ICCJ. Decizia nr. 4138/2012. Penal. Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004). Nerespectarea regimului materiilor explozive (art. 280 C.p.), traficul de stupefiante (art. 312). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4138/2012
Dosar nr. 2658/105/2012
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra recursurilor penale, deliberând, a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166 din data de 07 mai 2012, Tribunalul Prahova i-a condamnat pe inculpaţii:
- B.A. la o rezultantă pedeapsă de 2 ani închisoare [2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 3201 C. proc. pen., 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 24 din Legea nr. 360/2003 şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.] cu executare în regim de detenţie şi şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale, deducând reţinerea şi arestarea preventivă de la 16 februarie 2012 la zi şi menţinând starea de arest;
- F.G.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare pedeapsa, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat arme, muniţii şi alte dispozitive de la inculpaţii B.A. şi F.G.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul B.A. făcea parte dintr-un grup infracţional, deţinând fără drept arme letale, precum şi componente de materii explozive, în scopul comercializării, având şi preocupări în direcţia confecţionării unui dispozitiv exploziv artizanal. Acesta, împreună cu G.D., în baza unor înţelegeri prestabilite, au procurat, în mod repetat, arme de foc (puşti şi pistoale), precum şi cantităţi de muniţie, pe care le-au comercializat inclusiv ulterior confecţionării unor dispozitive exploziv.
Şi inculpatul F.G.D. a fost depistat deţinând ilegal un număr de 41 arme din cele 106 arme, inclusiv arme de colecţie şi panoplie, precum şi componente de arme.
În urma percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului B.A. au fost găsite şi ridicate arme de foc (unele fiind funcţionale), arme albe, cartuşe, componente de arme, substanţe periculoase ca nitroglicerină, azotat de potasiu şi clorat de potasiu, care în diferite combinaţii pot fi folosite la fabricarea pulberii cu şi fără fum, a pulberii de azvârlire, a pulberilor pirotehnice din petarde şi în pirotehnie, precum şi mercur metalic.
Împrejurările de fapt reţinute au fost rezultatul coroborării mijloacelor de probe administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere că instanţa de fond a judecat cauza conform procedurii simplificate, ca urmare a faptului că inculpaţii B.A. şi F.G.D. au recunoscut faptele aşa cum a fost reţinute prin actul de sesizare, înţelegând să se judece în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În acest sens, au fost avute în vedere declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor B.A. şi F.G.D., ale martorilor I.A.C., Ş.V.H., M.L., R.L. şi C.V.M., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, procesele-verbale ale organelor de specialitate în domeniul arme, explozivi şi substanţe periculoase, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică din 16 februarie 2012 şi din 17 februarie 2012, rapoartele de expertiză din 29 februarie 2012, din 20 martie 2012 şi din 09 martie 2012, procesele-verbale de percheziţie la domiciliile inculpaţilor.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului B.A. care în cursul anilor 2011-2012 a procurat, vândut sau deţinut, fără drept arme de foc de tip militar, letale şi muniţie, diferite calibre, în stare de funcţionare, materii explozive şi substanţe toxice şi care împreună cu G.D.l a acţionat în acest sens întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, de nerespectare a regimului materiilor explozive, de trafic de substanţe toxice şi de aderare la un grup în vederea săvârşirii de infracţiuni.
S-a constatat că fapta inculpatului F.G.D. care a deţinut fără drept, o perioadă mare de timp, la domiciliul său, 3 arme în stare de funcţionare, precum şi o cantitate mare de arme de panoplie se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.A. instanţa de fond a ţinut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, perioada infracţională îndelungată, persoana şi conduita inculpatului care nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
Faţă de inculpatul F.G.D. s-a reţinut la stabilirea tratamentului sancţionator conduita bună constând în lipsa antecedentelor sale penale, atitudinea sinceră şi de regret manifestate pe parcursul procesului penal, vârsta şi poziţia sa socială, motiv pentru care, în raport de funcţia de reeducare şi de constrângere a pedepsei, tribunalul a apreciat că suspendarea condiţionată a executării acesteia este suficientă pentru a-şi atinge scopul.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii B.A. şi F.G.D.
Parchetul a criticat greşita încadrare juridică date faptelor în sensul omisiunii reţinerii dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., dar şi a individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor atât sub aspectul cuantumului care este redus în raport de pericolul social ridicat al faptelor, numărul armelor, cantitatea mare de muniţie, cât şi sub cel al modalităţii de executare în cazul inculpatului F.G.D.
