ICCJ. Decizia nr. 398/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.398/2012

Dosar nr. 2640/116/2011

Şedinţa publică din 14 februarie 2012

Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 118 din data de 29 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, au fost admise cererile formulate de inculpaţii R.A., I.V., N.C. şi D.T., prin apărători, privind soluţionarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 208 alin. (1) -209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 37 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul R.A. la 3 ani închisoare.

În baza art. 86⁴ C. pen. s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare dispusă împotriva inculpatului R.A. prin sentinţa penală nr. 230 din 25 octombrie 2010 a Judecătoriei Olteniţa, pedeapsă pe care inculpatul o va executa pe lângă pedeapsa pronunţată prin prezenta sentinţă, inculpatul având, astfel de executat în total 6 ani închisoare.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 86⁴ C. pen. s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare dispusă împotriva inculpatului R.A. prin sentinţa penală nr. 230 din 25 octombrie 2010 a Judecătoriei Olteniţa, pedeapsă pe care inculpatul o va executa pe lângă pedeapsa pronunţată prin prezenta sentinţă, inculpatul având de executat în total 5 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul R.A. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia acestuia, perioada de la 15 aprilie 2011 la zi.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului R.A., pe perioada executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art.2 08 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul N.C. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului N.C., pe durata executării pedepsei pronunţată prin prezenta, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.V. la 3 ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul I.V. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului I.V., pe durata executării pedepsei pronunţată prin prezenta, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.T. la 3 ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul D.T. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului D.T., pe durata executării pedepsei pronunţată prin prezenta, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul C.A. la 4 ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul C.A. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului C.A., pe durata executării pedepsei pronunţată prin prezenta, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A fost admisă cererea formulată de partea civilă SC A.C. SA BUZĂU şi s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor R.A., I.V., N.C., D.T. şi C.A., şi aceştia în solidar cu SC N.S. SRL la plata sumei de 127.832,92 lei, contravaloarea cantităţii de floarea soarelui sustrasă de inculpaţi din patrimoniul societăţii parte civilă.

În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul C.A. a sumei de 2400 lei, de la inculpatul I.V. a sumei de 2400 lei, de la inculpatul N.C. a sumei de 900 lei şi de la inculpatul D.T. a sumei de 800 lei, sume primite de aceştia cu titlu de mită.

A fost obligat inculpatul R.A. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, pe inculpatul N.C. la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, pe inculpatul D.T. la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, pe inculpatul I.V. la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpatul C.A. la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, Tribunalul a reţinut că, în 4 rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada februarie - martie 2011, inculpaţii au comis mai multe fapte penale în dauna părţii civile SC A.C.V. SA Buzău, după cum urmează:

Partea vătămată SC A.C.V. SA BUZĂU are deschis punct de lucru la Baza Siloz Budeşti, în incinta căreia se află mai multe magazii unde se depozitează cereale.

Pentru paza silozului, SC A.C.V. SA a încheiat contractul de prestări servicii cu firma de pază SC N.S. SRL Bucureşti (contract nr. 9041 din 11 decembrie 2009).

În incinta silozului funcţionează trei posturi de pază: postul nr. 1 (punct de pază fix între orele 08,00- 17,00 şi mobil între orele 17,00-08,00) amplasat la poarta de acces persoane şi autovehicule şi două posturi de pază mobile.

În luna februarie 2011, inculpaţii N.C., C.A. şi I.V. erau angajaţi ai SC N.S. SRL, desfăşurându-şi activitatea la obiectivul „Baza Siloz Budeşti", cu următoarea amplasare: inculpatul N.C. la postul de pază nr. 1 (acces în unitate), inculpatul C.A. la postul de pază nr. 2, iar inculpatul I.V. la postul de pază nr. 3.

Inculpatul N.C. îl cunoştea pe inculpatul R.A. (zis S.), întrucât locuiseră amândoi în comuna Curcani.

În luna februarie 2011, cei doi s-au întâlnit şi inculpatul R.A. i-a propus lui N.C. să-i permită să sustragă, pe tura sa, cu autoutilitara, seminţe de floarea soarelui din siloz, urmând să-i dea acestuia şi colegilor lui de tură, suma de 2.500 lei.

