ICCJ. Decizia nr. 471/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.471/2012
Dosar nr. 1312/105/2011
Şedinţa publică din 20 februarie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 157 din 26 aprilie 2011 a Tribunalului Prahova, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei M.M., pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005.
În baza art. 9 alin. (1) lit. a) cu aplic. art. 10 din Legea nr. 241/2005, rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei M.M., sancţiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 50 de lei.
Pentru a pronunţa sentinţa, Tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti nr. 8524/ P/2007 din 10 februarie 2011, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatei M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În actul de sesizare s-a reţinut că, la data de 31 august 2007 inculpata M.M. în calitate de asociat unic şi administrator al SC H.I. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a înregistrat toată marfa expusă spre vânzare şi nici toate vânzările, fapta sa ducând la prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 4.395 lei, ceea ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi vinovăţia inculpatei au fost reţinute pe baza următoarelor mijloace de probă : proces verbal întocmit de organele de poliţie; raportul de expertiză contabilă nr. 127/2009; acte contabile ale societăţii; adresa nr. 62183 din 23 aprilie 2008 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului; adresa nr. 1881080/2009 emisă de ANF, prin Administraţia Finanţelor Publice Sector 4 Bucureşti; fişa de cazier judiciar a inculpatei; declaraţia acesteia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că, la data de 31 august 2007, în urma unui control efectuat de organele de poliţie la punctul de lucru la SC H.I. SRL Bucureşti, situat în Complexul Balif de pe raza municipiului Ploieşti, s-a constatat că o parte din marfa expusă la vânzare nu era înregistrată în evidenţele contabile ale societăţii. In urma verificărilor efectuate nu a fost găsit Raportul de gestiune zilnică, iar din evidenţele contabile - registrul de casă, jurnalul de vânzări şi înregistrările aparatului de marcat fiscal - au rezultat neconcordanţe între stocul scriptic şi faptic de marfă. S-a procedat la inventarierea stocului de marfă, potrivit procesului verbal întocmit. A fost dispusă o expertiză contabilă care să stabilească dacă au fost respectate prevederile legale referitoare la modul de înregistrare în evidenţele contabile a stocului de marfă, dacă există diferenţe, iar în caz afirmativ care este prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Cu privire la primul obiectiv, expertul a identificat o înregistrare eronată - ce nu constituie obiectul cercetărilor, iar la obiectivul nr. 2, în baza evidenţei înregistrărilor a concluzionat că rezultă o diferenţă între soldul scriptic şi faptic, în valoare de 21.951 lei formată din : - suma de 8.390 lei provenită din identificarea unor produse constatate la inventarierea faptică din 31 august 2007, produse ce nu se regăsesc nici în inventarierea efectuată de societate la 30 iunie 2007 şi nici în notele de intrare/ieşire din perioada 01 iulie 2007-31 august 2007 şi suma de 13.561 lei reprezentând diferenţă la vânzări.
Prin fapta inculpatei, de a nu înregistra toată marfa expusă la vânzare cât şi toate vânzările efectuate, urmarea a fost prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 4.395 lei reprezentând: necolectarea de TVA în sumă de 2.165 lei; neplata TVA în suma de 1.340 lei precum şi diminuarea impozitului de profit datorat, cu suma totală de 890 lei.
La raportul de expertiză contabilă nr. 127 din 07 mai 2009 nu au fost formulate obiecţiuni de inculpată şi nici de partea civilă D.G.F.P. Bucureşti.
Audiată fiind, inculpata a recunoscut săvârşirea faptei iar în şedinţa publică din data de 29 martie 2011 a depus la dosar copii de pe chitanţele fiscale seria TS6 nr. 3664666, TS6 nr. 3680164 şi TS6 nr. 3666867 emise de Trezoreria Administraţiei Finanţelor Publice Prahova, ce a confirmat încasarea debitului.
Împotriva sentinţei Tribunalului Prahova a declarat apel partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul laturii civile, deoarece nu s-au acordat şi creanţele accesorii creanţei principale, impunându-se ca inculpata să fie obligată la plata întregului prejudiciu ce include şi creanţele fiscale calculate până la data efectivă a plăţii.
Prin Decizia penală nr. 119 din 7 septembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul părţii civile.
S-a reţinut că situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii au fost corect stabilite de prima instanţă şi corect în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005, a încetat procesul penal împotriva inculpatei M.M. aplicându-i sancţiunea administrativă a amenzii.
Din documentele aflate la dosarul cauzei, a reieşit că inculpata a achitat integral până la termenul de judecată - 29 martie 2011- suma de 4395 lei prejudiciul adus bugetului de stat, reprezentată de necolectarea de TVA în sumă de 2165 lei, neplata TVA în sumă de 1340 lei şi diminuarea impozit pe profit datorat cu suma de 890 lei; aspect recunoscut inclusiv de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova.
În ceea ce priveşte creanţele fiscale accesorii, dobânzi şi penalităţi de întârziere, instanţa de apel a constatat analizând înscrisul de la fila 22 că referitor la taxa pe valoare adăugată, nu se datorează astfel de accesorii până la data plăţii, iar referitor la impozitul pe profit suma datorată şi neachitată cu care apare contribuabilul la data de 29 martie 2011 este de 5864 lei şi nu are nici o legătură cu aceea de 890 lei ce i se reţine în actul de sesizare a instanţei. Faţă de cele reţinute, s-a constatat că apelul părţii civile este nefondat, partea nefăcând dovada pretenţiilor sale, motiv pentru care, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., l-a respins.
Împotriva deciziei penale nr. 119 din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova susţinând că se impune obligarea inculpatei şi la plata accesoriilor aferente sumei de 4.395 lei achitată de inculpată.
Recursul părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În cursul procesului, inculpata M.M. a achitat prejudiciul cauzat părţii civile în cuantum de 4.395 lei, reprezentând necolectare de TVA, în sumă de 2.165 lei, TVA (taxă pe valoare adăugată) - 1.340 lei şi diminuare impozit pe profit datorat în sumă de 890 lei.
Prejudiciul cauzat bugetului de stat, urmare a faptei inculpatei M.M. - asociat unic şi administrator al SC H.I. SRL Bucureşti - care la data de 31 august 2007 în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale nu a înregistrat întreaga marfă expusă la vânzare şi nici toate vânzările, a fost stabilit la 4.395 lei, conform expertizei contabile efectuate în cauză, cu privire la care părţile nu au formulat obiecţiuni, partea civilă achiesând la concluziile expertizei.
Referitor la creanţele fiscale accesorii sumei aferente, constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere, solicitate de partea civilă a-i fi achitate, corect instanţa de apel a apreciat că nu se justifică obligarea inculpatei şi la plata acestora.
În acest sens, se are în vedere faptul că prejudiciul a fost achitat cu chitanţele din 03 ianuarie 2011, 11 martie 2011 şi 29 martie 2011, prima instanţă dispunând a se comunica şi cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi şi penalităţi) aferente sumei de 4.395 lei.
Cu adresa nr. 2137503 din 21 aprilie 2011, Administraţia Finanţelor Publice a transmis situaţia juridică a obligaţiilor accesorii a societăţii SC H.I. SRL existentă la data de 29 martie 2011 (deci ulterior achitării debitului), iar potrivit acesteia societatea administrată de inculpată nu figura cu dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate până la data plăţii.
Prin urmare, corect instanţa de apel a respins apelul părţii civile şi constatând că Decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova împotriva deciziei penale nr. 119 din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova împotriva deciziei penale nr. 119 din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimata inculpată M.M. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 487/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 42/2012. Penal → |
|---|