Inculpatul F.G.D. a solicitat achitarea întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni în raport de notorietatea sa din domeniu aflându-se printre colecţionarii recunoscuţi la nivel naţional, valoarea patrimonială a armelor, conduita sa atât anterior săvârşirii faptei nefiind cunoscut cu antecedente penale cât şi pe durata procesului penal, recunoscând şi regretând activitatea infracţională, participarea la numeroase evenimente şi expoziţii cu valoare culturală timp de 15 ani.
A mai criticat nerespectarea dispoziţiilor art. 165 alin. (2) şi (5) C. proc. pen., întrucât obiectele de artă şi colecţiile de valoare ridicate trebuie obligatoriu să fie predate spre păstrare instituţiilor de specialitate.
În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei cu consecinţa suspendării condiţionate a executării acesteia, întrucât aplicarea unei pedepse în cuantum mai mare de 1 an atrage incidenţa dispoziţiilor art. 118 lit. c) C. pen. şi anularea permisului de port armă în condiţiile Legii nr. 295/2004.
Inculpatul B.A. a solicitat reducerea pedepselor aplicate în raport de circumstanţele atenuante personale cu consecinţa coborârii acestora sub minimul special legal şi suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante, justificat de faptul că la împlinirea vârstei de 25 de ani urma să susţină un examen pentru a deveni armurier în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, iar obiectele găsite la domiciliul sunt moştenite de la bunicul său, autor a două invenţii brevetate în materie de armament.
Prin decizia penală nr. 116 din 14 august 2012, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondate apelurile D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţilor B.A. şi F.G.D., menţinând starea de arest a inculpatului B.A. şi deducând prevenţia la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, că din probele strânse în cursul urmăririi penale (convorbirile telefonice purtate de inculpaţi, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică, rapoartele de expertiză balistică), coroborate cu declaraţiile inculpaţilor date în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., a rezultat că inculpatul B.A. acţionând împreună cu G.D., în cursul anilor 2011-2012, a procurat, deţinut şi vândut, fără drept, arme de foc de tip militar, letale şi muniţie de diferite calibre, în stare de funcţionare, precum şi materii explozive şi substanţe toxice (mercur), iar inculpatul F.G.D. a deţinut fără drept, o perioadă mare de timp, la domiciliul său, 3 arme, toate în stare de funcţionare, precum şi 38 de alte tipuri de arme de panoplie.
S-a mai reţinut că infracţiunea continuată este o formă amplificată a infracţiunii simple, susceptibile de repetare spre deosebire de infracţiunea continuă care presupune repetarea fiecărui act material nedisociat de celelalte, în ansamblul lor constituind o singură infracţiune, motiv pentru care în cazul infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor acţiunea de deţinerea a cestor bunuri, se circumscrie dispoziţiilor art. 29 C. pen.
Instanţa de prim control judiciar a mai constatat că pedepsele inculpaţilor corespund criteriilor generale impuse de art. 72 C. pen., fiind judicios proporţionalizate în raport de circumstanţele reale şi cele personale ale celor doi, numărul mare de arme şi cantitatea importantă de muniţie reflectându-se în reţinerea formei agravante a infracţiunii de deţinere de arme şi muniţii fără drept şi în modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului B.A., respectiv în regim de penitenciar.
Pe de altă parte s-a considerat că gravitatea faptelor nu justifică coborârea sub minimul special al cuantumului pedepselor aplicate inculpatului B.A., dar nici suspendarea executării pedepsei rezultante care pentru a asigura scopul preventiv şi educativ prevăzut de lege se impune a fi executată în regim de detenţie, cu atât mai mult cu cât circumstanţele personale favorabile, respectiv lipsa antecedentelor penale şi poziţia de recunoaştere au fost deja valorificate prin stabilirea unui tratament sancţionator orientat spre minim.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei stabilite inculpatului F.G.D. s-a reţinut că suspendarea condiţionată a acesteia corespunde cerinţelor art. 52 C. pen., respectiv funcţie de coerciţie şi de exemplaritate, date fiind circumstanţele sale personale adică vârsta, lipsa antecedentelor penale, starea de sănătate a soţiei, calitatea de colecţionar, participarea la numeroase evenimente şi expoziţii la nivel naţional.
S-a mai reţinut că la stabilirea pericolului social specific unei infracţiuni se ţine seama de importanţa relaţiilor sociale lezate, de mijloacele prin care pot fi apărate şi de necesitatea constrângerii juridice prin sancţiune penală, spre deosebire de criteriul gravităţii faptei care este unul cantitativ şi reprezintă ansamblul datelor extrinseci ce servesc la stabilirea stării de fapt.
