ICCJ. Decizia nr. 4161/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4161/2012
Dosar nr. 2601/118/2012
Şedinţa nepublică din 14 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 253 din 05 iunie 2012 Tribunalul Constanţa, în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.G.C. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul A.G.C.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 27 februarie 2012 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 284/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor A.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului minor I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.
S-a reţinut, în fapt, în actul de sesizare a instanţei că, în după amiaza zilei de 27 februarie 2012, împreună cu inculpatul minor I.M., prin constrângere şi violenţă (constând în aplicarea de lovituri cu pumnii, picioarele şi cu o ţeavă din pexal aplicate părţii vătămate, provocându-i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat 11 - 12 zile de îngrijiri medicale) au întreţinut acte sexuale orale şi anale, cu partea vătămată - minorul D.V.L. (13 ani), într-o clădire abandonată din municipiul Constanţa, situată pe strada C..
Actul de trimitere în judecată s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate D.V.L.; declaraţiile inculpaţilor; raportul medico-legal din 09 martie 2012; procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 28 februarie 2012; fotografiile judiciare; declaraţiile martorilor N.M. şi B.I.; rapoartele de expertiză medico-legale din 08 martie 2012 şi din 12 martie 2012; ancheta socială întocmită pe numele minorului I.M. de Serviciul Autoritate Tutelară şi Protecţia Copilului Constanţa.
În conformitate cu art. 482 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus evaluarea psiho-socială a inculpatului, referatul întocmit de Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, fiind ataşat la dosarul cauzei.
Având în vedere că inculpatul minor A.G.C. căruia i s-a încuviinţat cererea de judecare în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. era arestat preventiv în cauză, judecarea sa impunându-se de urgenţă în conformitate cu art. 293 iar executarea mandatului de aducere a inculpatului minor I.M. şi administrarea probei testimoniale pentru demonstrarea acuzaţiilor aduse acestuia din urmă necesitau un timp mai îndelungat, prin încheierea din data de 22 mai 2012, în baza art. 38 C. proc. pen. şi art. 347 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul I.M. precum şi sub aspectul întregii laturi civile, apreciind oportună soluţionarea acţiunii civile la un singur moment faţă de ambii inculpaţi, ţinând seama că prin rechizitoriu s-a reţinut că aceştia au comis fapta ilicită împreună.
Întrucât cererea inculpatului A.G.C., de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., a fost apreciată ca fiind admisibilă, s-a reţinut în sarcina inculpatului situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă de către procuror în actul de trimitere în judecată.
Atât partea vătămată cât şi inculpaţii provin din familii dezorganizate, aceştia nefiind supravegheaţi, petrecându-şi timpul vagabondând pe străzi.
Partea vătămată este născută la 22 iulie 1998, inculpatul A.G.C. la 31 decembrie 1994 iar I.M. la 16 septembrie 1996.
În ziua de 27 februarie 2012, în jurul orelor 12:00 partea vătămată D.V.L. se plimba cu autobuzul nr. 102 de la un capăt la celălalt deoarece nu avea unde să se ducă fiind fugit din Adăpostul de zi şi noapte "H." încă din ziua de 24 februarie 2012.
Din cauza oboselii, minorul D.V.L. a adormit în autobuz fiind trezit la capăt de linie în zona CET, strada C. de către inculpatul A.G.C. care l-a abordat cu întrebări despre prezenţa sa în acea zonă, după care l-a acuzat că i-ar fi furat un cal.
Partea vătămată a fost forţată de inculpatul A.G.C. să meargă cu el în direcţia străzii C., la o clădire părăsită, acuzându-l că i-ar fi sustras un cal, acesta fiind de altfel un motiv de a-l aborda.
În clădirea de două etaje, părăsită, inculpatul A.G.C. l-a lovit şi ameninţat pe D.V.L. pentru a-l convinge să întreţină cu el acte de natură sexuală orală şi anală.
Inculpatul l-a apelat telefonic pe I.M. şi l-a chemat la acea clădire aflată în apropierea domiciliului său.
Inculpatul I.M. a întreţinut la rândul său, sub ameninţare şi prin violenţă, acte sexuale orale şi anale cu minorul D.V.L.
După consumarea actelor sexuale orale şi anale, inculpatul A.G.C. precum şi inculpatul I.M. l-au bătut din nou pe minorul D.V.L. lovindu-l cu pumnii şi picioarele pe toată suprafaţa corpului, precum şi cu o ţeavă de pexal, legându-i totodată mâinile la spate cu un cordon de la o glugă.
După un timp, minorul D.V.L. a fost scos din clădire, fiind lăsat să plece de cei doi agresori doar după ce le-a promis acestora că va fura pentru ei şi le va aduce bunuri de valoare din comiterea acestor fapte.