Inculpatul N.C. a fost de acord cu propunerea, stabilind să discute şi cu colegii lui - inculpaţii I.V. şi C.A. pentru a vedea dacă sunt şi ei de acord.

Auzind de suma de bani ce le-ar fi revenit (aproximativ 800 lei fiecare) şi inculpaţii I.V. şi C.A. au fost de acord să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să-i permită inculpatului R.A. să sustragă cereale.

Odată obţinut acceptul colegilor, inculpatul N.C. l-a sunat pe inculpatul R.A. căruia i-a spus că se poate prezenta a doua zi, după-amiază (ora exactă urmând să i-o comunice ulterior, după ce, şi ultimul angajat al SC A.C.V. SA va părăsi incinta silozului) pentru a sustrage floarea-soarelui.

Inculpatul R.A. a achiziţionat în acest scop saci de rafie (aproximativ 175 saci) şi a luat legătura telefonic cu martorul R.I. - administrator al SC D.I.R. I. SRL despre care aflase că achiziţionează cereale şi l-a întrebat dacă este interesat să cumpere floarea soarelui importată din Bulgaria. Martorul a fost de acord, stabilind să plătească floarea soarelui la preţul pieţei, respectiv 1,85 lei/kg.

Pe la jumătatea lunii februarie 2011, după orele 16,00, după ce angajaţii SC A.C.V. SA au părăsit incinta silozului, inculpatul N.C. l-a contactat pe inculpatul R.A., căruia i-a spus că poate veni să sustragă floarea soarelui.

Inculpatul R.A. i-a luat pe N.G., P.F., L.F. şi L.V. - persoane cu situaţie materială şi personală modestă, lucrând ca zilieri la diverse persoane şi care, în schimbul sumei de câte 100 lei, au fost de acord să-l ajute la încărcarea şi apoi, la descărcarea cerealelor.

Inculpatul R.A. i-a luat pe cei patru învinuiţi arătaţi mai sus din comuna Curcani, pe care i-a urcat în spatele autoutilitarei şi s-a deplasat la Budeşti, la siloz, unde, la poarta de acces în unitate era aşteptat de inculpaţii N.C. şi I.V.

Inculpatul N.C. i-a deschis poarta de acces, după ce anterior, inculpatul C.A. a întrerupt sistemul de supraveghere video al incintei (panoul de comandă aflându-se la postul de pază nr. 2 unde se afla inculpatul C.A.). Inculpatul I.V. a urcat în dreapta inculpatului R.A. şi l-a condus pe acesta la magazia nr.3 unde ştiau că erau depozitate cantităţi mari de floarea soarelui.

Ajunşi la poarta de intrare în magazia nr.3, aceasta era deja deschisă de către inculpatul C.A., astfel că inculpatul R.A. a intrat cu autoutilitara în magazie.

Inculpaţii C.A. şi I.V. au deschis uşa magaziei şi au pus lacătul de formă la uşă, după care C.A. a repornit sistemul de supraveghere video.

Inculpatul R.A. împreună cu învinuiţii N.G., P.F., L.F. şi L.V. au început să încarce sacii cu floarea soarelui în autoutilitară.

Inculpatul N.C. ţinea legătura cu inculpatul R.A. pentru a şti când termină de încărcat.

În momentul în care inculpatul R.A. a anunţat că a terminat încărcarea, prin staţia de emisie-recepţie, învinuitul N.C. l-a anunţat din nou pe C.A. să oprească sistemul de supraveghere video, după care N.C. s-a deplasat în magazia nr. 3, unde inculpatul R.A. i-a dat paznicului suma de 2.500 lei pe care urma să o împartă cu ceilalţi doi paznici.

În continuare, inculpatul R.A. s-a urcat la volanul autoutilitarei iar cei patru învinuiţi, care l-au ajutat la încărcat, s-au urcat, de această dată în dreapta lângă el, autoutilitara fiind încărcată cu saci.

La poarta de acces în unitate erau aşteptaţi de inculpatul I.V. care le-a deschis poarta pentru a putea părăsi incinta silozului.

După ieşirea autoutilitarei, inculpatul N.C. a închis din nou uşa magaziei nr. 3 şi, ajuns la post i-a cerut prin sistemul de emisie-recepţie, inculpatului C.A., să repornească sistemul de supraveghere video.

După plecarea inculpatului R.A., inculpatul N.C. le-a dat banii primiţi de la R.A. şi colegilor săi - inculpaţii C.A. şi I.V., câte 800 lei/fiecare.

Cu autoutilitara plină de floarea-soarelui, inculpatul R.A. s-a deplasat în comuna Chirnogi, la depozitul martorului R.I.

Aici, au urcat autovehiculul plin pe cântar, apoi inculpatul R.A. împreună cu învinuiţii N.G., P.F., L.F. şi L.V. au descărcat sacii în depozit.

După descărcarea sacilor, au cântărit ulterior autovehiculul gol pentru a stabili cantitatea de floarea-soarelui adusă, rezultând aproximativ 4 tone.

Martorul R.I. i-a dat pe loc inculpatului R.A. contravaloarea cerealelor (aproximativ 7000-8000 lei).

După descărcarea sacilor, inculpatul R.A. i-a dus pe învinuiţii N.G., P.F., L.F. şi L.V. înapoi, în comuna Curcani şi le-a dat acestora din urmă câte 100 lei/fiecare pentru ajutorul acordat.

După aproximativ o săptămână, tot în luna februarie, înainte de data de 21 februarie 2011, inculpatul R.A. a luat iar legătura cu inculpatul N.C. şi au stabilit, de comun acord, să meargă pentru a mai sustrage floarea soarelui.

Şi de această dată, s-a procedat de aceeaşi manieră ca şi prima dată, paznicii împărţind banii primiţi de la inculpatul R.A.

În aceeaşi zi, inculpatul C.A. a observat că sigiliul de la uşa unei hale era rupt, probabil din cauza vântului.

Inculpatul C.A. a relevat acest aspect inculpatului N.C. care, fiind la poarta nr. 1, avea obligaţia raportării incidentelor.

Deşi sigiliul rupt aparţinea unei alte magazii şi nu celei de unde se sustrăgea floarea soarelui, inculpatul N.C. nu a raportat incidentul, întrucât chiar în acea zi fusese la furat inculpatul R.A.(zis S.) şi nu dorea să rişte să se facă investigaţii.

Echipa de paznici care a preluat tura, a observat sigiliul rupt şi a raportat incidentul astfel că reprezentanţii SC N.S. SRL l-au întrebat pe N.C. de ce nu a raportat situaţia, în urma discuţiilor purtate, inculpatul N.C. hotărându-se să-şi dea demisia.

In urma demisiei inculpatului N.C., SC N.S. l-a angajat pe inculpatul D.T., care a fost pus să facă de pază la postul nr. 3 iar inculpatul I.V. a fost mutat la postul de pază nr. 1.

Întrucât avea nevoie de bani, având o situaţie materială grea, inculpatul I.V. s-a hotărât să-l contacteze pe inculpatul R.A. pentru a continua practica anterioară.

Inculpatul I.V. a vorbit cu inculpaţii C.A. şi D.T., aceştia fiind de acord, astfel că l-a sunat pe R.A. căruia i-a spus că poate veni să sustragă floarea soarelui.

Conform înţelegerii, la începutul lunii martie 2011, inculpatul R.A., însoţit de N.G., P.F., L.F. şi L.V., a venit la Baza Siloz Budeşti aparţinând SC A.C.V. SA după amiază, după terminarea orelor de program.

Inculpatul R.A. era aşteptat la poarta de acces în unitate de inculpaţii I.V. şi D.T.

La apropierea autoutilitarei, inculpatul I.V. l-a anunţat pe inculpatul C.A., prin staţia de emisie recepţie să oprească sistemul de supraveghere video.

Inculpatul I.V. a deschis porţile autoutilitarei, inculpatul R.A. a pătruns în incintă, a oprit autoutilitara pentru a urca inculpatul D.T. care i-a condus până la magazia nr. 3.