În acest context s-a apreciat că fapta inculpatului F.G.D. este caracterizată de pericol social al infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. datorită numărul mare de arme deţinute în afara dispoziţiilor legale, perioada îndelungată a activităţii infracţionale, cu atât mai mult cu cât în calitate de colecţionar acesta cunoştea că lipsa autorizării tuturor armelor ce aparţin colecţiei sale se plasează în sfera ilicitului penal.
S-a mai reţinut că aplicarea dispoziţiilor art. 165 alin. (5) C. proc. pen. nu se justifică întrucât predarea colecţiilor de valoare spre păstrare instituţiilor de specialitate are loc doar în cazul luării măsurii asigurătorii a sechestrului, or în cauză prima instanţă a dispus, în mod corect, confiscarea în condiţiile art. 118 lit. b) C. pen. întrucât cele trei arme în stare de funcţionare şi cele 38 de tipuri de arme de panoplie deţinute în afara legii constituie însuşi obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 279 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii B.A. şi F.G.D.
În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a arătat că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, dar şi modalitatea de executare în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.G.D. nu sunt apte să îndeplinească funcţiile de reeducare şi constrângere, precum şi scopul preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., în raport de gravitatea faptelor, motiv pentru care a solicitat majorarea acestora şi executarea în regim de detenţie.
Inculpatul B.A. a solicitat reducerea pedepselor şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante în raport de circumstanţele sale, respectiv atitudine sinceră şi un comportament corect avut faţă de organele judiciare, precum şi faptul că urmează să se angajeze cu contract de muncă la o societate comercială.
Inculpatul F.G.D., a arătat că în raport de circumstanţele sale personale, se impune achitarea sa pentru lipsa pericolului social al infracţiunii cu consecinţa aplicării unei sancţiuni administrative, iar, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, ca fiind întemeiat, iar al inculpaţilor B.A. şi F.G.D. ca nefondate pentru următoarele considerente:
Din împrejurările de fapt corect reţinute de instanţele inferioare, pe baza unei analize complete a probelor administrate în faza de urmărire penală, rezultă că fapta comisă de inculpatul F.G.D. constă în deţinerea fără drept, o perioadă mare de timp, la domiciliul său, a unui număr de 3 arme în stare de funcţionare, precum şi 38 de alte tipuri de arme de panoplie.
Materialul probator administrat de organele de urmărire penală susţine în întregime acuzaţiile aduse inculpatului F.G.D., instanţele inferioare aplicând procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, au reţinut în mod corect încadrarea juridică a faptei - art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. şi circumstanţele de săvârşire.
Potrivit art. 17 alin. (1) C. pen. pentru a califica ca infracţiune o faptă este necesar ca aceasta să prezinte pericol social, să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie avute în vedere criteriile legale, gravitatea faptei fiind apreciată pe baza unor elemente de ordin obiectiv şi subiectiv ca modul, mijloacele şi împrejurările de comitere, scopul şi urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi nu în ultimul rând conduita făptuitorului.
În speţă, fapta inculpatului F.G.D. de a deţine, fără drept, o perioadă mare de timp trei arme în stare de funcţionare şi treizeci şi opt de alte tipuri de arme de panoplie, nu poate fi considerată prin împrejurările în care a fost comisă, conţinutul ei concret şi urmările ce s-ar fi putut produce ca fiind în mod vădit lipsită de importanţă.
Împrejurarea că inculpatul este colecţionar şi a avut o atitudine procesuală constant sinceră nu justifică aprecierea că fapta nu are gradul de pericol social al unei infracţiuni, cât timp fapta prevăzută de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. este o infracţiune de pericol obiectiv, legal şi efectiv, întrucât prin nerespectarea regimului armelor, inclusiv a celor de panoplie şi a muniţiilor există posibilitatea lezării celor mai importante valori sociale - viaţa sau integritatea corporală a unei persoanei, cu atât mai mult cu cât la data depistări inculpatul F.G.D. deţinea de o perioadă lungă de timp, cu încălcare dispoziţiilor legale, o cantitate mare de armament, cunoscând în calitatea sa de colecţionar că este obligatorie obţinerea autorizaţiei pentru asemenea obiecte.
În plus, comportamentul sincer al inculpatului pe tot parcursul procesului penal constituie o circumstanţă de care trebuie să se ţină seama doar la stabilirea pedepsei, fapt pe care instanţele inferioare l-au şi avut în vedere la momentul aplicării dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă stabilite de lege.
Ca atare, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., instanţele inferioare reţinând în mod corect că fapta inculpatului F.G.D. prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., faţă de datele ce rezultă din materialul probator administrat, Înalta Curte constată că, în cauză, instanţele inferioare nu a făcut o corectă proporţionalizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi atât sub aspectul cuantumului cât şi din punct de vedere al modalităţii de executare faţă de F.G.D., aptă să asigure în concret realizarea scopului stabilit în art. 52 C. pen.
Înalta Curte în procesul de redozare a pedepselor va avea în vedere natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin acţiunea ilicită, caracterul şi gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce, precum şi conduita inculpaţilor B.A. şi F.G.D. înainte şi după comiterea faptelor.
În concret, la stabilirea cuantumului pedepselor pentru inculpatul B.A., Înalta Curte apreciază că se impune a se ţine seama, cu precădere, de natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege (respectarea regimului armelor şi muniţiilor în interesul asigurării ordinii publice şi al ocrotirii persoanelor şi bunurilor) şi puse în pericol prin acţiunea ilicită, caracterul şi gravitatea faptelor deduse din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, caracterul organizat şi amploarea activităţii infracţionale determinată de întinderea mare în timp, multitudinea infracţiunilor privind regimul armelor şi materiilor explozive, cantitatea mare de muniţii şi arme în stare de funcţionare deţinute cu încălcarea dispoziţiilor legale, urmările care s-ar fi putut produce, elemente care justifică majorarea acestora pentru toate infracţiunile de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În acest context, poziţia procesuală constant sinceră care, de altfel, va fi valorificată în condiţiile art. 320 C. proc. pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, şi lipsa antecedentelor penale nu pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante în vederea orientării pedepselor către minimul general prevăzut de lege, aşa cum a solicitat inculpatul.
Ca atare, toate aceste consideraţi exclud aplicare unor pedepse coborâte sub limita minimă specială prevăzută de lege, cu consecinţa suspendării executării pedepsei rezultante, întrucât tratamentul sancţionator pe lângă rolul de constrângere, are şi o finalitate de exemplaritate, iar felul şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât să convingă inculpatul B.A. de necesitate respectării legii şi a evitării în viitor de a comite alte fapte penale.
Şi în cazul inculpatului F.G.D., Înalta Curte constată că atitudinea procesuală sinceră manifestată pe tot parcursul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale nu se înfăţişează ca împrejurări suficient de relevante pentru a justifica reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi implicit a duratei termenului de încercare, în raport de gravitatea faptei ce rezultă din cantitatea mare de armament, inclusiv arme de panoplie, deţinute cu nerespectarea condiţiilor impuse de lege, perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitate ilicită şi nu în ultimul rând importanţa valorilor sociale lezate prin comiterea acesteia, respectiv asigurarea ordinii publice şi ocrotirea integrităţii persoanelor şi bunurilor, aspecte care, din contră, impun majorarea tratamentului sancţionator cu încă 1 an de închisoare şi înlăturarea suspendării executării acestuia.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că se impune majorarea pedepselor aplicare ambilor inculpaţii în cuantumul menţionat, inclusiv executarea în regim de detenţie a tratamentului sancţionator pentru inculpatul F.G.D., întrucât doar asemenea sancţiuni penale sunt în măsură să asigure reeducarea acestora şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Constatând că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite, recursul declarat de parchet, va casa în parte decizia şi sentinţa penală nr. 166 din 07 mai 2012 a Tribunalului Prahova secţia penală şi rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.A. în pedepsele componente, majorându-Ie la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., art. 280 alin. (1) C. pen., art. 312 alin. (1) C. pen. şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., pe care le va contopi inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., va înlătura dispoziţiile art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. pentru inculpatul F.G.D., majorând pedeapsa la 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi va respinge ca nefondate căile de atac exercitate de cei doi inculpaţi.
Având în vedere că recurenţii inculpaţi sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva deciziei penale nr. 116 din 14 august 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 166 din 07 mai 2012 a Tribunalului Prahova, secţia penală, şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) în pedepsele componente de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) şi 2 ani închisoare.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 280 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 3201 C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 24 din Legea nr. 360/2003, cu aplicare art. 3201 C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, în final urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. în cazul inculpatului F.G.D.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., cu aplicare art. 3201 C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A. şi F.G.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2012 la 13 decembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat B.A. la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat F.G.D. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4121/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 4204/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
