ICCJ. Decizia nr. 4123/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4123/2012
Dosar nr. 18822/3/2010
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 524 din 12 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul revizuent V.C., fiul lui M. şi V.
A obligat pe revizuent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2012 sub nr. 18822/3/2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, condamnatul V.C. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 148 din 18 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
În motivarea cererii petentul a arătat că se consideră nevinovat, menţionând că "declaraţiile martorilor nu au fost concludente, iar pedeapsa nu are nicio susţinere". A invocat de asemenea ca motiv al revizuirii existenţa la dosarul cauzei a unei înregistrări video care atestă că nu a desfăşurat nici o activitate infracţională, practic care îi demonstrează nevinovăţia.
A fost ataşat Dosarul nr. 8484/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, precum şi referatul întocmit conform art. 399 C. proc. pen. de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în care s-a propus respingerea cererii de revizuire.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 148 din 18 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 31072/3/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 491 din 21 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatului V.C. la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare sub aspectul infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., precum şi la o pedeapsă de 8 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Hotărârea de condamnare a inculpatului V.C. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 491 din 21 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Tribunalul a apreciat că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive. Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice formă s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane care a săvârşit o faptă penală sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.
Potrivit art. 394 C. proc. pen.: "Revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia."
Prin prisma dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Tribunalul a reţinut că admisibilitatea cererii de revizuire este posibilă când împrejurările noi invocate de revizuentul ar duce la achitarea sa pentru fapta pentru care a fost condamnat.
Astfel, împrejurarea că prin intermediul acestei căi de atac, revizuentul V.C., tinde să obţină o prelungire a probaţiunii şi o reapreciere a mijloacelor de probă ce au stat la baza condamnării sale, prin reevaluarea probelor vechi, în condiţiile în care declaraţiile martorilor au fost analizate de instanţa de fond şi cele de control judiciar în aprecierea vinovăţiei acestuia, iar la dosarul cauzei există înregistrări ale imaginilor surprinse de camerele video din incinta respectivei săli de jocuri care atestă că partea vătămată a fost lovită şi de V.C. cu o bâtă, dar şi cu pumnii şi picioarele în timp ce era căzută la pământ, care de asemeni a făcut obiectul analizei ca mijloc de probă în chiar considerentele sentinţei de condamnare.
Faptul că în această cale extraordinară de atac revizuentul încearcă în esenţă o reanalizare a mijloacelor de probă ce au stat la baza condamnării sale definitive ori, eventual o reducere a pedepsei ca efect a reevaluării participaţiei sale la faptă nu a putut face obiectul unei cereri de revizuire, din punct de vedere al admisibilităţii cererii motivele invocate neîncadrându-se în faptele sau împrejurările noi, aşa cum se regăsesc ele în conţinutul normativ al dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, revizuentul a declarat apel, solicitând admiterea cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 214 din 3 august 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat apelul declarat de revizuentul V.C. împotriva Sentinţei penale nr. 524 din 12 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia penală, în Dosarul nr. 187822/3/2012, cu obligarea sa la 300 RON cheltuieli judiciare statului din care 150 RON onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate având în vedere apelul declarat în cauză, precum şi conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Corect a apreciat Tribunalul că motivele invocate nu s-au circumscris condiţiilor cerute de cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanţa nefiind corespunzător că în realitate, revizuentul a dorit o reapreciere a probatoriilor administrate şi chiar o prelungire a probaţiunii.
Faptul că revizuientul s-a considerat nevinovat, nu a determinat instanţa să administreze necondiţionat cererea de revizuire, în lipsa invocării unor fapte şi împrejurări noi necunoscute şi neverificate de instanţele care au soluţionat fondul cauzei.
Astfel fiind, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientzul condamnat Vasile Cătălin.
................................................................................................
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat Vasile Cătălin împotriva deciziei penale nr. 214 din 03 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I-a Penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2012.
PREŞEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
F.VasileM.S.PopescuI.I.Dragomir
MAGISTRAT ASISTENT,
R.F.Niculae
Red.FV
Tehnored.PC
Ex.3
| ← ICCJ. Decizia nr. 1073/2012. Penal. Cerere de contopire a... | ICCJ. Decizia nr. 4124/2012. Penal → |
|---|
