ICCJ. Decizia nr. 470/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 470/2012
Dosar nr. 4464/30/2010
Şedinţa publică din 20 februarie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156/PI din 4 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 4464/30/2010 s-a dispus, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 73 lit. b), 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului B.B.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. art. 21 alin. (2) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (1) şi 2 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 raportat la art. 37 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port nelegal de cuţit.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală 2591 din 03 octombrie 2005 a Judecătoriei Timişoara şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 Euro în lei la data executării daune morale către partea civilă M.A. şi 2.000 Euro în lei la data executării daune morale către partea civilă A.M. şi s-au respins în rest pretenţiile civile ale părţilor civile M.A. şi A.M.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2260, 48 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 78 lei către I.M.L. Timişoara reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză.
S-a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 5/6 iunie 2008 partea vătămată M.A. şi-a sărbătorit majoratul împreună cu mai mulţi prieteni la localul „No Name”, situat în apropierea Spitalului Judeţean din Timişoara, iar în jurul orelor 03,00 au plecat spre complexul studenţesc.
La un moment dat, în jurul orelor 04,00, părţile vătămate M.A., A.M. şi martorul V.C. au părăsit localul îndreptându-se spre o staţie de taxi din apropiere. Pe drum, cei trei s-au întâlnit cu un alt grup de tineri, în care se afla şi inculpatul B.B.M.
Aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, persoanele din cele două grupuri au început să se certe, după care s-au îmbrâncit şi lovit reciproc.
La un moment dat, inculpatul B.B.M. a scos din buzunar un briceag, lovind în direcţia părţii vătămate A.M., atingându-l în zona pieptului.
Între timp, în încercarea de a-şi ajuta prietenul, partea vătămată M.A. l-a lovit pe inculpat cu pumnul în faţă, după care s-a întors către martorul S.M. pe care l-a lovit cu piciorul în faţă.
După ce şi-a revenit, inculpatul B.B.M., cu acelaşi cuţit, a lovit partea vătămată M.A. în zona coloanei vertebrale, victima căzând la pământ, pierzându-şi cunoştinţa.
Ulterior, cele două grupuri s-au despărţit, martorul V.C. a acordat ajutor părţilor vătămate M.A. şi A.M., care s-au deplasat la spital unde au fost internate.
Din analiza actelor medicale existente la dosarul cauzei rezultă că partea vătămată M.A. a suferit o plagă toracică înjunghiată penetrantă paravertebrală dreaptă, de aproximativ 3 cm, hemopneumotorax hemitorace drept, plagă penetrantă vertebrală dreaptă, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în primejdie viaţa (f.14, d.u.p.).
De asemenea, partea vătămată A.M. a suferit o plagă tăiată la nivelul regiunii precordiale de aproximativ 2 cm nepenetrantă, necesitând pentru vindecare 8 zile îngrijiri medicale, fără ca leziunile să-i pună viaţa în primejdie (f.15, d.u.p.).
Pe baza situaţiei de fapt expuse, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului B.B.M. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b) C. pen. (2 fapte), respectiv infracţiunea de port nelegal de cuţit prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
La stabilirea pedepselor, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv natura şi gravitatea faptelor, consecinţele produse, cauzele de agravare a pedepsei şi situaţia personală a inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul Bujor Mihai Bogdan, solicitând aplicarea unei pedepsei orientate spre minimul special. A susţinut că prima instanţă nu a reţinut starea de legitimă apărare, ci doar scuza provocării.
Prin decizia penală nr. 149/A din 26 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a fost respins apelul declarat de inculpat, fiind menţinută hotărârea primei instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanţă asupra existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpatului au fost corect reţinute de prima instanţă, pe baza unei analizate complete şi coroborate a probelor administrate în cauză.
De asemenea, s-a constatat că activitatea infracţională desfăşurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele inculpatului realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
S-a arătat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 C. pen., în condiţiile în care la momentul la care inculpatul a exercitat acte de violenţă asupra părţilor vătămate, nu exista un atac actual sau iminent din partea vreunei persoane.
