Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 561/2012

Dosar nr. 11603/95/2010

Şedinţa publică din 23 februarie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 213 din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinţei penale nr. 73 din 6 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 11603/95/2010.

A respins apelul declarat de inculpatul P.C.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A desfiinţat sentinţa penală sub aspectul laturii penale şi a cheltuielilor judiciare către stat.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi s-au repus pedepsele în individualitatea lor.

A majorat pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b¹) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 15 ani la 18 ani închisoare.

A majorat pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 3 ani la 5 ani închisoare.

A recontopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., în condiţiile art. 66 C. pen.

A majorat cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul de la 11.230 lei la 12.500 lei.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv în continuare de la 06 aprilie 2011 la zi şi a menţinut starea de arest.

A obligat inculpatul apelant la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat efectuate în apel, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 73 din 6 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 11603/95/2010, în baza art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b¹) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul P.C.M., în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a mai fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. b) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., ce se va executa pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din durata pedepsei rezultante s-a dedus durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 13 aprilie 2010 la zi.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

A fost admisă acţiunea civilă promovată în procesul penal de reprezentanta legală a părţii vătămate şi obligă inculpatul la plata către partea vătămată minoră P.B.E. a sumei de 5000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 11.230 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 176/P/2010 din 06 octombrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P.C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi incest, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b¹) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 – art. 34 C. pen.

Ca stare de fapt, s-a reţinut că inculpatul P.C.M. a fost căsătorit cu numita P.(M.)I.E., iar din căsătoria acestora s-a născut minora P.B.E. la data de 29 decembrie 2000.

La scurt timp, după naşterea minorei, cei doi au divorţat, inculpatul recăsătorindu-se cu P.(P.)M., căsătorie din care la data de 15 noiembrie 2005 s-a născut minorul P.E.C.

După desfacerea căsătoriei de P.(M.)I.E. minora P.B.E. a fost încredinţată spre creştere şi educare inculpatului, mama minorei plecând în Austria.

Până în primăvara anului 2003, inculpatul şi-a desfăşurat activitatea în calitate de sondor la S.P.P. Ţicleni, de unde a fost disponibilizat.

În perioada aprilie 2009 - aprilie 2010 inculpatul nu a desfăşurat nici un fel de activitate, fiind permanent prezent la domiciliul din oraşul Tg. Cărbuneşti.

Profitând de faptul că soţia sa, P.(P.)M. era angajată la A.F.P. din oraşul Tg. Cărbuneşti, lipsind de la domiciliu în intervalul 8:30 – 16:30, iar minora P.B.E., elevă în clasa a III-a la Şcoala Generală Tg. Cărbuneşti se afla singură cu acesta la domiciliu în intervalul oral 12:30 - 16:30, inculpatul a întreţinut în mod repetat raporturi sexuale minora în vârstă de 9 ani.

Minorul P.E.C. se afla la o grădiniţă cu program prelungit, lipsind din locuinţă în intervalul oral 8:00 - 17:00, mama acestuia, P.M. fiind cea care îl ducea şi îl aducea la grădiniţă după terminarea programului de lucru.

Inculpatul P.C.M. a început să întreţină raporturi sexuale cu minora din vara anului 2009 până în luna aprilie a anului 2010.

Pentru a determina minora să întreţină raporturi sexuale cu el, inculpatul a forţat minora să vizioneze site-uri pornografice pe calculatorul din locuinţa lor şi a ameninţat-o că în situaţia în care-l va denunţa organelor de poliţie urma ca el să fie arestat, iar minora să fie dusă la un „centru de îngrijire a copiilor fără părinţi”.

Minora a relatat faptul că inculpatul a întreţinut în mod repetat raporturi sexuale cu ea martorei C.A.E., colegă de şcoală cu partea vătămată, care, la rândul ei a relatat acest lucru mamei sale, C.D.

