ICCJ. Decizia nr. 1345/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1345/2012
Dosar nr. 15330/118/2010
Şedinţa publică din 27 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 60/P/16 iunie 2003, inculpata A.Ş.E. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la „înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave" prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1 din 04 ianuarie 2005, Tribunalul Constanţa a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., în condiţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 71-64 C. pen.
Prin decizia penală nr. 229/P din 13 septembrie 2005, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul declarat de inculpată şi a trimis cauza spre rejudecarea aceleiaşi instanţe pentru rezolvarea fondului cauzei cu respectarea dispoziţiilor privind procedura de citare şi dreptul la apărare. Prin sentinţa penală nr. 36 din 22 ianuarie 2007, Tribunalul Constanţa a dispus achitarea inculpatei A.Ş.E., în temeiul art. 10 C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la „înşelăciune" prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.
Prin decizia penală nr. 32/P din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, s-a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Prin decizia penală nr. 3311 din 20 octombrie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus admiterea recursului declarat de procuror, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Prin decizia penală nr. 67/P din 11 septembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa a respins apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Prin decizia penală nr. 1016 din 17 martie 2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, casarea deciziei atacate şi a sentinţei penale nr. 36 din 22 ianuarie 2007 a Tribunalului Constanţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond - Tribunalul Constanţa.
Dosarul a fost reînregistrat sub nr. 15330/118/2010 din 05 noiembrie 2010 şi, rejudecând, prin Tribunalul Constanţa a hotărât:
„în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de „complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave" prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea de „înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave" prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., condamnă pe inculpata A.Ş.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave".
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., scade din pedeapsă perioada de la 08 iulie 2005 la 19 august 2005, executată anterior în baza sentinţei penale nr. 1 din 04 ianuarie 2005 a Tribunalului Constanţa pronunţată în dosarul penal nr. 1210/2004 (desfiinţată).
În baza art. 861 - art. 862 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 6 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinţei penale de condamnare.
În baza art. 863 C. pen., obligă pe inculpata A.S.E. ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere :
- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acesta ;
- să anunţe Serviciul de probaţiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare mai mare de 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice Serviciului de probaţiune schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de probaţiune informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
la act că partea vătămată SC R.C.P. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen. obligă pe inculpata A.S.E. să plătească statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare."
Pentru pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt următoare:
În calitate de administrator al SC C. SRL Bucureşti, în luna septembrie 1998, inculpata A.Ş.E. a încheiat contractul de livrare/cumpărare de carburanţi din 23 septembrie 1998 între SC P. SA şi SC C. SRL, prin inducerea în eroare a reprezentantului vânzătorului (desemnat în acest sens) cu privire la intenţia sa de a efectua plata preţului convenit prin contract, cu privire la posibilităţile de plată ale societăţii sale, pe care inculpata le cunoştea, cu privire la situaţia administrării firmei sale, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru alţii a unui folos material, pricinuind prin aceasta o pagubă în sumă de 3.031.348.288 lei (ROL).
Situaţia de fapt s-a dovedit cu înscrisuri, expertize, martori. împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpata A.Ş.E. a declarat apel motivând că faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate de apelantă prin apărător şi din oficiu în limitele art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este nefondat.
Împotriva deciziei penale nr. 131/P din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în acest sens, în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpată.
Inculpata A.Ş.E., lipsă în faţa instanţei, prin apărător desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei pronunţată de Tribunalul Constanţa şi a deciziei, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, cazul de casare de la art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. învederează faptul că, aparent soluţia instanţei de fond, menţinută în apel, ar putea părea ca fiind judicioasă, dar este de fapt o interpretare în sens invers a ceea ce înseamnă existenţa unui contract de natură comercială. S-a reţinut de către instanţa de fond că inculpata A.Ş.E., pentru a îndeplini cerinţa legală, ar fi prezentat o situaţie denaturată fără de care societatea nu ar fi încheiat acel contract. S-a speculat foarte mult pe afirmaţia că inculpata s-ar fi prevalat de o calitate virtuală, întrucât era soţie de demnitar, ori martorii audiaţi în cauză au relatat că la momentul încheierii contractului, această calitate a inculpatei nu ar fi fost determinantă. Pe parcursul derulării contractului, la primul moment în care societatea condusă de către inculpată nu făcuse plăţile necesare s-au blocat livrările. La momentul încheierii contractului nu s-au cerut un extras de cont, o balanţă sau un bilanţ contabil pentru a se verifica bonitatea firmei sau a se verifica o derulare de mai mică sau mai mare anvergură de combustibili. Raportat la structura organizatorică şi lipsa de elemente clare şi decisive care să ateste inducerea în eroare de către inculpata A.Ş.E. a conducerii societăţii respective, consideră că se impune o soluţie de achitare a acesteia în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Instanţa de recurs analizând calea de atac exercitată, cazul de casare invocat, cu abordarea şi a celor examinabile din oficiu, reţine următoarele:
Conform art. 345 C. proc. pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată. Vinovăţia inculpatei trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces cu respectarea exigenţelor prev. art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 21 din Constituţie.
