ICCJ. Decizia nr. 50/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 50/2012
Dosar nr. 6643/1/2011
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra plângerii de faţă
În baza actelor din dosar constată următoarele :
La 30 mai 2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie Secţia de Combatere a Infracţiunilor de corupţie plângerea penală formulată de petiţionarul A.I. împotriva procurorului militar col. R.G. din cadrul acestei secţii, solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru infracţiunea generică de corupţie.
Ulterior petentul revine în cuprinsul plângerii la ideea sa de bază, respectiv încheierea 63/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi încheierea 224/2005 a aceleiaşi instanţe iar la 11 iulie 2011 Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, a trimis plângerea de faţă, spre competentă soluţionare, Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie.
Prin Rezoluţia nr. 107/P/2011 din 22 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de colonel magistrat R.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 271 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a se hotărî astfel s-a reţinut că în urma cercetărilor efectuate, nu au rezultat date privind săvârşirea de către magistratul militar a vreunei infracţiuni cu prilejul soluţionării cauzei penale ce a avut ca obiect plângerea numitului A.I., activitatea acestuia fiind circumscrisă cadrului procesual legal.
Astfel, prin încheierea nr. 63 din 05 mai 2003 la care face referire petentul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus scoaterea de pe rol a dosarului privind cererea formulată de A.I., prin care solicita revizuirea Deciziei penale nr. 106 din 07 octombrie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte pentru efectuarea actelor de cercetare conform art. 399 C. proc. pen. Actele de cercetare au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara , iar prin Sentinţa penală nr. 128 din 8 octombrie 2003 Tribunalul Militar Timişoara a respins cerere de revizuire.
În ce priveşte încheierea nr. 224 din 10 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de asemenea de către petent, prin aceasta s-a dispus scoaterea de pe rolul instanţei a plângerii formulate de A.I. şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, în vederea efectuării actelor de cercetare faţă de procurorul militar J.S. Ulterior, prin rezoluţia nr. 18/P/2006 din 02 august 2006, unitatea de parchet menţionată a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţia fiind menţinută prin hotărâre judecătorească definitivă.
Plângerea formulată de petiţionar, în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva sus-arătatei Rezoluţii, a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 201/11-2/2011din 8 august 2011 a Procurorului Militar - Şef al Secţiei Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că, din analiza actelor premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză, s-a constatat că rezoluţia atacată este legală şi temeinică deoarece învinuirile aduse persoanei reclamate (intimatul ) sunt neîntemeiate şi nesusţinute de probe.
Împotriva aceleiaşi prime Rezoluţii nr. 107/ P / 2011 din 22 iulie 2011- petiţionarul A.I. a formulat, întemeindu-şi-o pe prevederile art. 2781 C. proc. pen., plângerea de faţă.
La termenul din 18 ianuarie 2012 , când a avut loc judecarea cauzei, petiţionarul a lipsit, solicitând, potrivit plângerii scrise ( fila 1), pe fond, admiterea plângerii, cu consecinţa desfiinţării rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale întrucât rezoluţia adoptată este nelegală.
Plângerea nu este fondată.
Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchet faţă de magistratul (procuror militar) intimat este legală şi temeinică, întrucât, din actele premergătoare efectuate, nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că acesta a săvârşit faptele reclamate.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa.
Soluţiile dispuse de procurori pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor, sunt prevăzute căi de atac specifice.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părţile au dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greşeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca adoptarea unei soluţii să poată fi considerată, prin ea însăşi, o infracţiune.
Dacă s-ar admite ca împotriva magistraţilor care au adoptat o soluţie sau au dat o hotărâre judecătorească să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Soluţionând cauza în care petiţionarul a fost parte şi adoptând o soluţie - întâmplător, defavorabilă acestuia - intimatul nu a făcut altceva decât să îndeplinească activităţi şi acte date în competenţa sa prin lege, să dispună o soluţie potrivit convingerii sale obiective şi nepărtinitoare, apreciind complet şi just probele administrate în cauză motiv pentru care în sarcina sa nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte penale.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimatul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis fapte care să atragă răspunderea penală a acestuia Înalta Curte, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, rezoluţie care va fi menţinută. Totodată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 107/P/2011 din 22 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 66/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