De asemenea, minora a relatat faptul că tatăl său o forţa să întreţină raporturi sexuale de o perioadă mai mare de timp martorei N.V., învăţătoare la Şcoala Generală Tg. Cărbuneşti, care, la rândul ei a sesizat organele de urmărire penală.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 616 din 13 aprilie 2010 întocmit de S.M.L. Gorj, numita P.B.E. prezintă semnele unei deflorări vechi a cărei dată nu poate fi precizată. La nivelul rozetei anale nu prezintă leziuni traumatice recente, iar pe cap, trunchi şi membre nu se constată leziuni traumatice recente.

Potrivit percheziţiei în sistem informatic dispusă şi efectuată asupra unităţii centrale a calculatorului marca D. cu seria 20071156792 DC 5, ridicată de la locuinţa inculpatului, a rezultat că acesta accesa în mod obişnuit site-uri pornografice în intervalul oral 12:00 - 16:30, fapt ce a confirmat declaraţia părţii vătămate care susţine că era forţată de către inculpat să urmărească astfel de programe video în absenţa de la domiciliu a fratelui său şi a soţiei inculpatului P.M.

În cauză, s-a dispus ridicarea unor obiecte de îmbrăcăminte aparţinând minorei P.B.E. şi lenjerie de pat de la domiciliul inculpatului, dispunându-se efectuarea de expertize medico – legale (test A.D.N.) care să stabilească profilul genetic al inculpatului P.C.M., profilul genetic al părţii vătămate, identificarea pe obiectele de vestimentaţie aparţinând părţii vătămate a eventualelor urme de spermă precum şi compararea profilelor genetice ale probelor biologice (urme de spermă) cu profilele genetice ale părţii vătămate şi ale inculpatului.

Prin adresa nr. A15/5012/2010 din 26 iulie 2010 a I.N.M.L. M.M. Bucureşti s-au înaintat următoarele constatări preliminarii: „Analiza genetică a bluzei victimei a pus în evidenţă

- la nivelul urmelor de sânge de pe mânecă un profil A.D.N. unic;

- la nivelul urmelor brune de pe mânecă un profil A.D.N. mixt, rezultat prin amestecul de material biologic de la victimă şi un bărbat.

Analiza genetică a colanţilor victimei a pus de asemenea în evidenţă un profil A.D.N. mixt rezultat prin amestecul de material biologic de la victimă şi un bărbat.

Investigaţia genetică a fost continuată pentru formularea concluziilor finale. Termen estimativ de finalizare 10 sept. 2010”.

Potrivit Raportului de expertiză medico-egală - examen A.D.N. nr. A15/5012/2010 înaintat procurorului la data de 06 octombrie 2010 s-a concluzionat că:

„Analiza genetică a petelor suspecte de pe obiectele de vestimentaţie aparţinând minorei a pus în evidenţă câte un profil genetic mixt incomplet provenit din amestecul de material biologic de la minim două persoane dintre care cel puţin una este de sex masculin.

Caracterele genetice ale victimei P.B.E. s-au regăsit integral în amestec alături de caracterele genetice specifice cromozomului Y aparţinând suspectului P.C.M.”.

Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv întrucât prin ordonanţa nr. 176/P/2010 din data de 13 aprilie 2010 I.P.J. Gorj a luat faţă de învinuit măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 13 aprilie 2010 ora 15:00, până la data de 14 aprilie 2010 ora 15:00, iar prin ordonanţa nr. 176/P/2010 din data de 14 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de învinuitului P.C.M., solicitându-se arestarea preventivă.

Prin încheierea nr. 23 din 14 aprilie 2010, Tribunalul Gorj a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.C.M. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14 aprilie 2010 până la data de 12 mai 2010.

Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv prin încheierea nr. 28 din 03 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 3384/95/2010, încheierea nr. 38 din 05 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, încheierea nr. 52 din 05 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, încheierea nr. 58 din 20 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, încheierea nr. 65 din 31 august 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj şi încheierea nr. 72 din 30 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj.

Reprezentanta părţii vătămate a declarat că se constituie parte civilă în cauză în numele şi pentru partea vătămată mai mică de 14 ani cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.