Pe baza probelor administrate în primă instanţă, precum şi în cursul urmăririi penale, în condiţii de legalitate - actele de înfiinţare ale SC C. SRL, declaraţiile martorilor C.I., M.I. (zis B.), G.M., Ţ.G., T.D., C.B., G.O., B.C., contractul de vânzare-cumpărare nr. 369 din 23 septembrie 1998 între SC P. SA şi SC C. SRL, privind vânzarea-cumpărarea a 200 tone de benzină Premium şi 400 tone motorină, cu plata în termen de 20 de zile de la livrarea fiecărei cantităţi, cu ordin de plată prin bancă, acte contabile şi de însoţire a produselor petroliere, raportul de expertiză contabilă, declaraţiile inculpatei, rezultă fără putinţă de tăgadă că în calitate de administrator al SC C. SRL Bucureşti, în luna septembrie 1998, inculpata A.Ş.E. a încheiat contractul de livrare/cumpărare de carburanţi din 23 septembrie 1998 între SC P. SA şi SC C. SRL, prin inducerea în eroare a reprezentantului vânzătorului (desemnat în acest sens) cu privire la intenţia sa de a efectua plata preţului convenit prin contract, cu privire la posibilităţile de plată ale societăţii sale, pe care inculpata le cunoştea, cu privire la situaţia administrării firmei sale, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru alţii a unui folos material, pricinuind prin aceasta o pagubă în sumă de 3.031.348.288 lei (ROL), faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „înşelăciune" în forma agravată cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.
Apărarea inculpatei în sensul că nu a manifestat o astfel de intenţie de inducere în eroare, reiterată şi în recurs, este înlăturată de propriile declaraţii susţinute şi de martorii A.E., soţul inculpatei, condamnat separat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru contribuţia la aceeaşi faptă prin sentinţa penală nr. 2112 din 08 noiembrie 2002 a Judecătoriei Constanţa, C.I., M.I. (zis B.), Ţ.G., G.O., B.C. care au arătat că în scopul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare de carburanţi auto, în ziua de 23 septembrie 1998, la P., inculpata a afirmat că este soţie de parlamentar, că benzina şi motorina achiziţionată o vor folosi în Constanţa şi Bucureşti, deţinând un parc de maşini mari de transport şi de taxiuri, de împrejurarea că nota de comandă emisă de SC C. SRL în aceeaşi zi, în temeiul căreia s-a încheiat contractul, a fost semnată de inculpată, de neachitarea produselor livrate de furnizor şi lipsa oricărui demers în acest sens, vânzarea produsele petroliere achiziţionate cu un preţ total inferior celui de achiziţie, semnarea facturilor de către inculpată, de efectuarea demersurilor pentru ridicarea carburanţilor (avize de expediţie, certificate de calitate a produselor, înmânarea lor către şoferi) conform declaraţiilor martorilor G.M., Ţ.G., T.D. şi C.B.; prin plata parţială a sumei de 50.000.000 lei (ROL) prin ordin de plată în perioada sistării livrărilor, inculpata a urmărit numai reluarea livrărilor în scopul unor câştiguri maxime.
Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care şi pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de inducerea în eroare a părţii vătămate, lezarea relaţiilor sociale referitoare la patrimoniu, la încrederea ce trebuie să existe în raporturile comerciale, valoarea foarte mare a prejudiciului şi neacoperirea acestuia, cel puţin în parte, pedeapsa de 4 ani închisoare, orientată sub minimul special (în condiţiile aplicării circumstanţelor atenuante) cu suspendarea sub supraveghere a executării este obiectivă şi de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpatei, să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate.
Prin urmare, în lipsa constatării vreunui caz de casare a hotărârii atacate şi netemeiniciei criticilor formulate, recursul formulat de inculpata A.Ş.E. este nefondat şi, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Respingându-se calea de atac, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.Ş.E. împotriva deciziei penale nr. 131/P din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 137/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4146/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