După ce a scăpat de agresori, în jurul orelor 16:00, minorul D.V.L. s-a urcat într-un autobuz nr. 102.
Martora N.M., în timp ce se deplasa cu autobuzul nr. 102 către cartierul CET, l-a văzut în maşină pe D.V.L., care acuza dureri la burtă şi întrebându-l ce a păţit, acesta i-a spus că a fost bătut de nişte ţigani.
Întrucât martora lucrează ca infirmieră la Spitalul Clinic Judeţean Constanţa, l-a examinat pe băiat şi, văzând că are urme de lovituri pe abdomen a sunat la ambulanţă.
Astfel, partea vătămată a fost transportată la spital, din declaraţiile martorului B.I., asistentul de pe ambulanţă, rezultând că aceasta avea excoriaţii pe tot corpul, atât la nivelul feţei cât şi al abdomenului şi al regiunii lombare.
Poliţiştii sosiţi la locul unde se afla minorul D.V.L. au aflat de la acesta detalii cu privire la fapta comisă, locul comiterii acesteia şi descrierea celor doi autori, inclusiv detalii legate de hainele cu care aceştia erau îmbrăcaţi astfel că, ducându-se în zona blocului M.Ap.N. de pe str. C., au reuşit identificarea acestora în persoana inculpatului A.G.C. precum şi a inculpatului I.M.
Seara, când a intrat în serviciu, martora s-a dus la Serviciul Primire Urgenţe să-l vadă pe copil, situaţie în care asistenta i-a spus că acesta fusese bătut foarte tare.
Martora a declarat că, văzând că băiatul avea la mâini urmele unei legături, a tras concluzia că fusese legat şi, întrebându-l ce a păţit, acesta i-a spus că a fost violat.
Partea vătămată a fost examinată medico-legal, la câteva ore de la comiterea faptei, constatându-se că aceasta prezintă multiple echimoze, plăgi contuze şi placarde excoriate la nivelul feţei, toracelui, iar în urma examinării regiunii perineale posterioare s-a constatat că "orificiul anal deschis cu diametrul de circa 1 cm., durere vie la atingerea pereţilor, canalul anal prezentând o fisură de circa 3 cm, uşor sângerândă", concluzionându-se că aceste leziuni traumatice şi dilatări locale, ale canalului anal şi orificiului anal sunt modificări produse în condiţiile unui raport sexual anal recent.
Totodată s-a constatat că leziunile corporale au fost produse prin lovire cu corpuri dure şi corp semidur alungit (posibil furtun din cauciuc sau plastic) şi necesită pentru vindecare un număr de 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legale din 09 martie 2012 al S.M.L. Constanţa.
Atât N.M. cât şi B.I., au declarat că victima le-a furnizat poliţiştilor toate detaliile necesare identificării autorilor, martora declarând şi faptul că minorul i-a spus că agresorii au fost doi băieţi.
În drept, fapta inculpatului minor A.G.C., care, în după amiaza zilei de 27 februarie 2012, împreună cu inculpatul minor I.M., prin constrângere şi violenţă, constând în aplicarea de lovituri cu pumnii, picioarele, cu o ţeava din pexal, folosind şi un cordon cu care i-au legat mâinile la spate, provocându-i părţii vătămate D.V.L. (minor în vârstă de 13 ani şi jumătate) leziuni traumatice ce au necesitat 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, au întreţinut acte sexuale orale şi anale cu partea vătămată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, faptă prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi (3) C. pen. cu aplic, art. 99 şi urm. C. pen.
Trebuie menţionat că, minorul - parte vătămată D.V.L. provine dintr-o familie dezorganizată, locuind periodic în Adăpostul de zi şi de noapte pentru copii străzii, mama acestuia fiind numita M.G., care domiciliază în prezent în localitatea Milovan, comuna Pleşoi, judeţul Dolj.
Partea vătămată D.V.L. a fost plasată în regim de urgenţă la Centrul de Primire a Copilului în Regim de Urgenţă Constanţa, la termenele de judecată fiind însoţit de către Şeful Centrului de Primire a Copilului în Regim de Urgenţă Constanţa, din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa care, alături de avocatul desemnat din oficiu de către instanţă, l-a asistat conform Dispoziţiei de plasament în regim de urgenţă nr. C 55 din 2 martie 2012 a Directorului General al D.G.A.S.P.C. Constanţa şi care, în calitate de reprezentant legal al minorului a formulat pretenţii civile în cuantum de 10.000 euro - daune morale.
La individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 100 C. proc. pen., respectiv împrejurările, modul de comitere, antrenarea în activitatea infracţională a altui minor, valoarea socială ocrotită de lege care a fost lezată prin fapta săvârşită, urmările acesteia, apreciate şi prin prisma vârstei fragede a părţii vătămate.
Având în vedere gravitatea de necontestat a faptei comise de inculpat, instanţa s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, redusă ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 3201 C. pen., cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.
