ICCJ. Decizia nr. 457/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 457/2012
Dosar nr.86/45/2012
Şedinţa publică din 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 02 februarie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis sesizarea formulată de Judecătoria Centrală de Instrucţie Madrid, judecător P.R.R.G., Spania, privind executarea mandatului european de arestare cu referinţa dosarului nr. 1/2007-T din 20 decembrie 2011 emis împotriva persoanei solicitate U.I.V., predat în Spania, la data de 22 decembrie 2010, conform sentinţei penale nr. 21/MEA din 26 noiembrie 2010, definitiva prin Decizia penala nr. 4457 din 09 decembrie 2010 a I.C.C.J. şi în consecinţă.
În baza art. 115 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, privitor la regula specialităţii, a acordat consimţământul ca persoana solicitată U.I.V., să fie urmărită penal si pentru infracţiunile prevăzute de art. 386.1 şi 387 C. pen. spaniol descrise în mandatul european de arestare din 20 decembrie 2011 cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, prin sentinţa penală nr. 21/MEA din 26 noiembrie 2010, definitivă prin Decizia penală nr. 4457 din 09 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost admisă sesizarea formulată de Judecătoria Centrală de Instrucţie Madrid, judecător P.R.R.G., privind executarea mandatului european de arestare cu referinţa dosarului nr. 13/2005-E din 29 septembrie 2010 emis împotriva persoanei solicitată U.I.V.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară spaniolă emitentă Judecătoria Centrală de Instrucţie din Madrid, Spania, în vederea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 515.1 şi 517, art. 386, 387 şi 74, art. 237, 238 SS şi 74, art. 248, 249, 250 şi 74, art. 400, art. 392 şi 390 C. pen. spaniol descrise în mandatul european de arestare, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Prin acel mandat s-a reţinut că a comis următoarele fapte:
- „Instalarea dispozitivelor de citire şi înregistrare şi a aparatelor digitale cu scopul precizat mai sus, în ziua de 4 septembrie 2004 în bancomatele băncii I. În aceeaşi bancă au copiat cel puţin douăsprezece carduri de credit, emise de banca I., şi au scos mai târziu bani, în valoare de 17.931,80 euro. În această bancă instalarea dispozitivului pentru copierea cardurilor de credit au realizat-o I.N.S. şi I.V.M. fiind păziţi în exterior de către A.F.B.
Instalarea dispozitivelor de citire şi înregistrare şi a aparatelor digitale cu scopul precizat mai sus, în ziua de 18 septembrie 2004 în bancomatele băncii I., biroul nr. 31. În această bancă au copiat cel puţin opt carduri de credit emise de banca I. şi au scos bani în valoare de 8.220 euro. În această bancă instalarea dispozitivului pentru copierea cardurilor de credit a fost realizată de I.N.S. Precizăm că dispozitivul pentru copierea cardurilor a fost aşezat şi scos în două ocazii, în aceeaşi zi.
Instalarea dispozitivului de citire şi înregistrare şi a aparatelor digitale cu scopul precizat mai sus, în ziua de 25 septembrie 2004, în bancomatele băncii I., biroul nr. 36. În această bancă au copiat opt carduri de credit, emis de banca I., şi au scos mai târziu bani în valoare de 11.003,20 euro.
Instalarea dispozitivului de citire şi înregistrare şi a aparatelor digitale cu scopul indicat mai sus, în ziua de 2 octombrie 2004, în bancomatele băncii I., biroul nr. 5. În această bancă au copiat cincisprezece carduri de credit, emise de banca I. şi au scos bani în valoare de 17.391,97 euro. În această bancă instalarea dispozitivului pentru copierea cardurilor de credit a fost realizată de către G.I.C. şi I.V.M., păziţi din exterior de A.F.B.
Instalarea dispozitivului de citire şi înregistrare şi a aparatelor digitale cu scopul indicat mai sus, în ziua de 2 octombrie 2004, în bancomatele băncii I., biroul nr. 69. În această bancă au copiat optsprezece carduri de credit, emise de banca I. şi au scos bani în valoare de 19.687,93 euro.
Înainte de toate aceste operaţiuni, în ziua de 17 august 2004, în jurul orei 23:00, A.F.B. şi I.V.M., au încercat să scoată bani cu cardurile de credit pe care le falsificaseră împreună cu ceilalţi membrii ai organizaţiei, dar aceste carduri au fost respinse.
În jurul orei 23:00 din ziua de 9 octombrie 2004, la intrarea biroului băncii I. nr. 55, au fost arestaţi I.N.S., A.F.B. şi G.I.C., în momentul în care aceştia încercau să îndepărteze dispozitivul pentru copierea cardurilor, pe care îl instalaseră câteva zile înainte. În noaptea de 9 spre 10 octombrie, după ce inculpaţii numiţi înainte au fost arestaţi, s-a prezent în acelaşi loc şi I.V.M., despre care nu se ştie unde se află în acest moment."
Ulterior predării, autorităţile spaniole au descoperit şi alte fapte penale pentru care urmează să fie urmărit şi i-au solicitat dacă renunţă la regula specialităţii şi persoana a declarat că nu renunţă la această regulă.
În aceste condiţii, Judecătoria Centrală de Instrucţie Madrid, judecător P.R.R.G. a emis mandatul european de arestare cu referinţa dosarului nr. 1/2007-T din 20 decembrie 2011, împotriva persoanei solicitate U.I.V., care în prezent este predat în Spania, la data de 22 decembrie 2010, conform sentinţei penale nr. 21/MEA din 26 noiembrie 2010, definitivă prin Decizia penală nr. 4457 din 09 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că persoana solicitată U.I.V. urmează să fie urmărită penal şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 386.1 şi 387 C. pen. spaniol, descrise în mandatul european de arestare amintit.
Având în vedere că persoana solicitată, în prezent este predată în Spania, în baza altui mandat european de arestare, pentru comiterea unor fapte penale şi că autorităţile spaniole au descoperit şi alte fapte penale pentru care urmează să fie urmărit i-au solicitat să declare dacă renunţă la regula specialităţii şi persoana a declarat că nu renunţă la această regulă.
Pentru acest motiv, Judecătoria Centrală de Instrucţie Madrid, judecător P.R.R.G., a solicitat consimţământul autorităţilor române, respectiv Curţii de Apel Iaşi, ca persoana solicitată U.I.V., să fie urmărită penal şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 386.1 şi 387 C. pen. Spaniol.
S-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, privitor la regula specialităţii, şi constatând că în sarcina persoanei predate, autorităţile spaniole ulterior predării au descoperit şi alte fapte penale pentru care urmează să fie urmărit şi că persoana predată nu renunţă la această regulă, sesizarea este întemeiată, astfel că s-a acordat consimţământul ca persoana solicitată U.I.V., să fie urmărită penal şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 386.1 şi 387.
Împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 02 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs persoana solicitată U.I.V. fără a-l motiva în scris şi fără a se prezenta în instanţă pentru a-l susţine.
La termenul de judecată din data de 16 februarie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 115 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, privitor la regula specialităţii „în relaţia cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1), consimţământul autorităţii judiciare române de executare este necesar. În acest sens, judecătorul competent se pronunţă, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere garanţiilor la care se referă art. 97".
Aşa fiind, cum încheierea pronunţată în Camera de Consiliu de către Curtea de Apel Iaşi secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 02 februarie 2012 este definitivă, cum de altfel era menţionat şi în dispozitivul hotărârii, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil şi va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de persoana solicitată U.I.V. împotriva încheierii din 2 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 86/45/2012.
Onorariul de avocat pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 458/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 454/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