De asemenea, s-a reţinut că, deşi inculpatul a depus, în apel, înscrisuri care ar fi trebuit să conducă la reducerea pedepsei, s-a constatat că, în raport de diagnosticul înscris – personalitate impulsivă, episod crepuscular toxic recent, pe fondul intoxicaţiei etanolice – nu se poate dispune o reducere a pedepsei.
În consecinţă, instanţa de apel a constatat că în speţă nu există temeiuri de aplicare a unui regim sancţionator mai blând.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul B.B.M., solicitând casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., faptele fiind comise în stare de legitimă apărare.
A susţinut că a fost atacat de 10 persoane şi, ca atare, a reacţionat în faţa unui atac direct, imediat, iminent.
În subsidiar, a solicitat a se aplica dispoziţiile art. 113 C. pen., dispoziţii care, în opinia recurentului inculpat, permit înlocuirea executării pedepsei cu măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.
Examinând cauza în raport de motivele formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Materialul probator administrat în cauză susţine în întregime acuzaţiile formulate împotriva inculpatului, ambele instanţe reţinând corect vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică şi circumstanţele de săvârşire a faptelor.
Din analiza declaraţiilor date de inculpat, în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că acesta nu neagă conflictul pe care l-a avut cu părţile vătămate, susţinând însă că reacţia sa violentă s-a datorat atacului celor două părţi vătămate şi a celorlalte persoane care le însoţeau.
Susţinerea inculpatului este infirmată însă, pe de o parte, de părţile vătămate, iar pe de altă parte, de martorii audiaţi în cauză care au confirmat că cele două părţi vătămate erau însoţite doar de martorul V.C.
Aceste împrejurări rezultă din declaraţiile martorilor V.A., P.B., A.A. şi G.D., care au arătat că grupul părţilor vătămate era format doar din 3 persoane.
Tot astfel, rezultă din probe că, deşi între cele două grupuri s-a declanşat un conflict, iniţial verbal şi apoi violent, nu s-a justificat atitudinea inculpatului care a scos din buzunar un briceag, lovind partea vătămată A.M. în zona pieptului.
Pericolul la care a fost expusă partea vătămată A.M. a determinat intervenţia celei de a doua părţi vătămate, M.A. care l-a lovit pe inculpat cu pumnul în faţă. După ce acesta şi-a revenit, având cuţitul în mână, a lovit partea vătămată M.A. – aceasta aflându-se cu spatele la inculpat, ceea ce exclude existenţa unui atac material, imediat, iminent - în zona coloanei vertebrale.
Totodată, din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică privind comportamentul simulat – care deşi nu sunt recunoscute ca şi probe în procesul penal, pot constitui indicii relevante – rezultă că în timp ce în privinţa părţii vătămate M.A. nu s-a evidenţiat un comportament simulat, la inculpat şi la martora J.M. au fost evidenţiate modificări care pot fi interpretate ca indici cerţi ai comportamentului simulat.
În acest context, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 C. pen., inculpatul acţionând în mod deliberat, lovind părţile vătămate cu cuţitul, de la mică distanţă, fiindu-le pusă viaţa în primejdie.
Cât priveşte a doua cerere invocată de inculpat în sensul înlocuirii pedepsei închisorii cu obligarea sa la tratament medical, se impune a se reţine, pe de o parte, că aceasta din urmă este o măsură de siguranţă ce poate fi aplicată pe lângă pedeapsa închisorii, iar pe de altă parte, din actele medicale prezentate nu rezultă necesitatea aplicării dispoziţiilor art. 113 C. pen.
În fine, sub aspectul regimului sancţionator, Înalta Curte constată că instanţa de fond a evaluat în mod corespunzător circumstanţele faptei dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului care a comis infracţiunile în stare de recidivă şi care, pe parcursul procesului, a adoptat o atitudine nesinceră.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.M. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.M. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 425/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 472/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