Fiind ascultat de instanţă în şedinţa nepublică din 02 noiembrie 2010, declarată ca atare în condiţiile art. 290 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., inculpatul a declarat că nu recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, a recunoscut numai împrejurarea că a accesat site-uri cu conţinut pornografic pe Internet şi că o dată a fost surprins făcând acest lucru de către partea vătămată şi fratele acesteia; inculpatul a declarat că deflorarea părţii vătămate s-a produs la vârsta de 2 ani a acesteia, prin fapta unui străbunic al mamei părţii vătămate.

Cercetarea judecătorească a cuprins şi ascultarea părţii vătămate P.B.E., a reprezentantei părţii vătămate A.I.E., ascultarea martorilor propuşi de către procuror prin actul de sesizare a instanţei, respectiv P.M., R.M., C.A.E., C.D. şi N.V., precum şi ascultarea martorilor propuşi de către inculpat, respectiv B.F. şi B.V.

În şedinţa publică din 06 aprilie 2011 a fost respinsă cererea formulată de inculpat privind încuviinţarea ascultării martorului M.M. pentru a face dovada că infracţiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată a fost săvârşită de martorul B.V. atunci când partea vătămată avea vârsta de 2 ani, supunerii inculpatului unui test cu aparatul poligraf şi consultării inculpatului de către un psiholog, în interesul de a asigura inculpatului posibilitatea lămuririi şi clarificării conduitei, atitudinii şi faptelor sale, motivat prin aceea că supunerea inculpatului unui test cu aparatul poligraf şi consultarea inculpatului de către un psiholog nu sunt procedee probatorii prevăzute la Capitolul II Titlul III C. proc. pen., nefiind deci legale, iar dovada în sensul că infracţiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată a fost săvârşită de martorul B.V. în urmă cu 9 ani nu reprezintă, în contextul ansamblului probator al cauzei, o probă concludentă şi utilă, fiind incidente dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. şi dispoziţiile art. 67 C. proc. pen.

De altfel, în cursul urmăririi penale, respectiv la data de 13 aprilie 2010 s-a procedat la examinarea poligraf a inculpatului, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 33317 din 14 aprilie 2010 cuprinzând concluzii că interpretarea diagramelor poligraf a evidenţiat că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante cauzei au produs note specifice comportamentului simulat.

Starea de arest preventiv a inculpatului a fost menţinută în cursul cercetării judecătoreşti, în raport de dispoziţiile art. 300² raportat la art. 160^b C. proc. pen.

Instanţa, examinând ansamblul probator al cauzei, administrat în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi strâns în cursul urmăririi penale, a constatat că se face dovada existenţei infracţiunilor de viol şi incest pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, precum şi dovada comiterii acestora de către inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte.

Astfel, organele de cercetare penală au fost sesizate în legătură cu comiterea infracţiunilor, de către soţia inculpatului, martora P.(fostă P.)M., la data de 13 aprilie 2010, care a indicat în plângerea penală că partea vătămată i-a relatat că a fost agresată sexual de către tatăl ei de mai multe ori, începând din vara anului 2009.

În aceeaşi zi în care a fost depusă plângerea penală a fost ascultată partea vătămată minoră, în vârstă de 9 ani, în prezenţa psihologului din cadrul D.G.A.S.P.C. Gorj, ocazie cu care partea vătămată a descris în detaliu modalitatea în care inculpatul a determinat-o să întreţină raporturi sexuale cu el pentru prima dată, pentru a doua oară şi ultima dată la sfârşitul lunii martie 2010, precizând că între primul raport sexual şi cel de-al doilea raport sexual a trecut un interval de timp de câteva săptămâni, dar după al doilea raport sexual, care s-a finalizat cu penetrare completă, inculpatul a determinat-o să întreţină câte un raport sexual în fiecare săptămână.

