ICCJ. Decizia nr. 497/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 497/2012
Dosar nr.3724/90/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa penală nr. 181 din 07 septembrie 2011, a condamnat pe inculpatul D.L. la 14 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 118 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10 lei echivalentul în bani a unei uluci, precum şi restituirea către partea vătămată P.V., a unui baston din lemn.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea, suma de 1221 lei despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul, fiu adoptiv al soţilor D.I. şi G., locuia împreună cu tatăl lui, persoană în vârstă de 83 de ani şi infirm.
În 15 iulie 2011, ambii s-au aflat la un târg săptămânal organizat în respectiva comună, ei consumând alcool. Spre orele 16,00, D.I., deplasându-se greoi şi ajutat de un baston, pentru că nu reuşea să ajungă mai repede acasă astfel cum dorea inculpatul, acesta s-a enervat, a ţipat la el şi l-a înjurat, după care a luat dintr-un gard o bucată de lemn în care erau înfipte două cuie şi l-a lovit peste cap, torace, abdomen.
S.M.C. şi I.V. deşi au auzit gemetele de durere şi rugăminţile celui lovit de a fi lăsat în pace, nu au intervenit întrucât între cei doi agresiunile erau obişnuite şi s-au temut, inculpatul, beat fiind, le era cunoscut ca violent.
Reuşind într-un final să ajungă în preajma curţii casei lor, inculpatul, observând că tatăl lui avea sânge în zona capului, a luat o găleată cu apă şi a turnat-o peste el, l-a dus până în mijlocul bătăturii, dar pentru că nu a mai putut să-l ridice, l-a lăsat să se odihnească, ulterior el continuând să bea vodcă.
La un moment dat, inculpatul a târât corpul victimei în casă, şi-a dezbrăcat tatăl de haine şi văzând că la cap avea o tăietură de aproximativ 4 cm din care curgea sânge, l-a şters, l-a spălat şi l-a aşezat în pat, el culcându-se pe un alt pat amplasat în holul imobilului.
Spre orele 24,00, inculpatul a constatat că victima decedase. S.S., anunţat fiind de către inculpat să-l ajute să-l pregătească pentru înmormântare, văzând starea cadavrului, şi-a dat seama că a fost bătut, deci nu murise de moarte bună, a refuzat să-şi dea ajutorul şi a 2-a zi a anunţat poliţia.
Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic consecutiv unui politraumatism cu multiple echimoze, infiltrate sanghine, hematoame corporale, plagă contuză temporo-parietală dreaptă dehiscentă, fracturi costale hemitorace drept, fractură de coloană vertebrală, leziunile putându-se produce prin lovire repetată cu corp dur, între ele şi deces existând legătură de cauzalitate directă.
Inculpatul, la urmărirea penală a recunoscut săvârşirea faptei.
În instanţa competentă cu judecarea cauzei, la termenul de judecată din 07 septembrie 2011, inculpatul personal şi asistat fiind de un apărător desemnat din oficiu, a recunoscut fapta aşa cum a fost reţinută în actul de trimitere în judecată şi a cerut ca judecata să aibă lot pe baza probelor administrate la urmărirea penală.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul aplicării pedepsei complementare şi al pedepsei accesorii, în sensul greşitei neaplicări şi a art. 64 lit. a) C. pen., respectiv interzicerii dreptului de a alege.
Inculpatul şi-a motivat apelul pe netemeinicia pedepsei principale aplicate.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 104/A din 03 noiembrie 2011 a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat, în parte sentinţa şi i-a aplicat inculpatului, în integralitate interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., atât a pedepsei complementare cât şi ca pedeapsă accesorie.
Apelul formulat de către inculpat a fost respins ca nefondat.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, cazul de casare invocat oral de către avocatul desemnat apărător din oficiu cât şi în scris în memoriul depus în cauză (filele 32-33 dosar ICCJ – S.p.) fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În esenţă, inculpatul, prin memoriul scris, a susţinut că a săvârşit fapta fără premeditare şi independent de voinţa lui, martora S.M. ascunzând adevărul pentru că era în duşmănie cu el.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Primordial, este de arătat că inculpatul nu a fost condamnat pentru infracţiunea de omor calificat în condiţiile agravantei prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. (cu premeditare), ci pentru omor calificat cu reţinerea agravantelor de la lit. c) şi d) ale aceluiaşi text, asupra unei rude apropiate (tată, ascendent), şi profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra (D.I. prezenta semipareză stânga, veche de 10 ani, deplasarea greoaie, fiind posibilă numai prin folosirea bastonului).
În ce priveşte susţinerea inculpatului recurent referitoare la martora S.M., care, în opinia sa, ar fi ascuns adevărul, odată ce el, neconstrâns şi, ca atare, prin manifestare de voinţă a optat pentru judecarea sa conform procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., astfel cum este redactat prin modificarea adusă de Legea nr. 202/2010, recunoscând fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, precum şi probatoriul de la urmărirea penală, nu se mai poate prevala de o eventuală necoroborare a declaraţiei acesteia.
În fapt însă, martora amintită a relatat comportamentul inculpatului faţă de tatăl lui adoptiv şi a susţinut că nu ştie ce s-a întâmplat după orele 14,00 din ziua de 15 iulie 2011 (fila 66 dosar urmărire penală).
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv pedeapsa aplicată nu a fost individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este de arătat că orientându-se la pedeapsa de 14 ani închisoare, cuantum menţionat şi de instanţa de prim control judiciar, judecătorul fondului a considerat limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (15 – 25 de ani închisoare), pericolul social deosebit de grav al faptei, aceasta având consecinţă moartea tatălui inculpatului, persoană în vârstă, infirmă, lovită de către inculpat cu un obiect dur, de mai multe ori, în zone vitale, mai ales cap, fără vreo contribuţie la cele ce i se întâmplau, ci dimpotrivă, în cauză existând date că cerea îndurare şi ruga să nu mai fie agresată, iar în ce priveşte datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta, fără a fi recidivist, a fost condamnat anterior pentru fapte de viol, lipsire de libertate în mod ilegal, distrugere, violare de domiciliu.
Totodată, beneficiind de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului s-a pronunţat cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de textele incriminatorii, acest cuantum fiind corespunzător şi scopului pedepsei, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.L. împotriva deciziei penale nr. 104/A din 03 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2011 la 21 februarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 498/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 487/2012. Penal → |
|---|
