ICCJ. Decizia nr. 403/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.403/2012
Dosar nr. 2109/87/2009
Şedinţa publică din 14 februarie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din data de 12 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, inculpatul M.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.
În baza art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul M.I. urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 64, art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei principale, a închisorii.
A fost admisă acţiunea civilă exercitată de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria, BCR A.V.I.G. SA şi Spitalul Videle şi în parte acţiunea civilă exercitată de părţile civile D.C. şi L.I.
A fost obligat inculpatul M.I. la plata despăgubirilor civile după cum urmează: 2764,86 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria cu majorările aferente până la achitarea integrală a debitului; 250 lei către Spitalul Videle cu majorările aferente; 3428,80 lei către BCR A.V.I.G. SA; 10.000 lei daune morale către D.C., 5000 lei daune morale şi 1000 lei despăgubiri către partea civilă L.I.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat un briceag cu mâner din plastic de culoare galben şi striaţii maro cu lungimea totală de 20,5 cm şi lungimea lamei de 9 cm.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D.C., conform art. 193 alin. (1) C. proc. pen.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală Tribunalul Teleorman a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În după-amiaza zilei de 8 august 2008, fiind sărbătoare, inculpatul M.I. s-a deplasat cu căruţa în comuna Talpa, mergând la un bar, însoţit de mai mulţi prieteni. După ce au consumat alcool, s-au deplasat cu aceeaşi căruţă spre domiciliu.
În căruţă se mai aflau martorii M.E.S. (fratele inculpatului), S.L., M.M., P.V.L.
Trecând cu atelajul hipo pe lângă domiciliul părţii civile L.I., întrucât la poartă se aflau mai multe fete, martorul P.V.L. a coborât din căruţă pentru a discuta cu ele, deşi anterior, între acest martor şi fratele victimei (L.F.) existaseră neînţelegeri.
Din curtea victimei au ieşit mai multe persoane, înarmate cu bâte, astfel că, ocupanţii căruţei, au fugit spre comuna Gălăteni.
Pentru a nu abandona căruţa, fiind sub influenţa alcoolului, inculpatul, în momentul în care s-a apropiat de el victima L.I., care nu era înarmat cu vreun obiect, i-a aplicat o lovitură cu briceagul, în zona hemitoracelui drept, arma rămânând în corpul victimei.
După agresiune, şi-a continuat drumul spre casă, i-a ajuns din urmă şi pe ceilalţi ocupanţi ai căruţei, cărora nu le-a relatat cele întâmplate, deşi ei au observat că inculpatul era abătut şi nu le adresa nici un cuvânt, astfel cum reiese din declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă.
După ce familia şi martorul P.A. a oprit hemoragia victimei, aceasta a fost transportată la Spitalul Videle, iar de aici, la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria în perioada 16-28 august 2008 cu diagnosticul „plagă înjunghiată regiunea lombară dreapta cu plagă lob drept hepatic faţă diafragmatică, hemoperitoneu", leziuni ce au necesitat 30 - 40 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
În raport de zona anatomică vizată (lombar dreapta), de leziunile cauzate, de mijlocul folosit, a rezultat că inculpatul a urmărit cu intenţie directă să suprime viaţa victimei, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voinţa sa.
Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzute de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.
În jurul orelor 23,30 fiind sesizat de ofiţerul de serviciu că un cetăţean din comuna Talpa a fost înjunghiat şi se află în stare gravă la spital, un echipaj de la Poliţia Oraş Videle compus din subinspector D.C., inspector B.V. şi agent B.I. s-au deplasat cu autoturismul de serviciu Dacia Logan cu nr. de înmatriculare pe care scria „POLIŢIA RURALĂ", la domiciliul victimei. Acolo au găsit şi ridicat un briceag cu mâner din plastic, maro, având urme recente de sânge.
Mama victimei, L.F., le-a spus că autorul faptei este din comuna Gălăteni şi poate să-1 recunoască, motiv pentru care a însoţit echipajul de poliţie, mergând mai întâi la Poliţia din comuna Gălăteni.
Împreună cu agent şef L.G. şi agent B.C. care s-au deplasat cu un alt autoturism, au mers cu toţii la locuinţa inculpatului.
Observând lumina aprinsă, poliţiştii au strigat la inculpat să vină pentru a discuta şi eventual, să-i însoţească pentru cercetări.
În timp ce organele de poliţie discutau cu fratele inculpatului, acesta, rămas în curte şi aflat sub influenţa alcoolului, adresa injurii poliţiştilor şi arunca cu diverse obiecte spre ei şi spre autoturisme. Din acest motiv, subinspector D.C. a pulverizat spray lacrimogen în direcţia inculpatului.
Inculpatul M.I. s-a înarmat cu o lopată, a ieşit în stradă, lovind cu aceasta capota autoturismului cu care se deplasase agentul L.G., care a părăsit zona.
Ceilalţi patru poliţişti s-au urcat în autoturismul de serviciu pentru a evita şi deteriorarea acestuia, au mers o porţiune de drum cu spatele, dar maşina a derapat în şanţ. Observând că inculpatul se apropia ameninţător cu lopata, poliţiştii au ieşit din autoturism fugind în diverse direcţii, în maşină rămânând numai martora L.F.
Inculpatul M.I. a lovit cu lopata autoturismul Dacia Logan spărgându-i geamurile laterale, a parte din coada de la lopată ricoşând în interiorul maşinii şi lovind martora, provocându-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale.
În continuare, inculpatul l-aurmărit pe subinspectorul D.C., care, necunoscând zona, se deplasase pe un drum înfundat şi l-a lovit puternic cu lopata în cap, provocându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale. Victima a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria, pentru îngrijiri.
Fapta inculpatului săvârşită asupra unei persoane ce îndeplinea o funcţie ce implica exerciţiul autorităţii de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen.
După aceste fapte, inculpatul a părăsit localitatea de domiciliu, sustrăgându-se cercetărilor, revenind însă, după mai mult timp, la data de 27 martie 2009, când s-a prezentat din proprie iniţiativă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, recunoscând şi regretând faptele, motivând că le-a săvârşit aflându-se sub influenţa alcoolului.
Referitor la autoturismul de serviciu, proprietatea SC A.L. SA, dat spre folosinţă IPJ Teleorman, deoarece pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen., acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar aceasta nu a formulat plângere, s-a dispus de către Parchet, scoaterea de sub urmărirea penală.
Potrivit adresei nr. 688 din 03 martie 2009 eliberată de BCR Asigurări, sucursala Teleorman, despăgubirea în valoare de 3428,80 lei a fost achitată, sumă cu care unitatea s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul M.I. solicitând să se reţină legitima apărare dar şi scuza provocării, întrucât a fost în situaţia de a se apăra deoarece partea vătămată a venit la el cu un scop. în acest sens a cerut să fie reţinute în favoarea sa prevederile art. 10 lit. e) coroborat cu art. 44 pct. 3 alin. ultim şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei de 9 ani aplicată pentru infracţiunea de tentativă de omor.
Cu privire la infracţiunea de ultraj, inculpatul a menţionat că Organele de poliţie au intrat fără drept în curtea sa iar această infracţiune nu a fost flagrantă.
Prin Decizia penală nr. 165/A din 06 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I., împotriva sentinţei penale nr. 115 din data de 12 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că instanţa fondului a reţinut bine situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea a două infracţiuni aflate în concurs şi anume tentativă de omor calificat şi ultraj prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 respectiv 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
Instanţa de apel a apreciat că nu există nici un dubiu asupra vinovăţiei inculpatului, astfel că nu se impune a fi reţinută legitima apărare prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen. atâta vreme cât inculpatul nu a fost agresat în nici un mod şi nu a avut loc niciun atac disproporţionat care să poată fi analizat în contextul reţinerii dispoziţiilor art. 44 alin. (3) C. pen.
De asemenea s-a apreciat că nu sunt elemente substanţiale pentru a putea fi aplicate şi dispoziţiile art. 74-76 C. pen. întrucât starea de ebrietate a inculpatului nu este în măsură a face posibilă aplicarea acestui text din codul penal şi nu exonerează pe inculpat de faptele săvârşite cu intenţie.
Fapta de ultraj a avut loc în condiţiile în care organele de poliţie au fost alertate cu privire la scandalul iscat că victima L.I. a fost agresată şi tăiată cu cuţitul de inculpat.
În acţiunea – respectiv - intervenţia organelor de poliţie a fost agresat şi poliţistul D.C. care s-a constituit parte civilă în cauză care a fost despăgubit just de către instanţa de fond.
În aceste condiţii instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată şi respectă criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împrejurările în care au fost săvârşite faptele nu justifică în nici un mod micşorarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată de instanţa fondului.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat că şi sub aspectul dispoziţiilor art. 52 C. pen. executarea pedepsei în regim de detenţie îşi poate atinge scopul coercitiv dar şi preventiv şi educativ, poate contribui la corecţia socială a inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează:
Instanţa reţine că, prin declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, în şedinţa de judecată din data de 14 februarie 2012 inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi să se realizeze aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., coroborate cu art. XI din OUG nr. 121/ 2011, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.
Se reţine sub acest aspect că potrivit art. XI din OUG 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a OUG nr. 121/2010.
Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii legi şi care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Aşa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din OUG 121/2011, instanţa de recurs urmând a lua act de poziţia procesuală a inculpatului exprimată în declaraţia dată la termenul de judecată din 14 februarie 2012 şi a proceda potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de o persoană. Atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului precum şi elementele de circumstanţiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima instanţă şi menţinute de instanţa de apel.
Având în vedere probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi, faţă de criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptei comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acesteia şi a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 7 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale. Faţă de poziţia procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor şi reţinerea stării de fapt.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul M.I. va fi admis, va fi casată Decizia recurată şi sentinţa pronunţată la prima instanţă numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi se va reduce cuantumul sancţiunii aplicate pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen. de la 9 la 7 ani închisoare.
Pentru infracţiunea de ultraj se va aplica o pedeapsă de 1,6 ani ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 34, art. 35 C. pen. inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul M.I. împotriva sentinţei penale 115 din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Teleorman şi a deciziei penale 165 din 06 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală.
Casează în totalitate Decizia şi în parte sentinţa, numai cu privire la individualizarea pedepsei, şi rejudecând:
În baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul M.I. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsa de 1 an şi 6 luni ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 42/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 399/2012. Penal → |
|---|