Astfel, partea vătămată a arătat că prima dată, într-o zi din vara anului 2009, în jurul orelor 12,00, revenind acasă de la şcoală, tatăl său, ce se afla singur în dormitorul locuinţei, i-a cerut să se joace cu el şi pentru aceasta să se dezbrace complet, lucru pe care partea vătămată l-a acceptat întrucât anterior inculpatul îşi făcuse un obicei din „a se gâdila” cu partea vătămată, după care inculpatul i-a cerut părţii vătămate să stea în pat şi să închidă ochii, dezbrăcându-se la rândul său de la brâu în jos şi aşezându-se lângă ea, în continuare încercând în trei modalităţi diferite, descrise de partea vătămată, penetrarea vaginală şi anală a acesteia, fără a reuşi acest lucru şi datorită opoziţiei părţii vătămate, care i-a cerut tatălui său să o lase în pace.

Al doilea raport sexual a fost descris de partea vătămată ca producându-se tot după întoarcerea părţii vătămate de la şcoală, în dormitorul locuinţei familiei P., inculpatul cerându-i păţii vătămate să se dezbrace, ceea ce minora a făcut, apoi întreţinând cu aceasta un raport sexual normal, finalizat cu penetrare vaginală completă, pe care minora a perceput-o inclusiv prin durerea puternică generată şi prin sângerarea ulterioară; în aceeaşi împrejurare inculpatul a încercat din nou întreţinerea unui raport sexual anal cu partea vătămată, care nu s-a produs ca urmare a opunerii părţii vătămate la durerea provocată.

Cel din urmă raport sexual a fost descris ca fiind consumat la sfârşitul lunii martie 2010 şi s-a deosebit de celelalte întrucât de această dată inculpatul, care până atunci ceruse părţii vătămate să închidă ochii, i-a cerut de această dată să-i privească organele sexuale şi să le atingă, forţând-o pe partea vătămată să facă acest lucru împotriva voinţei sale.

Minora a descris unele constante ale comportamentului inculpatului, respectiv faptul că după întreţinerea fiecărui raport sexual îi cerea părţii vătămate să se spele, că îi cerea părţii vătămate să nu povestească despre ceea ce fac ei doi pentru că altfel inculpatul „va face puşcărie”, că după fiecare raport sexual inculpatul îi dădea minorei bani pentru şcoală, la întreţinerea fiecărui raport sexual, cu excepţia celui din urmă, îi cerea şi îi permitea părţii vătămate să ţină ochii închişi, iar inculpatul îi prezenta fiicei sale întreţinerea raporturilor sexuale ca pe o joacă.

În aceeaşi primă declaraţie partea vătămată a relatat că după ultimul raport sexual a simţit nevoia să împărtăşească ceea ce i se petrecea şi a relatat despre aceasta prietenei sale de la şcoală, apoi povestind învăţătoarei şi în continuare soţiei inculpatului.

Toate aceste persoane, fiind ascultate ca martore, atât de către organele de urmărire penală, cât şi de către instanţă au confirmat atât faptul relatării de către partea vătămată a supunerii sale la întreţinerea raporturilor sexuale, cât şi descrierea amănunţită a acestor raporturi sexuale, în privinţa momentelor în care au fost întreţinute şi a modalităţii de comitere.

În consecinţă, declaraţiile părţii vătămate s-au coroborat cu declaraţiile martorilor.

De asemenea, actul medico-legal a confirmat deflorarea părţii vătămate şi o etichetează ca fiind „veche” în raport cu data examinării părţii.

Or, acurateţea detaliilor furnizate în declaraţiile constante ale părţii vătămate coroborată cu declaraţiile martorilor din care a rezultat că partea vătămată a relatat liber despre raporturile sexuale la care a fost supusă, precum şi cu concluziile actului medico-legal, au constituit probe suficiente pentru a reţine vinovăţia inculpatului, declaraţiile părţii vătămate neputând fi înlăturate din ansamblul probator cât timp, potrivit art. 75 C. proc. pen., declaraţiile părţii vătămate pot servi la aflarea adevărului în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză.

Declaraţiile părţii vătămate au relevat aspecte şi împrejurări pe care aceasta nu ar fi putut să le perceapă fără prezenţa la locul faptelor şi fără supunerea sa la raporturile sexuale descrise.

