ICCJ. Decizia nr. 533/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.533/2012
Dosar nr. 1230/107/2011
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 1230/107/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului O.N., la o pedeapsă de:
- 1 an închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 20 ianuarie 2011 şi până la zi.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat ori deţinut în altă cauză.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat conform legii, iar în baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 îi pune în vedere acestuia scopul prelevării de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de 1196,5 gr. canabis aflată în custodia I.P.J. Alba, Camera de Corpuri Delicte.
În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 100 lei, reprezentând contravaloarea drogurilor comercializate.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, ocazionate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii.
Prin considerente s-a reţinut că în data de 19 ianuarie 2011, ofiţerii din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia, s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul O.N. ar avea preocupări pe linia traficului şi consumului ilicit de droguri de risc. În sarcina inculpatului s-a reţinut faptul că acesta deţine şi comercializează pe raza judeţelor Alba şi Hunedoara, droguri de risc, respectiv cannabis. Pentru a strânge date privitoare la existenţa infracţiunii, la identificarea inculpatului, la participarea şi a altor persoane, pentru obţinerea mijloacelor de probă utile cauzei, pentru a se putea realiza infiltrarea în mijlocul infractorilor în vederea câştigării încrederii acestora, în cauză a fost autorizată folosirea a doi investigatori sub acoperire din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia, care au folosit numele de cod „C." şi ,,L." şi a colaboratorului acestora, care a folosit numele de cod „C.".
În data de 19 ianuarie 2011, investigatorii sub acoperire, împreună cu colaboratorul acestora, autorizaţi în cauză, au achiziţionat de la inculpatul O.N., contra sumei de 100 lei, cantitatea de 9 (nouă) grame masă brută, de fragmente vegetale, de culoare verde-oliv, cu aspect şi miros specific, ce par a aparţine genului cannabis, ambalate într-o pungă din material plastic de culoare albastră.
Inculpatul O.N. a comunicat investigatorilor sub acoperire autorizaţi în cauză, faptul că mai deţine la domiciliul său cantitatea de aproximativ 1 kg de cannabis, pe care este dispus să o comercializeze în data de 20 ianuarie 2011 contra sumei de 35.000 lei.
În data de 20 ianuarie 2011, inculpatul O.N. a fost depistat de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia, delegate în cauză, având asupra sa, fără drept, cantitatea de aproximativ 1.235 grame cannabis, masă brută, pe care încerca să o comercializeze. Efectuându-se testarea fragmentelor vegetale cumpărate de la inculpat cu testul marca Narcotest 8, pentru cannabis, în urma reacţiei proba testată a căpătat culoarea albastru-violet, ceea ce a indicat prezenţa tetrahidrocannabinolului, substanţa activă din planta de cannabis. În rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 ianuarie 2011, întocmite de L.A.P.D. Cluj-Napoca s-a arătat că probele supuse verificării sunt constituite din 24,6 grame cannabis, 1179,2 grame cannabis şi respectiv 7,6 grame cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinolul (THC) substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Cannabis face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată, privind prevenirea şi combaterea consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 1196,5 grame cannabis rămasă din probele înaintate în urma analizelor de laborator şi reţinerii contraprobelor, au fost ambalate, sigilate şi predate ulterior organelor de cercetare penală, aspect specificat în rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică anterior enumerate, s-a dispus confiscarea acestora, conform dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată. Audiat fiind în cauză, inculpatul a recunoscut în totalitate acuzaţiile ce i s-au reţinut în sarcină, colaborând cu organele de urmărire penală pe parcursul activităţii desfăşurate în cauză.Ca probe au fost avute în vedere procesul verbale de sesizare din oficiu încheiat de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia în data de 19 ianuarie 2011; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 ianuarie 2011, întocmite de L.A.P.D. Cluj-Napoca; procesul verbal întocmit de către ofiţerul de legătură desemnat, în care sunt redate aspecte privind cumpărarea de droguri de risc de la inculpat, de către investigatorul sub acoperire şi colaboratorii acestuia, autorizaţi în cauză; procesul verbal de prindere a inculpatului de către organele de cercetare penală şi procesele verbale de cântărire a masei vegetale achiziţionate de la învinuiţi sau găsită asupra acestora; procesul verbal de testare a masei vegetale ridicate sau cumpărate de la inculpat; planşele fotografice ce conţin imagini cu masa vegetală achiziţionată de la inculpat sau găsită asupra acestuia; declaraţiile martorului T.I.V., care confirmă aspectele reţinute în sarcina inculpatului, şi declaraţiile inculpatului, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Cu privire la măsurile procesuale dispuse în cauză s-a arătat că prin rezoluţia din data de 20 ianuarie 2011 a fost începută urmărirea penală faţă de inculpatul O.N. şi apoi prin ordonanţa din aceeaşi zi a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de acesta, pentru săvârşirea infracţiunii de vânzare şi deţinere de droguri de risc, fără drept, faptă prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143 /2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) La aceeaşi dată, 20 ianuarie 2011, s-a dispus reţinerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore, ulterior Tribunalul Alba, prin încheierea nr. 2 din 21 ianuarie 2011, dispunând arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 29 de zile. La termenul de judecată din data de 07 martie 2011 inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor, solicitând, conform art. 3201 C. proc. pen., ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. Având în vedere această declaraţie şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluţionării cauzelor, text potrivit căruia ,,Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen dejudecată. La termenul de judecată, instanţa a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte,procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi. Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplică în mod corespunzător.