Din cuprinsul referatului de evaluare psiho-socială a inculpatului s-a reţinut faptul că a săvârşit infracţiunea pentru care este judecat în prezenta cauză pe fondul gravelor probleme sociale cu care se confruntă familia acestuia, al supravegherii deficitare exercitate asupra sa, în condiţiile în care tatăl a decedat în urmă cu 7 ani, al modelelor negative de comportament în cadrul familiei (doi dintre fraţi aflându-se în executarea unor pedepse privative de libertate iar unul în arest preventiv), dar şi pe fondul frecventării unui anturaj în care se promovează modele negative de comportament şi atitudini pro-infracţionale.
Întrucât, în contextul elementelor mai sus menţionate care i-au influenţat în mod negativ conduita, inculpatul se află totuşi la primul conflict cu legea penală, instanţa s-a reţinut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante în temeiul art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen.
Prin aplicarea şi a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa s-a stabilit pentru inculpat pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
Pronunţându-se condamnarea inculpatului, s-a reţinut că în cauză există probe temeinice de comitere a infracţiunii pentru care acesta a fost arestat preventiv, fiind astfel incidente în continuare dispoziţiile art. 143 C. proc. pen.
Ţinând seama de gravitatea faptei comise de inculpat, apreciată prin prisma împrejurărilor, modului de comitere, a urmărilor produse, dar şi de natura pedepsei pronunţate prin prezenta hotărâre, s-a apreciat necesară protejarea în continuare cu prioritate a ordinii publice prin menţinerea stării de arest preventiv a acestuia, măsura fiind necesară şi pentru a se evita sustragerea sa de la executarea pedepsei.
În temeiul art. 88 C. pen., timpul reţinerii şi arestare inculpatului (în baza ordonanţei de reţinere nr. 308247 din 27 februarie 2012 a Poliţiei Municipiului Constanţa şi a mandatului de arestare preventivă nr. 48 din 28 februarie 2012 emis de Tribunalul Constanţa) cu începere de la 27 februarie 2012 la zi, a fost dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul A.G.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa:
Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului, impunându-se majorarea acestuia şi aceasta raportat la gradul de pericol social al faptei comise, la modalitatea concretă de comitere, prin antrenarea în activitatea infracţională a unui alt minor, agresivitatea manifestată de inculpat şi nu în ultimul rând la urmarea gravă produsă constând în afectarea dezvoltării fizice şi psihice a victimei în vârstă de 14 ani.
Se arată că, împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală nu justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum atât de mic.
În apelul formulat de apelantul inculpat A.G.C.:
La termenul de judecată din 11 septembrie 2011, inculpatul a precizat că înţelege să îşi retragă apelul promovat.
Prin Decizia penală nr. 12/MP din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, împotriva Sentinţei penale nr. 253 din 05 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 2601/118/2012.
În baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului formulat de apelantul inculpat A.G.C., împotriva Sentinţei penale nr. 253 din 05 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 2601/118/2012.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160h alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului apelant A.G.C., pe o durată de 40 zile începând cu data de 12 septembrie 2012.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv de la 05 iunie 2012 la zi.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat A.G.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocat oficiu, în sumă 200 RON, s-a avansat din fondurile MJ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa control judiciar a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului A.G.C. este corectă şi nu se impune modificarea acesteia, în raport de circumstanţele reale ale cauzei şi de cele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, solicitându-se majorarea pedepsei aplicate inculpatului A.G.C., aspect care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de parchet nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond, în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută, în mod corect reţinând instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele, art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
În procesul de individualizare a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpatul profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, acesta având vârsta de 14 ani l-a agresat sexual, cât şi fizic, exercitând violenţe asupra acesteia.
De asemenea, faţă de împrejurarea că inculpatul a solicitat a fi judecat în raport de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. limitele pedepsei au fost reduse, rezultând, în final, o pedeapsă de 2,6 ani închisoare.
S-au avut în vedere şi lipsa antecedentelor penale, cât şi concluziile referatului de evaluare psiho-socială a inculpatului, din care rezultă că infracţiunea s-a comis pe fondul problemelor sociale grave cu care se confruntă familia inculpatului, cât şi anturajul frecventat de acesta şi care este propice săvârşirii de infracţiuni.
Aşa încât, corect a fost reţinută în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., iar pedeapsa aplicată inculpatului este suficientă şi nu se impune majorarea acesteia.
Şi modalitatea de executare a pedepsei a fost corect stabilită, scopul educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen., putând fi atins doar prin privare de libertate.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă prevenţia de la 27 februarie 2012 la 14 decembrie 2012.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 12/MP din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat A.G.C.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.G.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 februarie 2012 la 14 decembrie 2012.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.G.C., în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2625/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 557/2012. Penal → |
|---|