Apărarea inculpatului în sensul că deflorarea părţii vătămate s-a produs la vârsta de 2 ani a acesteia nu a putut fi reţinută, întrucât nu a fost susţinută de ansamblul probator, martorii B.V. şi B.F. propuşi în apărare negând susţinerile inculpatului.

În ce priveşte concluziile raportului de expertiză medico-legală, examen A.D.N. nr. A 15/5012/2010 acestea nu au fost concludente în ce priveşte infracţiunea de viol, întrucât analiza microurmelor biologice şi examinarea microscopică au pus în evidenţă pe probele ridicate de la victimă doar celule epiteliale degradate, nu şi material biologic specific doar unei infracţiuni sexuale, precum, de exemplu urme de spermă, spermatozoizi sau sânge.

Or, prezenţa celulelor epiteliale provenind de la inculpat pe obiectele de îmbrăcăminte ale persoanei vătămate apare ca firească, în condiţiile în care inculpatul şi partea vătămată locuiesc împreună, iar din procesul-verbal de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte a reieşit că partea vătămată a purtat aceste obiecte de îmbrăcăminte în locuinţă.

Cu toate acestea, absenţa urmelor de spermă, spermatozoizi sau sânge de pe aceste obiecte de îmbrăcăminte nu a putut primi relevanţa juridică pretinsă de inculpat, în sensul că absenţa ar face dovada că nu a întreţinut niciodată raporturi sexuale cu partea vătămată, întrucât, pe de o parte, faptele negative nedeterminate nu pot fi, în general, probate în procesul penal, iar pe de altă parte această probă, respectiv împrejurarea dacă prin întreţinerea raportului sexual au fost lăsate urme pe obiectele de îmbrăcăminte ale părţii vătămate, trebuie privită prin prisma faptului că mijloacele materiale de probă au fost ridicate la datele de 16 aprilie 2010 , respectiv 13 aprilie 2010, putând fi deci concludente numai în privinţa celui din urmă raport sexual, nu şi în privinţa celor anterioare.

Nu în ultimul rând, instanţa a constatat că lipsa urmelor de spermă de pe obiectele de îmbrăcăminte, prin ea înseşi, nu exclude săvârşirea infracţiunii de către inculpat, ci dovedeşte doar împrejurarea că aceste obiecte de îmbrăcăminte nu au fost folosite, pentru orice uz, nici în timpul, nici ulterior întreţinerii raportului sexual.

Celelalte probele indicate, reţinute şi analizate în paragrafele anterioare au făcut pe deplin dovada vinovăţiei inculpatului în ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de viol şi incest în formă continuată şi în concurs ideal.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a dat relevanţă gradului de pericol social ridicat al faptelor, consecinţelor negative pe termen scurt şi mediu asupra părţii vătămate, dar şi împrejurărilor invocate în apărare, că inculpatul nu are antecedente penale, că este bine integrat social, acestea din urmă neputând determina reţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen., raportat la gravitatea faptelor comise, dar ducând la aplicarea pedepselor la nivelul minimului special.

De asemenea, apreciind asupra pedepselor accesorii şi complementare, instanţa a avut în vedere că prin faptele comise inculpatul a dovedit că este nedemn să ocupe funcţii publice, dar şi că prin persoana sa constituie un pericol pentru cei doi copii minori pe care îi are, fiind în interesul acestora ca inculpatului să-i fie aplicate pedepsele interzicerii drepturilor părinteşti şi a posibilităţii de a fi tutore sau curator.

Latura civilă a cauzei s-a impus a fi soluţionată prin admiterea acţiunii civile pe care reprezentanta legală a părţii vătămate minoră sub 14 ani a promovat-o, în sensul obligării inculpatului la plata daunelor morale în cuantumul solicitat, apreciindu-se de instanţa de fond că prin natura lor, infracţiunile sunt producătoare de prejudicii morale.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă tribunalul Gorj şi inculpatul P.C.M.

În motivarea apelului parchetul a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, arătând că faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi de persoana inculpatului se impune majorarea pedepsei, pentru o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Un al doilea motiv de apel al parchetului a vizat greşita obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare către stat într-un cuantum mai mic decât cele ocazionate efectiv cu judecarea acestuia.

Inculpatul a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul legalităţii şi temeiniciei solicitând într-o primă teză achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta pentru care este cercetat a fost săvârşită de B.V. atunci când partea vătămată avea vârsta de 2 ani. Într-o teză subsidiară s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Examinând hotărârea atacată în raport de actele şi lucrările dosarului de motivele invocate, sub toate aspectele de fapt şi de drept, văzând şi dispoziţiile art. 371 şi 372 C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut următoarele:

Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a negat săvârşirea faptelor pentru care este cercetat, susţinând în apărarea sa că faptele de viol şi incest au fost săvârşite asupra părţii vătămate de către numitul B.V., străbunicul părţii vătămate P.B.E., atunci când aceasta avea vârsta de aproximativ de 2 ani şi jumătate. În memoriul depus la instanţa de apel, inculpatul a detaliat aspectele pe care le menţionează în apărarea sa privind presupusa faptă comisă de numitul B.V., precizând că familia fostei sale soţii, mama părţii vătămate cunosc despre această faptă.

În apărarea sa în cursul urmăririi penale şi la instanţa de fond, inculpatul a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii C.D., B.V., B.F., D.D. precum şi audierea reprezentantului legal al părţii vătămate A.(fostă P.)I.E. Fiind audiaţi aceştia au înlăturat apărările formulate de inculpat.

La instanţa de apel, inculpatul a solicitat audierea în calitate de martor a numitului M.M.M., în apărare, audierea acestuia nefiind posibilă în condiţiile în care, conform celor precizate de M.V.M., tatăl martorului solicitat şi fostul socru al inculpatului, dar şi procesului verbal de căutare a martorului la adresa indicată de inculpat, martorul este plecat în Austria şi nu i se cunoaşte actuala adresă unde locuieşte.

Astfel, instanţa de apel nu a putut primi apărările inculpatului privind lipsa vinovăţiei sale faţă de împrejurarea că potrivit raportul de expertiză medico-legală – examen A.D.N. nr. A15/5012/2010 întocmit de I.N.M.L. M.M. nu s-au găsit urme de sânge sau spermă specifice violului pe hainele părţii vătămate, şi raportul de constatare medico - legală nr. 616 din 14 aprilie 2010 privind pe partea vătămată P.B.E. nu concluzionează cu privire la data deflorării părţii vătămate, precizându-se doar că aceasta „prezintă semnele unei deflorări vechi a cărei dată nu poate fi precizată”, ceea ce, potrivit susţinerilor inculpatului, rezultă că fapta a fost săvârşită când partea vătămată avea vârsta de 2-3 ani de către numitul B.V.

S-a arătat că declaraţiile constante ale părţii vătămate P.B.M. în vârstă de 9 ani, date inclusiv în faţa instanţei de fond, se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv, declaraţiile martorilor C.D., C.A., N.V., R.M., P.M., B.F., declaraţia reprezentantului legal al minorei A.(fostă P.)I.E., raportul de constatare medico - legală nr. 616 din 14 aprilie 2010, întocmit de S.M.L. Gorj.

Examinând coroborat întregul material probator administrat în tot cursul procesului penal astfel cum a fost prezentat anterior, instanţa de apel a reţinut ca fiind conformă adevărului starea de fapt reţinută în actul de sesizare şi de către instanţa de fond, constatând că vinovăţia inculpatului este dovedită. În drept faptele inculpatului de a întreţine, în mod repetat, raporturi sexuale cu fiica sa minoră P.B.E. în vârstă de 8 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol şi incest, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b¹) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiuni aflate în concurs ideal, în conformitate cu prevederile art. 33 lit. b), art. 34 C. pen.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsele aplicate inculpatului instanţa de apel a apreciat ca fiind fondate criticile parchetului.

Observând limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, durata în timp şi caracterul repetat al faptelor, modul de comitere, după ce în prealabil minora era obligată să vizioneze materiale pornografice, actele sexuale având loc prin constrângere psihică, ameninţând minora că dacă va spune ceva ea va ajunge la orfelinat şi el la închisoare, după fiecare act sexual inculpatul îi dădea bani şi îi zicea să nu spună nimic, urmările produse asupra psihicului părţii vătămate (din cuprinsul referatului de evaluare rezultând că cea de a doua soţie P.M. a constatat în ultima perioadă, înainte de arestarea inculpatului, că acesta „manifesta o atenţie deosebită asupra fiicei din prima căsătorie, în sensul că era atent la ce vorbeşte şi cu cine vorbeşte, creându-se senzaţia că fetiţa relaţionează cu cei din jur abia după ce obţinea măcar din priviri, aprobarea tatălui”) dar şi persoana inculpatului care nu a conştientizat gravitatea faptelor, nerecunoscând şi neregretând comiterea acestora, instanţa de apel, văzând şi dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de apel a majorat pedepsele aplicate la 18 ani închisoare pentru infracţiunea de viol şi la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de incest.

Curtea de apel a mai apreciat că pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., în condiţiile art. 66 C. pen., corespunde, gradului de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, periculozităţii inculpatului şi poate duce la îndeplinirea scopului educativ şi preventiv al pedepsei aşa cum el este prevăzut de art. 52 C. pen.

Sub aspectul pedepsei complementare şi pedepsei accesorii aplicate, instanţa de apel a apreciat că în raport de natura infracţiunilor pentru care este condamnat inculpatul, împrejurările comiterii faptelor, raportat şi la persoana acestuia, este oportună şi proporţională scopului urmărit, interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a alege, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, interzicerea drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator.

Întrucât din actele dosarului de urmărire penală rezultă că s-au efectuat cheltuieli judiciare la fond într-un cuantum mult mai mare faţă de cel acordat de instanţa de fond, instanţa de apel a primit şi critica formulată de parchet şi în raport dispoziţiile art. 191 C. proc. pen., a majorat cuantumul cheltuielilor judiciare acordate statului de la 11.230 lei la suma de 12.500 lei, sumă la care l-a obligat pe inculpat cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate cu judecarea pe fond a cauzei.

Sub aspectul soluţionării acţiunii civile formulată de către prin reprezentantul legal al părţii vătămate în numele acesteia, instanţa de apel a apreciat că este legală şi temeinică admiterea acţiunii civile şi obligarea inculpatului la plata sumei solicitate de 5000 lei cu titlu de daune morale faţă de prejudiciul nepatrimonial suportat de partea vătămată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998, 999 C. civ., art. 346, art. 14 şi 15 C. proc. pen.

Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în cauză conform încheierii nr. 23 din 14 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 7 din 14 aprilie 2010, măsura arestării preventive fiind prelungită şi menţinută în condiţiile legale, în temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., art. 350 C. proc. pen., s-a dedus în continuare începând cu 6 aprilie 2011, arestul preventiv la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul P.C.M., şi în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa penală pe care a reformat-o în parte, sub aspectul laturii penale cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului precum şi a cuantumului cheltuielilor judiciare către stat, efectuate la fond la care a fost obligat inculpatul, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând soluţia ca netemeinică şi solicitând reindividualizarea pedepsei, întrucât a recunoscut şi regretat fapta. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma cazului de casare invocat, constată că recursul este nefondat.

Pedepsele aplicate sunt mici în raport de gravitatea extremă a faptelor comise, fiind orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Reducerea pedepsei pentru inculpatul condamnat pentru faptul că şi-a violat în repetate rânduri fiica în vârstă de 8 ani ar avea repercusiuni asupra prevenţiei generale, unul din scopurile prevăzute de lege pentru sancţiunea penală şi ar determina neîncrederea cetăţenilor în capacitatea organelor judiciare de a reacţiona ferm în faţa unor fapte de gravitate deosebită.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul P.C.M. împotriva deciziei penale nr. 213 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 aprilie 2010 la 23 februarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 23 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 634/2012. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 482/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 510/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 518/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 520/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 541/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 271/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 634/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 728/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 731/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs