ICCJ. Decizia nr. 488/2012. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 488/2012
Dosar nr.1136/1/2012
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub numărul 1136/1/2012 petenţii D.I., S.M.I. şi I.D.I. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 310 din 2 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în dosarul nr. 676/1/2012, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
În motivarea cererii se arată că cei trei contestatori nu au fost citaţi legal pentru termenul de judecată din 2 februarie 2010 când s-a soluţionat recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., declarat împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, nefiind expediate citaţiile şi neexistând restituirea proceselor-verbale cu semnăturile lor de luare la cunoştinţă.
Contestatorii au solicitat admiterea în principiu, suspendarea executării hotărârii a cărei anulare o solicită, desfiinţarea deciziei atacate şi rejudecarea recursului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus ataşarea dosarului nr. 676/1/2012 în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 310 din 2 februarie 2012.
La termenul de judecată din 16 februarie 2012 instanţa a pus în discuţia părţilor admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, iar în baza dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, respectiv cerea contestatorilor priveşte o hotărâre penală definitivă pronunţată de instanţa de recurs, este făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat de către contestatori se regăseşte în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) C. proc. pen. şi este introdusă de persoane care au calitatea cerută de lege, a dispus admiterea acesteia în principiu şi a fixat termen de judecată la 21 februarie 2012 pentru soluţionarea în fond a contestaţiei.
La termenul de judecată din 16 februarie 2012, apărătorii inculpaţilor nu au mai susţinut şi cererea de suspendare a hotărârii care făcea obiectul contestaţiei în anulare.
Analizând pe fond, contestaţia în anulare formulată de inculpaţii contestatori D.I., S.M.I. şi I.D.I., Înalta Curte o consideră nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen. partea poate face contestaţie în anulare când procedura de citare a acesteia pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
În vederea garantării participării părţilor la procesul penal, legea reglementează procedura de citare a acestora în faţa primei instanţe, în faţa instanţei de apel, în faţa instanţei de recurs şi în anumite condiţii în unele căi extraordinare de atac (art. 412 C. proc. pen.). Mijlocul legal prin care se realizează chemarea părţilor este citarea, care, potrivit legii, trebuie să respecte anumite condiţii procedurale.
Contestatorii din prezenta cauză au invocat faptul că nu au fost emise citaţiile pentru termenul de judecată din data de 2 februarie 2012, când a fost soluţionat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care a fost admisă cererea inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Or, aşa cum rezultă din analiza conţinutului actelor dosarului nr. 676/1/2012 inculpaţii au fost citaţi pentru termenul din 2 februarie 2012, citaţiile fiind emise şi existente în dosar, ca de altfel şi dovada trimiterii acestora prin fax.
Mai mult, din practicaua deciziei penale nr. 310 din dosarul nr. 676/1/2012 rezultă că apărătorul ales al inculpaţilor, avocat C.V., a învederat instanţei că „inculpaţii au cunoştinţă de termenul fixat pentru judecarea recursului şi au solicitat să nu fie aduşi, având în vedere condiţiile atmosferice". Or, în condiţiile în care apărătorul ales al inculpaţilor face asemenea afirmaţii şi solicită judecarea cauzei în lipsa acestora, instanţa de judecată, în mod corect, prin raportare la dispoziţiile art. 291 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 38511 alin. (3) C. proc. pen. a soluţionat cauza în lipsa inculpaţilor, prezenţa apărătorului lor ales, fiind o garanţie a faptului că aceştia aveau cunoştinţă de proces, citaţiile emise de către instanţă ajungând la locul de deţinere al acestora, însă, aşa cum a învederat apărătorul inculpaţilor aceştia nu au dorit să fie prezenţi în faţa instanţei, datorită condiţiilor atmosferice, ce îngreuna transportul lor de la Alba Iulia la Bucureşti.
Atâta timp cât inculpaţii au fost citaţi pentru termenul din 2 februarie 2012 (există la dosar citaţii emise şi transmise) şi reprezentaţi de apărător ales, care a pus concluzii în numele acestora, invocând în mod expres şi faptul că aceştia nu doresc să se prezinte în faţa instanţei (deşi nu există la dosar procesul-verbal de primire a citaţiei, menţiunile făcute de apărătorul ales al inculpaţilor acoperă această lipsă, dovedind că aceştia au fost încunoştinţaţi), precum şi existenţa dispoziţiilor art. 38511 alin. (3) C. proc. pen. care permit soluţionarea recursului împotriva încheierilor vizând măsurile preventive în lipsa inculpatului aflat în stare de deţinere, Înalta Curte apreciază contestaţia în anulare ca fiind nefondată.
Măsura arestării preventive a inculpatului, inclusiv soluţionarea diferitelor cereri în această materie, constituie un aspect accesoriu fondului cauzei penale, ceea ce a justificat legiuitorul în art. 38511 alin. (3) C. proc. pen., excepţia de la prezenţa inculpatului, aflat în stare de arest.
Astfel, o dispoziţie legală stabilită în favoarea inculpatului, cum ar fi prezenţa la judecarea recursului, nu se poate transforma într-una contrară acestuia.
Aşa cum am subliniat mai sus, instanţa ca o garanţie a respectării drepturilor inculpaţilor, respectiv acelea de a nu le cauza o vătămare gravă a sănătăţii, prin efectuarea unui transport care ar fi durat foarte multe ore datorită condiţiilor atmosferice nefavorabile, întrucât aveau asistenţa juridică asigurată de un apărător angajat de inculpaţi, care prin prezenţa sa şi susţinerile concluziilor a garantat respectarea dreptului la apărare al inculpaţilor, a soluţionat cauza fără ca inculpaţii să fie prezenţi, dispoziţiile procedurale permiţând acest fapt, citaţiile fiind emise de către instanţă, inculpaţii, aşa cum a susţinut apărătorul acestora, având cunoştinţă de termenul de judecată al recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. împotriva încheierii Curţii de Apel Alba Iulia, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii D.I., S.M.I. şi I.D.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii D.I., S.M.I. şi I.D.I. împotriva deciziei penale nr. 310 din 2 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 466/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 570/2012. Penal → |
|---|