După intrarea maşinii în magazie, inculpatul D.T. a închis uşa şi l-a anunţat pe inculpatul I.V. care, la rândul său, l-a anunţat pe inculpatul C.A. să redeschidă sistemul de supraveghere video.

După terminarea încărcatului, inculpatul I.V. a primit de la inculpatul R.A. suma de 2500 lei, după care, acesta din urmă a părăsit incinta silozului, nu înainte ca inculpatul C.A. să oprească sistemul de supraveghere video.

Şi de această dată inculpatul R.A. a vândut cerealele la SC D.D.R. SRL obţinând suma de 7.000 - 8.000 lei.

Inculpatul I.V. a împărţit banii primiţi de la inculpatul R.A., dându-le şi inculpaţilor C.A. şi D.T. câte 800 lei/fiecare.

Pe data de 30 martie 2011, inculpatul R.A. a venit din nou la Baza Siloz Budeşti pentru a sustrage cereale, conform înţelegerii avute cu agenţii de pază.

În acea seară însă, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Budeşti efectuau o pândă pentru a stabili dacă se sustrag cereale din siloz, aceştia primind informaţii în acest sens.

După intrarea autoutilitarei în magazia nr. 3, inculpatul C.A. a ieşit din incinta silozului, la solicitarea inculpatul I.V., pentru a verifica zona.

În apropierea silozului, acesta a fost oprit de organele de poliţie care l-au întrebat dacă există în siloz vreo maşină care încarcă cereale. Inculpatul a confirmat, astfel că organele de poliţie au pătruns în siloz şi, în magazia nr.3 au găsit autoutilitara cu numărul de înmatriculare şi pe inculpatul R.A. împreună cu N.G., P.F., L.F. şi L.V. care încărcau floarea soarelui.

În autoutilitară erau deja încărcaţi 150 de saci plini cu floarea soarelui, 2 saci plini cu floarea-soarelui au fost găsiţi lângă autoutilitară precum şi alţi 26 de saci goi.

În urma cântăririi sacilor plini cu floarea - soarelui, a rezultat cantitatea de 4.060 kg floarea soarelui.

La termenul din data de 28 iulie 2011, inculpaţii R.A., I.V., N.C. şi D.T. au solicitat judecarea cauzei în procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina lor şi însuşindu-şi probatoriile administrate în faza de urmărire penală fără obiecţiuni.

Inculpatul C.A. nu s-a prezentat în instanţă, nu a putut fi interogat astfel că în sarcina acestuia s-a reţinut participaţia sa penală la toate faptele reţinute în rechizitoriu, urmând a fi condamnat.

Pentru inculpaţii care au recunoscut faptele s-au aplicat dispoziţiile Legii nr. 202/2010 însă la individualizarea pedepselor si modalitatea de executare a acestora, instanţa a avut în vedere modul în care inculpaţii au conceput săvârşirea faptelor, calitatea de paznici pentru unii dintre ei şi prejudiciul foarte mare produs în dauna părţii civile, apreciindu-se că pedepsele aplicate nu pot fi executate decât în regim de detenţie.

Şi pentru inculpatul C.A. instanţa a avut în vedere aceleaşi considerente la individualizarea pedepsei si la modalitatea de executate a acesteia.

Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţa a obligat inculpaţii în solidar la acoperirea prejudiciului aşa cum este precizat prin adresa nr. 6515 din 30 iunie 2011, întrucât adresa nr. 3258 din 31 martie 2011 emisă de partea civilă şi consemnată în rechizitoriu se referă doar la contravaloarea parţială a prejudiciului, respectiv la ultima infracţiune de furt, ocazie cu care s-a sustras cantitatea de 4060 kg floarea soarelui, inculpaţii fiind obligaţi să acopere, aşa cum s-a precizat mai sus, întregul prejudiciul creat în patrimoniul părţii civile.

Sumele primite cu titlu de mită de inculpaţi, au fost confiscate în folosul statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii I.V., D.T., N.C., R.A. şi parte responsabilă civilmente S.C N.S. S.R.L.

