ICCJ. Decizia nr. 524/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 524/2012
Dosar nr.3862/110/2011
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 191 din 08 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3862/110/2011 s-a dispus în baza art. 197 alin (1), (3) C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 99 şi următoarele şi art. 3201 C. pen., condamnarea inculpatul P.A.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 23 iunie 2011 la zi.
În baza art. 350 C proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 din legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art. 112 raportat la art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a luat măsura obligării inculpatului la tratament medical.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente P.G. la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus şi onorariu avocat oficiu.
Tribunalul Bacău a disjuns latura civilă a cauzei şi a fixat termen la data de 04 octombrie 2011.
Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul fondului a reţinut că până în primăvara anului 2011, inculpatul P.A.C. a locuit în Blăgeşti, satul Valea lui Ion, la domiciliul bunicilor. În după-amiaza zilei de 22 iunie 2011, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu alţi tineri, iar în jurul orei 20:00, în timp ce se deplasa pe drumul comunal, s-a întâlnit cu partea vătămată D.M.A. Sub pretextul achiziţionării unor dulciuri, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să îl însoţească şi, profitând de încrederea acesteia, a condus-o pe un câmp situat în punctul „Luncă". Cele două părţi au fost văzute împreună atât de martora I.C.E., cât şi de martora P.E., aceasta din urmă precizând în declaraţia sa direcţia de deplasare a celor două părţi. Ajunşi în punctul „Luncă", în apropierea pârâului Târgova, inculpatul a constrâns, prin violenţă, victima să se dezbrace, după care, prin intromisiune peniană, a întreţinut raporturi sexuale anale cu aceasta. În declaraţia sa, partea vătămată D.M.A. a relatat că, anterior comiterii actului sexual, a observat semnalele luminoase ale unui autoturism aparţinând poliţiei, însă nu a avut posibilitatea de a striga după ajutor, deoarece i-a acoperit gura cu mâna. A mai reţinut instanţa de fond că ulterior consumării actului sexual, inculpatul P.A.C. a condus victima pe un drum agricol care duce spre satul Valea lui Ion însă, în apropierea intrării în localitate, pe fondul unor neînţelegeri verbale, a aruncat victima într-un şanţ cu vegetaţie înaltă, din apropierea râului Bistriţa, abandonând-o în acel loc. Partea vătămată D.M.A. a fost examinată medico-legal, din concluziile raportului de expertiză medico-legală din 23 iunie 2011, rezultând că susnumitul prezintă leziuni traumatice - traumatism cranio-facial cu contuzie forte piramidă nazală, buza superioară şi inferioară, hemifacies stâng, excoriaţii corporale, produse prin lovire cu corpuri şi mijloace contondente, comprimare, care pot data din 22 iunie 2011 şi care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. Leziunile de la nivelul orificiului anal atestă o agresiune sexuală, date ce pot fi coroborate şi pe cale de anchetă/leziuni ce pot data din 22 iunie 2011.
S-a mai reţinut că în timpul cercetărilor, au fost ridicate unele obiecte de îmbrăcăminte cu care au fost îmbrăcate părţile în noaptea de 22 iunie 2011, ocazie cu care atât pe chiloţii inculpatului, cât şi pe pantalonii scurţi ai victimei, în zona perino-anală, au fost identificate pete de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge. Astfel, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize serologice, iar prin raportul din 14 iulie 2011 s-a constatat că pe chilotul din material textil de culoare gri s-au pus în evidenţă urme de sânge uman care aparţine grupei AII, iar pe pantalonul de culoare galbenă s-au pus în evidenţă urme de sânge uman care aparţine aceleiaşi grupe. De asemenea, s-a procedat la obţinerea grupei sanguine a părţii vătămate, ocazie cu care s-a constatat că şi aceasta prezintă grupa A, fapt ce denotă că sângele identificat pe articolele vestimentare supuse expertizei aparţine minorului D.M.A., urmare agresiunii sexuale la care a fost supus de către inculpatul P.A.C.
Situaţia de fapt reţinută de tribunal a rezultat din: declaraţia părţii vătămate D.M.A.; raport de expertiză medico-legală din 23 iunie 2011; declaraţiile numitei C.I.E., reprezentantul legal al părţii vătămate D.M.A.; declaraţii învinuit/inculpat P.A.C.; xerocopii acte medicale ale inculpatului P.A.C.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011; declaraţii parte responsabilă civilmente P.G.; declaraţie martor I.C.E.; declaraţie martor P.E.; declaraţie martor S.M.M.; procese-verbale de conducere în teren; planşe foto; procese-verbale de ridicare obiecte vestimentare; acte privind recoltarea de probe de sânge de la partea vătămată D.M.A.; raport de expertiză serologică din 14 iulie 2011., referat de evaluare. În drept, fapta inculpatului în noaptea de 22 iunie 2011 a întreţinut raport sexual anal, prin constrângere, cu partea vătămată D.M.A., în vârstă de 9 ani. Întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, prin întreţinerea de raport sexual cu un minor, folosind violenţa persoana inculpatului care nu are antecedente penale, poziţia acestuia, care a recunoscut fapta înconformitate cu art. 3201 C proc. pen.
S-a ţinut seama că inculpatul a fost supus unei expertize psihiatrice, iar din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011 rezultă că inculpatul P.A.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil emoţional (Bordeline)" şi păstrează discernământul asupra faptelor şi consecinţelor acestora. Însă, chiar dacă în cauză, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsa au fost reduse, după aplicarea stării de minoritate, prima instanţa a considerat că, scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse peste limita minimă prevăzută de lege, aşa cum a fost redusă. În aceste condiţii s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a acestuia. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 23 iunie 2011 la zi.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C. pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.
În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional. Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa de fond nu aplicat în mod automat "ope legis,, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.
Astfel, natura faptei săvârşite şi circumstanţele producerii acesteia a determinat prima instanţă să aprecieze că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, şi în consecinţă, în temeiul art. 71 C. pen. şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Faţă de actele medicale depuse la dosar de către inculpat cât şi faţă de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011 din care rezultă că inculpatul P.A.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil emoţional ( Bordeline )", în baza art. 112 raportat la art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen. Tribunalul Bacău a dispus obligarea inculpatului la tratament medical.
Sub aspectul laturii civile, mama părţii vătămate a declarat că fiul acesteia înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal, motiv pentru care a solicitat termen pentru a fi prezent în instanţă pentru a da declaraţie în acest sens, astfel că, în baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns latura civilă a cauzei şi s-a fixat termen de judecată
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul P.A.C. şi partea responsabilă civilmente P.G.
În motivarea apelului Parchetul a invocat nelegalitatea hotărârii atacate în sensul că instanţa de fond, în mod greşit a dispus interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. neavând în vedere Decizia nr. 51 din 04 iunie 2007 a Î.C.C.J. prin care s-a stabilit că pedeapsa accesorie este aplicabilă minorilor, iar executarea acesteia începe după împlinirea vârstei de 18 ani.
Parchetul a mai criticat sentinţa apelată, deoarece în mod greşit a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condiţiile în care s-a disjuns latura civilă a cauzei şi nu a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea pagubei.
Faţă de aceste împrejurări, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond, pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice, în sensul că, executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. să înceapă după împlinirea vârstei de 18 ani şi înlăturarea menţiunii privind obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelanta parte responsabilă civilmente a învederat că părinţii părţii vătămate sunt arestaţi, probabil pentru trafic de persoane, însă nişte colegi de clasă ai inculpatului," au profitat" de boala inculpatului şi i-au dat să bea, împrejurare, pe fondul căreia a comis fapta.
Apelantul inculpat a solicitat admiterea apelului cu privire la cuantumul pedepsei având în vedere persoana inculpatului care este minor şi în prezent, împrejurarea că acesta suferă de afecţiuni psihice fiind internat în trecut şi la Spitalul Socola laşi şi la Spitalul Jud. Bacău-secţia psihiatrie, de pe biletul de externare a acestuia rezultând că inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip emoţional. Arată apelantul prin apărător că tatăl acestuia a decedat, a locuit o perioadă la bunicii săi şi a trebuit să plece de acolo, ceea ce l-a marcat profund. De altfel, anterior faptei şi-a creat singur o leziune la mână. Din raportul de evaluare rezultând că mama sa depune eforturi pentru a-i asigura acestuia un mediu familial corespunzător. A considerat apelantul că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea mare în raport de persoana inculpatului, a solicitat a se avea în vedere faptul că, inculpatul a recunoscut comiterea faptei şi că este minor, reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74, 76 C. pen. şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi aplicarea art. 861 C. pen., apreciind că privarea în continuare de libertate a inculpatului nu este benefică pentru acesta.
Analizând apelul declarat de inculpat curtea a constatat că este fondat, pentru următoarele considerente.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, s-a apreciat că acesta a fost corect stabilită de prima instanţă conform probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Referitor la individualizarea pedepsei s-a observat că pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol nu este corect individualizată şi s-a impus scăderea ei.
S-a apreciat că nu poate fi ignorat raportat la persoana inculpatului care nu posedă antecedente şi concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011 din care rezultă că inculpatul P.A.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil emoţional ( Bordeline )", astfel că se va reduce pedeapsa aplicată la un cuantum de 5 ani închisoare. Cu privire la modalitatea de executare tribunalul a respectat criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Pedeapsa principală de 5 ani închisoare a fost aplicată de instanţa de apel inculpatului, s-a apreciat că este astfel aptă şi suficientă pentru atingerea scopului preventiv şi educativ reglementat de art. 52 C. pen. şi nu se impune scăderea ei şi mai mult, aşa cum a solicitat apelantul inculpat.
Cu privire la pedeapsa accesorie s-a constatat că interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., se justifică, deoarece exerciţiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea faţă de propriile fapte şi conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanţii autorităţilor, caracteristici pe care inculpatul nu le deţine având în vedere infracţiunea comisă. Art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, art. 8 alin. (2) din C.E.D.O şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ( Cauza Hirst c. Marea Britanie) au statuat că sancţiunile penale nu trebuie aplicate automat, ca efect al unor dispoziţii legale, iar ingerinţa în drepturile esenţiale trebuie să fie justificată şi necesară într-o societate democratică, pentru îndeplinirea unui scop legitim respectiv pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, etc. În concluzie, pedeapsa accesorie privind interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului s-a apreciat că este proporţională cu pericolul social al infracţiunilor comise şi nu aduce atingere existenţei dreptului. Tribunalul Bacău a realizat o motivare amplă referitor la interzicerea drepturilor ca pedeapsă accesorie făcând referire la individualizarea pedepsei. S-a apreciat că, sentinţa este nelegală cu privire la data de la care va începe executarea pedepsei accesorii având în vedere că instanţa de fond, în mod greşit a dispus interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. neavând în vedere Decizia nr. 51 din 04 iunie 2007 a Î.C.C.J. prin care s-a stabilit că pedeapsa accesorie este aplicabilă minorilor, iar executarea acesteia începe după împlinirea vârstei de 18 ani.
Astfel din moment ce pedeapsa accesorie care urmează soarta pedepsei principale, decurgând din aceasta, are efecte limitate, numai pe perioada cât condamnatul execută pedeapsa privativă de libertate, s-a menţionat că este evident că nicio raţiune nu impune exonerarea minorului P.A.C. de la rigorile unei asemenea pedepse pe timpul cât se va află în detenţie ca efect al condamnării sale, în cazul în care va rămâne definitivă prezenta decizie. Cu toate acestea specificul situaţiei în care se poate afla o persoană condamnată pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii presupune existenţa unui câmp deosebit de restrâns al drepturilor de la exerciţiul cărora ar fi împiedicat de pedeapsa accesorie, dar o asemenea pedeapsă devine deplin efectivă în cazul celor ce devin majori în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei. în consecinţă, văzând motivarea R.I.L. - ului nr. 51/2007 raportat la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen., s-a impus ca executarea ei să înceapă la împlinirea de către inculpat a vârstei de 18 ani, având în vedere că P.A. va deveni major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.
Analizând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, curtea a reţinut că este fondat.
Cu privire la pedeapsa accesorie au fost indicate anterior considerentele, şi s-a apreciat că în mod greşit judecătorul fondului a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condiţiile în care s-a disjuns latura civilă a cauzei şi nu a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea pagubei. Astfel s-a reţinut că în cauză s-au încălcat prevederile art. 191 alin. (3) C. proc. pen., astfel că referitor la cheltuielile din primă instanţă în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat doar inculpatul la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la judecata în fond.
Pentru aceleaşi considerente cu privire la obligarea în solidar la plata cheltuielilor către stat a fost admis şi apelul părţii responsabile civilmente.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.A.C., criticând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat P.A.C., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată de instanţa de apel a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare fiind valorificate toate circumstanţele favorabile inculpatului.
Aşadar, înalta Curte, reţine că, la individualizarea pedepsei de 5 ani ce a fost aplicată inculpatului de către instanţa de apel, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, prin întreţinerea de raport sexual cu un minor, folosind violenţa, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, poziţia procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 3201 C proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 5 ani şi cu executarea în regim de detenţie.
Astfel, înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei şi la schimbarea modalităţii de executare a acesteia, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, la soluţionarea cauzei a uzat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., acesta suferă de o serie de afecţiuni (după cum o dovedesc concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iunie 2011 din care a rezult că inculpatul P.A.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil emoţional ( Bordeline )" dar şi faptul că păstrează discernământul asupra faptelor şi consecinţelor acestora.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului P.A.C.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.C. împotriva deciziei penale nr. 140 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 22 februarie 2012.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.C. împotriva deciziei penale nr. 140 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.A.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 22 februarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 527/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 503/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