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă. în caz de respingere a cererii, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun".
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Tribunalul a constatat că este competent şi legal sesizat să judece cauza de faţă, inculpatul nu este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt legal administrate. Din probe a rezultat că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpat.
Împotriva sentinţei a declarat apel DIICOT- Serviciul Teritorial Alba Iulia, criticând hotărârea pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie. S-a invocat faptul că pedeapsa aplicată inculpatului O.N. este nelegală, ca urmare a unei greşite aplicări a dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. De asemenea se arată că pedeapsa ar trebui executată în condiţiile art. 861 şi art. 863 C. pen., întrucât suspendarea sub supraveghere, cu obligaţiile ce derivă din aceasta este mult mai aproape de scopul şi cerinţele prev. de Legea nr. 143/2000, faţă de persoanele ce comit acest gen de infracţiuni.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate şi sub toate aspectele, Curtea a constatat că apelul este fondat cu privire la motivele de nelegalitate invocate având în vedere următoarele considerente:
Instanţa a reţinut corect starea de fapt, constând în faptul că inculpatul O.N., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în datele de 19 ianuarie 2011 şi 20 ianuarie 2011 a deţinut şi comercializat fără drept droguri de risc în cantitate totală de 1211,4 grame de cannabis masă netă.
Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În mod corect s-a invocat faptul că instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală.
Pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 3 şi 15 ani astfel că, în urma reducerii pedepsei cu 1/3 aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., pedeapsa minimă ce poate fi aplicată este de 2 ani închisoare şi nu 1 an închisoare, aşa cum a procedat prima instanţă, în condiţiile în care nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
În consecinţă s-a majorat pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pedeapsă ce a fost suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că aceasta a fost în mod corect individualizată de instanţă, nefiind necesară instituirea unor măsuri de supraveghere în condiţiile art. 861 C. pen.
S-a reţinut că, scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, având în vedere atitudinea manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, acesta colaborând cu organele de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor, aspecte care au format convingerea că inculpatul a conştientizat gravitatea faptelor comise.
În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de DIICOT împotriva sentinţei penale nr. 108/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dos. nr. 1230/107/2011 şi în consecinţă: A desfiinţat sentinţa atacată numai sub aspectul pedepsei la care a fost condamnat inculpatul O.N. şi procedând la o nouă judecată în aceste limite: a stabilit la 2 ani închisoare pedeapsa pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de inculpatul O.N.
În baza art. 82 C. pen. a stabilit la 4 ani termenul de încercare pe durata căruia a suspendat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT, criticând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs depuse în scris şi susţinute şi oral de reprezentantul parchetului, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi deciziei recurate, aplicarea pedepsei complementare, majorarea pedepsei principale şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. în loc de 81 C. pen.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurenta Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia, cuantumul pedepsei de 2 ani aplicată inculpatului cât şi modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că aceasta a fost corect individualizată de instanţă, nefiind necesară instituirea unor măsuri de supraveghere în condiţiile art. 861 C. pen.
Astfel, scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, având în vedere atitudinea manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, acesta colaborând cu organele de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor, şi este fără antecedente penale, aspecte care au format convingerea că inculpatul a conştientizat gravitatea faptelor comise.
Cu privire la modalitatea de executare, instanţa de fond şi apel au respectat criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedeapsa principală de 2 ani închisoare ce a fost aplicată de instanţa de apel inculpatului, s-a apreciat că este astfel aptă şi suficientă pentru atingerea scopului preventiv şi educativ reglementat de art. 52 C. pen. şi nu se impune majorarea ei şi mai mult, aşa cum a solicitat recurenta.
Cu privire la aplicarea pedepsei complementară vizând interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza II-a şi lit. b) C. pen., înalta Curte apreciază că nu este oportună, faţă de împrejurarea că aceasta are caracter facultativ în raport de infracţiunea săvârşită de inculpat.
Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, art. 8 alin. (2) din C.E.D.O şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hirst c. Marea Britanie) au statuat că sancţiunile penale nu trebuie aplicate automat, ca efect al unor dispoziţii legale, iar ingerinţa în drepturile esenţiale trebuie să fie justificată şi necesară într-o societate democratică, pentru îndeplinirea unui scop legitim respectiv pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, etc.
În concluzie, pedeapsa complementară privind interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen., nu va fi aplicată inculpatului pentru a nu aduce atingere existenţei drepturilor esenţiale ale inculpatului.
Fată de aceste considerente, înalta Curte, retine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., neimpunându-se aplicarea pedepsei complementare, majorarea pedepsei aplicată inculpatului O.N. şi schimbarea modalităţii de executare.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 112/A din 06 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe intimatul inculpat O.N.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 112/A din 06 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe intimatul inculpat O.N.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 535/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 531/2012. Penal → |
|---|