Inculpaţii au criticat sentinţa pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor şi a modalităţii de executare( cu excepţia inculpatului R.A.), solicitând reducerea cuantumului acestora şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 86¹ C. pen. În privinţa laturii civile, inculpaţii au considerat că prima instanţă a evaluat în mod greşit prejudiciul produs părţii civile SC A.C.V. SA BUZĂU, din materialul probator administrat rezultând că a fost sustrasă cantitatea de 12 tone de floarea soarelui, respectiv nu a ţinut seama de faptul că N.C. şi D.T. nu au participat la toate actele materiale de furt calificat.

Motivele invocate de partea responsabilă civilmente S.C N.S. S.R.L. au vizat aceleaşi aspecte în privinţa laturii civile, în plus solicitând să fie obligată la repararea prejudiciului în solidar doar cu inculpaţii care au avut calitatea de angajaţi ai societăţii de pază şi doar pentru cotele lor cumulate din valoarea prejudiciului, considerând că se impune obligarea cu prioritate a acestora la plata despăgubirilor, reţinând beneficiul de discuţie în favoarea părţii responsabile civilmente.

Prin Decizia penală nr. 349/A din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de inculpaţii R.A., I.V., N.C. şi D.T., respectiv de partea responsabilă civilmente SC N.S. SRL, împotriva sentinţei penale nr. 118 din 29 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Călăraşi şi a extins efectele pentru inculpatul C.A.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi în rejudecare au fost reduse pedepsele aplicate inculpaţilor D.T., N.C. şi I.V. şi schimbate modalitatea de executare astfel.

I. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D.T. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului D.T. pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Conform art. 81 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 71 alin. ultim C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

II. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320 indice 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul N.C. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului N.C. pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7l-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ şi art. 86² C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce reprezintă termen de încercare.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen. şi anume:

a) să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Călăraşi, la datele fixate de această instituţie;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei.

III. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320 indice 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.V. la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare.

In temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului I.V. pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

In temeiul art. 86¹ şi art. 86² C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani şi 6 luni ce reprezintă termen de încercare.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prev. de art. 86 alin. (1) C. pen. şi anume:

a) să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Călăraşi, la datele fixate de această instituţie;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei.

IV. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului C.A. pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7l-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ şi art. 86² C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani ce reprezintă termen de încercare.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen. şi anume:

a) să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Călăraşi, la datele fixate de această instituţie;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia asupra, dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei.

V. În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC A.C.V. SA BUZĂU.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii N.C., I.V., C.A. şi R.A., iar inculpaţii N.C., I.V., C.A. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC N.S. SRL la plata sumei de 14116,8 lei către partea civilă SC A.C.V. SA BUZĂU, reprezentând despăgubiri materiale.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.T., I.V., C.A. şi R.A., iar inculpaţii D.T., I.V., C.A. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC N.S. SRL la plata sumei de 7058,4 lei, către partea civilă SC A.C.V. SA BUZĂU, reprezentând despăgubiri materiale. Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a dedus prevenţia inculpatului R.A., de la 15 aprilie 2011, la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.

Pentru a decide astfel instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situaţiei de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză rezultând indubitabil că, în perioada februarie - martie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul R.A., cu complicitatea agenţilor de pază I.V., N.C., D.T. şi C.A., a comis 4 acte materiale de furt calificat (ultimul rămas în faza de tentativă) în dauna părţii vătămate SC A.C.V. SA, sustrăgând din depozitul societăţii cantitatea totală de 12 tone de seminţe floarea soarelui, Ruse oferind paznicilor sume de bani pe care aceştia le-au primit pentru a nu-şi îndeplini îndatoririle de serviciu.

În privinţa rezultatului produs, instanţa fondului a constatat însă în mod eronat că patrimoniul SC A.C.V. SA a fost diminuat cu suma de 127 832,92 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 72 443 kg. seminţe floarea soarelui.

Aşa cum s-a reţinut şi prin rechizitoriu, la fiecare dintre cele trei acţiuni (consumarea celui de-al patrulea act material a fost întreruptă de intervenţia organelor de poliţie) inculpatul R.A. a sustras câte 4 tone seminţe de floarea soarelui, de fiecare dată cantitatea fiind vândută martorului R.I. la preţul pieţei de 1,80 lei/kg, astfel cum rezultă din declaraţiile inculpatului şi martorului, neexistând probe care să conducă la ipoteza că prejudiciul cauzat în aceste împrejurări este cel menţionat de reprezentanţii părţii vătămate.

De asemenea, şi critica privind individualizarea pedepselor, formulată de inculpaţii I.V., N.C. şi D.T. este fondată, prima instanţă neluând în considerare rolul şi contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi în activitatea infracţională, numărul actelor materiale la care au participat, beneficiul realizat, circumstanţele personale ale acestora, prejudiciul real cauzat părţii vătămate.

Astfel, inculpatul D.T. a participat doar la ultimele două acte materiale de furt, ultimul rămânând în faza de tentativă, nu are antecedente penale, este căsătorit, are în întreţinere doi copii minori, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal şi a achitat o parte din prejudiciu, în sumă de 3500 lei, conform recipisei de consemnare nr. 351851/l (fila74).

Inculpatul N.C. a fost implicat în primele două acte materiale de furt, este necunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul procesului penal dar şi înainte de comiterea infracţiunii, astfel cum rezultă din caracterizarea întocmită de Primăria Curcani, judeţul Călăraşi.

Inculpaţii I.V. şi C.A. au participat la întreaga activitate infracţională, sunt la primul conflict cu legea penală, Ivan are loc de muncă şi se află în relaţii bune cu membrii comunităţii din care provine, conform caracterizării realizate de Primăria oraşului Budeşti, a recunoscut săvârşirea faptei; deşi inculpatul Constantin a lipsit de la judecată, fiind plecat în străinătate, acesta a colaborat pe parcursul urmăririi penale cu organele de anchetă contribuind, alături de ceilalţi inculpaţi, la clarificarea situaţiei de fapt.

Aşadar, Curtea a apreciat că se impune o reducere a pedepselor aplicate acestor inculpaţi, în mod diferenţiat, raportat la elemente sus menţionate, fără însă a reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.( având în vedere împrejurările şi modalitatea în care au fost comise faptele) considerând că scopul pedepsei, aşa cum este reglementat la art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără privare de libertate, urmând să dispună aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. faţă de inculpatul D. şi art. 86¹ C. pen. în privinţa inculpaţilor N., I. şi C.

În opinia Curţii, prin stabilirea pedepselor aplicate inculpatului R.A. spre minimul special, acesta a beneficiat de suficientă clemenţă , în condiţiile în care este recidivist, a fost iniţiatorul şi principalul beneficiar al activităţii infracţionale, aspecte ce reliefează o periculozitate sporită a inculpatului, critica formulată de apelant pe acest aspect fiind neîntemeiată.

În ce priveşte latura civilă, în considerarea celor anterior expuse, Curtea a constatat că prejudiciul total cauzat părţii civile prin faptele ilicite săvârşite de inculpaţi se ridică la suma de 21 175,2 lei şi reprezintă contravaloarea cantităţii de 12 tone seminţe de floarea soarelui, luând în considerare preţul mediu de 1,7646 lei/kg, astfel cum rezultă din adresa nr. 6515 din 30 iunie 2011 emisă de SC A.C.V. SA .

Ţinând seama de principiile răspunderii civile delictuale ce guvernează acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, în mod greşit prima instanţă a obligat în solidar pe inculpaţii N.C. şi D.T. la repararea întregului prejudiciu în condiţiile în care aceştia nu au participat la toate actele materiale de furt calificat.

Astfel, inculpatul N.C. a participat alături de inculpaţii I.V., C.A. şi R.A. doar la primele două fapte ilicite prin care s-a produs un prejudiciu de 14116,8 lei, iar inculpatul D.T., împreună cu I.V., C.A. şi R.A., la ultimele două acte materiale de furt, ultimul rămânând în faza de tentativă, fiind cauzată o pagubă evaluată la suma de 7058,4 lei, conform criteriilor mai sus prezentate.

De asemenea, în raport de regula ce decurge din prevederile art. 1000 alin. (3) C. civ., conform căreia comitentul este garantul propriului prepus, în mod eronat instanţa a obligat partea responsabilă civilmente în solidar şi cu inculpatul R.A. la plata despăgubirilor, în condiţiile în care acesta nu era angajat al societăţii respective.

Potrivit aceluiaşi principiu, partea civilă are posibilitatea de a se adresa, la alegerea sa, pentru întreaga despăgubire, fie comitentului, fie comitentului şi prepusului deodată ori succesiv, fie numai prepusului, partea responsabilă civilmente neputând invoca, în speţă, beneficiul de discuţie, având însă dreptul de a se regresa pentru eventualele sume pe care le va plăti, împotriva inculpaţilor I.V., C.A., N.C. şi D.T. ţinându-se seama, în faza de executare a dispoziţiilor civile, de suma achitată de D.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.A. solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate pentru motivele expuse în partea introductivă a acestei hotărâri.

Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. hotărârile judecătoreşti sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut de către instanţele de fond şi de apel o interpretare judicioasă a probelor administrate şi o analiză corespunzătoare a acestora, reţinându-se corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului cât şi încadrarea juridică a faptelor penale săvârşite.

Vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită de întreg materialul probator administrat în cauză relevante fiind chiar declaraţiile de recunoaştere din faza de urmărire penală precum şi declaraţia acestuia prin care a solicitat să i se aplice dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Referitor la pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului şi menţinută de instanţa de apel, pentru infracţiunile de furt şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea de dare de mită, Înalta Curte apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptelor comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acestora şi a celor personale ale inculpatului( acesta fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare) pedeapsa închisorii este aptă să conducă la realizarea scopului sancţiunii, astfel după cum este reglementat de art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia faţă de ordinea de drept , regulile de convieţuire socială şi principiile morale.

Sub aspectul individualizării pedepsei rezultante ce a fost aplicată inculpatului, se constată că, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect că nu se impune reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise.

În conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar şi de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală şi judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului.

Prin urmare, pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale şi să-l determine pe viitor să nu comită fapte penale. Astfel, atunci când aplică pedeapsa, instanţa de judecată trebuie să ţină seama atât de elementele ce ţin de materialitatea faptelor în sine, cât şi de datele referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună aceste aspecte putând conduce la stabilirea în concret a periculozităţii sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că elementele legate de fapte şi de persoana inculpatului au fost corect valorificate de instanţele anterioare în procesul de individualizare a sancţiunii penale, existenţa acestora justificând aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina inculpatului.

În baza propriului examen al actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul R.A., anterior comiterii infracţiunilor din prezenta cauză, a mai fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 230 din 25 octombrie 2010 a Judecătoriei Olteniţa, la pedeapsa închisorii de 3 ani cu aplicarea art. 86¹ C. pen., astfel că inculpatul R.A. a comis faptele de furt calificat şi de dare de mită în stare de recidivă postcondamnatorie.

În aprecierea periculozităţii sociale a inculpatului trebuie avut în vedere modalitatea de concepere şi executare a activităţii infracţionale, actele dosarului relevând faptul că iniţiativa în demararea activităţii infracţionale a aparţinut acestui inculpat. în procesul individualizării pedepsei, aceste aspecte au avut o pondere mai mare decât cele referitoare la colaborarea cu organele de urmărire penală, care a avut loc şi ca urmare a faptului că inculpatul a fost surprins în momentul în care era deja în incinta societăţii agricole şi sustrăgea sacii cu cereale.

La stabilirea modalităţii de executare trebuie avut în vedere atât persoana inculpatului, natura şi împrejurările comiterii faptelor, cât şi gradul de pericol social al faptelor, astfel că, în opinia Înaltei Curţi, în raport de aceste criterii, numai executarea pedepsei în regim de detenţie asigură realizarea scopului preventiv educativ al acesteia astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. dând posibilitatea inculpatului de a-şi schimba atitudinea în raport de valorile sociale ocrotite de norma penală.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei penale nr. 349/A din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 aprilie 2011 la 14 februarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 394/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 523/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 39/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 392/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 393/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 394/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 399/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 403/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 42/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 471/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs