate de norma incriminatoare, iar raportul de cauzalitate rezultă ex re. în ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, cunoscând că în fapt societatea în cauză avea datorii la bugetul general consolidat.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului J.C., instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, reduse potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.; gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite reflectat prin natura acesteia, forma continuată, frecvenţa actelor materiale, valoarea foloaselor necuvenite; împrejurarea agravantă constând în aceea că inculpatul cunoştea scopul în care urmează a fi folosite certificatele de atestare fiscală, neputându-se face abstracţie şi de faptul că scopul a fost realizat, SC T.C. SA obţinând contracte de achiziţie publică de valoare semnificativă în mod fraudulos. De asemenea, s-a avut în vedere periculozitatea sporită a inculpatului, relevată de natura funcţiei exercitate, motivaţia comiterii infracţiunii, din modul în care a acţionat şi mijloacele folosite; precum şi din atitudinea pe care infractorul a avut-o faţă de consecinţele indirecte ale infracţiunii, cât şi faţă de autorităţi, acesta încercând în faza iniţială a cercetărilor să scape de bunurile obţinute, restituind centrala termică.

Dacă în cazul altor infracţiuni lipsa antecedentelor penale, existenţa unui loc de muncă stabil, existenţa unei anumite pregătiri profesionale etc. sunt elemente menite a reliefa un pericol social mai redus, în cazul infracţiunilor de corupţie aceste elemente constituie adevărate premise pentru comiterea infracţiunii.

În ceea ce priveşte circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., s-a apreciat că aceasta nu operează în cauză, atitudinea sinceră a inculpatului manifestându-se exclusiv în faţa instanţei cu prilejul solicitării aplicării procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., împrejurare căreia instanţa i-a acordat semnificaţia cuvenită prin reducerea limitelor de pedeapsă corespunzător dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Faţă de elementele concrete expuse, instanţa a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată. Văzând dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului J.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, iar faţă de disp. art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Sub aspectul modalităţii de individualizare a executării pedepsei, instanţa a avut în vedere scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art. 52 C. pen., respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Or, cu privire la acest aspect a apreciat instanţa de fond că scopul preponderent urmărit prin aplicarea pedepselor în cazul infracţiunilor de corupţie este cel al prevenţiei generale, întrucât prevenţia specială se realizează prin însăşi hotărârea de condamnare şi consecinţele acesteia, respectiv imposibilitatea ocupării în continuare a funcţiei în exercitarea căreia s-a comis infracţiunea. Astfel, în considerarea frecventei ridicate a infracţiunilor de corupţie, a consecinţelor negative generate de acest fenomen ce se reflectă într-o diminuare a respectului faţă de autoritate, în condiţiile în care la nivelul întregii societăţi se încearcă printr-un efort conjugat eradicarea fenomenului corupţiei, instanţa a apreciat că scopul pedepsei nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie.

De asemenea, văzând art. 163 C. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 1.470 RON depusă la Banca C.- Agenţia V., cu recipisa de consemnare din data de 09 ianuarie 2011, iar faţă de dispoziţiile art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 310/P/2010, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A.- Serviciul Teritorial Bucureşti, asupra sumei de 17.900 RON depusă la Banca C.- Agenţia Ş.V., cu recipisa de consemnare din data de 21 decembrie 2011

În ceea ce priveşte înscrisurile falsificate în baza art. 348 C. proc. pen., a dispus desfiinţarea următoarelor certificate de atestare fiscală: nr. AA din 09 noiembrie 2007; nr. BB din 23 ianuarie 2008; nr. CC din 22 august 2008; nr. DD din 09 martie 2006; nr. EE din 21 noiembrie 2006; nr. FF din 24 noiembrie 2007; nr. GG din 02 februarie 2007; nr. HH din 12 aprilie 2007; nr. JJ din 28 martie 2008 şi nr. KK din 29 mai 2007, aflate în original la d.u.p.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul J.C. şi a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 76 C. pen., alături de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

În motivarea apelului său, inculpatul a învederat că a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut comiterea faptelor, suma primită necuvenit este relativ mică, pe care a depus-o în vederea confiscării. În acelaşi sens, a arătat că a avut o conduită bună înainte de comiterea infracţiunilor, şi-a exercitat în mod corespunzător şi cu bună credinţă atribuţiile de serviciu, are vârsta de 62 de ani şi o stare de sănătate precară. A solicitat reducerea pedepsei rezultante până la limita aplicării dispoziţiilor art. 81 - 82 C. pen.

Curtea a examinat hotărârea atacată în baza temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelant şi din oficiu, întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

Apelul declarat de inculpat s-a apreciat că este fondat pentru considerentele expuse în continuare:

Curtea a observat că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, în raport de care s-au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, înainte de începerea cercetării judecătoreşti inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

În fapt, a rezultat din probele administrate în faza de urmărire penală că inculpatul J.C., având calitatea de şef al Administraţiei Finanţelor Publice din municipiul R.V., judeţul Teleorman, funcţie cu atribuţii de control, în mod direct, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi la diferite intervale de timp, a pretins, a acceptat promisiunea şi a primit bunuri necuvenite, constând în aceea că, la data de 06 iulie 2007, a primit de la SC J.I. SRL Roşiorii de Vede tâmplărie tip termopan, ce a fost achitată de SC T.C. SA, Roşiorii de Vede (în valoare de 14.000 RON), la data de 14 august 2007, a primit o centrală termică marca L.T. (în valoare de 3.513,30 RON) de la SC T.C. SA, iar în perioada iulie – august 2007, a beneficiat de materiale de construcţie şi manopera aferentă pentru edificarea unui monument funerar (c/val. 3000 RON). În consecinţă, inculpatul J.C. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi, în perioada 2006-2008, a eliberat şi a semnat 10 certificate de atestare fiscală (nr. DD din 09 martie 2006, nr. EE din 21 noiembrie 2006; FF din 24 noiembrie 2006; nr. GG din 02 februarie 2007, nr. HH din 12 aprilie 2007, nr. KK din 29 mai 2007, nr. AA din 09 noiembrie 2007, nr. BB din 23 ianuarie 2008, nr. JJ din 28 martie 2008, CC din 22 august 2008). Prin aceste certificate inculpatul atesta î n mod nereal faptul că societatea sus-menţionată nu figurează cu debite către bugetul general consolidat al statului, deşi în realitate această firmă avea astfel de datorii la momentul eliberării certificatelor. Aceste certificate erau folosite de firma respectivă la participarea unor licitaţii de contracte. Având în vedere că inculpatul a recunoscut faptele, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că situaţia de fapt nu necesită o analiză amplă, cu privire la probatoriu, ci numai în ceea ce este esenţial pentru individualizarea judiciară a pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare.

Actele comise de inculpatul J.C. au fost just încadrate juridic în două infracţiuni: una de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.; cealaltă de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Curtea a constatat că individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracţiunea de luare de mită (3 ani şi 6 luni închisoare) nu este justă, corectă şi nici proporţională atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept, cât şi din punct de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (2) C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 15 ani, iar potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., acestea se reduc cu 1/3, rezultând limitele de 1 an - 10 ani închisoare, în raport de care trebuie să se înscrie pedeapsa aplicată inculpatului.

Limitele prevăzute de art. 289 C. pen. sunt de ia 6 iuni - 5 ani închisoare, reduse în baza art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (cu 1/3) rezultă limite de la 4 luni - 3 ani şi 4 luni.

Comparând cele două pedepse, s-a constatat că potrivit art. 289 C. pen. s-a aplicat o pedeapsă corectă orientată spre minimul de 4 luni, adică 1 an, care reprezintă de 3 ori minimul (4 luni x 3= 1 an).

Pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată potrivit art. 254 alin. (2) C. pen. este disproporţionată deoarece, în raport de minimul de 1 an [urmare aplicării art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.] aceasta reprezintă de trei ori minimul, plus 6 luni (1x3=3+6 luni).

Cele 6 luni în plus s-a apreciat că nu au nicio justificare, în raport de gravitatea faptei comise de inculpat.

Actele materiale de corupţie au fost comise de inculpat în perioada 06 iulie 2007 - (bunuri =14.000 RON); 14 august 2007 (centrala termică =3.513,30 RON); iulie-august 2007 (bunuri + manoperă c/val = 3.000 RON).

A rezultat aşadar că în anul 2007, inculpatul s-a desistat, oprind orice activitate de corupţie, ceea ce demonstrează că acesta a revenit la o atitudine psihică corectă, de respingere a unor asemenea fapte.

Această conciuzie se sprijină şi pe împrejurarea că, de ia uitimui act de corupţie - august 2007 şi până la data începerii urmăririi penale (28 noiembrie 2011), a trecut o perioadă mare de timp, respectiv 4 ani, perioadă în care inculpatul a avut o comportare corectă, îndeplinindu-şi conştiincios atribuţiile de serviciu. Nu s-a putut face abstracţie de această împrejurare.

În evaluarea gravităţii faptei, Curtea a considerat că valoarea relativ scăzută a bunurilor necuvenite de 19,370 RON (14.000 RON + 3.513 RON + 3.000 RON) reprezintă o componentă care reduce gradul de vinovăţie al acestuia şi care are ca rezultat reducerea pedepsei orientată către minimul special.

Curtea a constatat că împrejurările care caracterizează persoana inculpatului, alături de celelalte criterii şi circumstanţe reale, conduc la concluzia că pentru reeducarea acestuia nu este necesară trimiterea sa în detenţie.

Inculpatul are 62 de ani, este suferind, persoana sa necesitând administrarea zilnică a unor medicamente. A muncit zeci de ani în funcţia respectivă, cu multă conştiinciozitate. Un om bolnav de 62 ani, trimis în detenţie, poate sucomba oricând, ori scopul pedepsei este acela de a-l reeduca. Nu mai deţine funcţia avută, deci nu poate exista riscul repetării unor asemenea fapte.

Curtea a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare (minimul de 1 an x 3), pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., pentru pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare [urmare aplicării art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.], reprezintă o pedeapsă proporţională, eficientă şi descurajantă în plan general.

Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul J.C., a desfiinţat sentinţa penală nr. 79 din 01 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, şi în fond: În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul J.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul J.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului J.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezente, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare seva suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la data de 13 decembrie 2011 la data de 12 ianuarie 2012.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpat suma de 19.370 RON reprezentând contravaloarea bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 163 C. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 1.470 RON depusă la Banca C - Agenţia V., cu recipisa de consemnare din data de 09 ianuarie 2011.

A menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 310/P/2010, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti, asupra sumei de 17.900 RON depusă la Banca C. - Agenţia Ş.V., cu recipisa de consemnare din data de 21 decembrie 2011. A luat act că inculpatul a achitat întreaga sumă confiscată în valoare de 19.370 RON. În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desfiinţarea următoarelor certificate de atestare fiscală: nr. AA din 09 noiembrie 2007; nr. BB din 23 ianuarie 2008; nr. CC din 22 august 2008; nr. DD din 09 martie 2006; nr. EE din 21 noiembrie 2006; nr. FF din 24 noiembrie 2007; nr. GG din 02 februarie 2007; nr. HH din 12 aprilie 2007; nr. JJ din 28 martie 2008 şi nr. KK din 29 mai 2007, aflate în original la d.u.p., în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. va obliga inculpatul la 25.000 RON (fond şi apel) cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei, decizii, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpatul J.C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, iar inculpatul a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi înlăturarea obligării la plata cheltuielilor judiciare din apel.

Examinând recursurile declarate, prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte, consideră recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpatul J.C., ca fiind nefondate urmând a fi respinse ca atare.

În urma aplicării dispoziţiilor art. 320¹ din Legea nr. 202/2010 privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită cu 1/3, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracţiunilor şi modalitatea concretă de săvârşire.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, faţă de inculpatul J.C., Înalta Curte apreciază că au fost analizate riguros criteriile enumerate de art 72 C. pen., care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte adaugă analizei instanţei anterioare, pe aspectul individualizării judiciare, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei şi al făptuitorului acestea trebuie apreciate ca fiind relativ ridicate având în vedere modul de operare, descris anterior, reflectat prin natura acesteia, forma continuată, numărul şi frecventa actelor materiale, valoarea foloaselor necuvenite, împrejurarea agravantă constând în aceea că inculpatul cunoştea scopul în care urmează a fi folosite certificatele de atestare fiscală, neputându-se face abstracţie şi de faptul că scopul a fost realizat, SC T.C. SA obţinând contracte de achiziţie publică de valoare semnificativă în mod fraudulos, dar şi aspectul favorabil privitor la conduita inculpatului în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătorieşti, de cooperare cu organul judiciar, aspect ce determinat reţinerea cauzei legale de reducere a pedepsei.

Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, pedeapsa accesorie, cât şi modalitatea de executare aleasă de către instanţa de apel, sunt corespunzătoare şi pot asigura atingerea scopurilor preventive şi educative ale sancţiunii. Circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, conduita bună avută anterior săvârşirii faptei, cu accent pe lipsa antecedentelor penale, vârstă şi starea medicală, nu sunt suficiente pentru a conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor suspendării condiţionate (art. 81 C. pen.), ori la reţinerea unor circumstanţe atenuante, cu atât mai mult cu cât acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării dispoz. art. 320¹ C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că pedepsele stabilite şi modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii şi nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpatul J.C. împotriva deciziei penale nr. 115/A din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpatul J.C. împotriva deciziei penale nr. 115/A din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentaea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4118/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 4121/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4114/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 4115/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 4116/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4118/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4121/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4138/2012. Penal. Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004). Nerespectarea regimului materiilor explozive (art. 280 C.p.), traficul de stupefiante (art. 312). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4204/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4211/2012. Penal