ICCJ. Decizia nr. 535/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 535/2012
Dosar nr.400/64/2011
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. nr. 75/F din 06 septembrie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C. împotriva rezoluţiei nr. 986/P/2010 din 16 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, confirmată prin rezoluţia nr. 211/11/2/2011 din 25 martie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe care a menţinut-o.
A obligat petentul să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petentul P.C. a formulat plângere conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., în termenul legal, împotriva rezoluţiei nr. 986/P/2010 din data de 16 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, menţinută prin rezoluţia nr. 211/11/2/2011 din data de 25 martie 2011 a procurorului-general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, solicitând anularea acestora şi reţinerea cauzei spre judecare, întrucât există suficiente probe la dosar. În motivarea plângerii s-a arătat că la dosar sunt suficiente probe din care rezultă faptul că făptuitorul G.I., în calitate de funcţionar public cu rang înalt şi-a încălcat obligaţiile de serviciu constând în respectarea legii (art. 19 alin. (1) din Legea nr. 340/2004) şi de a da dovadă de transparenţă şi liber acces la informaţiile de interes public ( art. 5 lit. b) din Legea nr. 340/2004). Petentul a mai arătat că a fost astfel prejudiciat prin nepunerea sa în posesie cu 1 ha teren arabil pe raza comunei Sânpetru, cât şi prin blocarea dreptului de a accesa informaţii cu caracter public de natură funciară. Prin rezoluţia nr. 986/P/2010 din data de 16 februarie 2011, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.I. - prefectul judeţului Braşov, notar public suspendat prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 1065/C din 31 martie 2009, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) în motivarea rezoluţiei s-a arătat că din examinarea probatoriului administrat nu rezultă vreo culpă în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către numitul G.I., dispoziţiile Legii nr. 341/2004 şi ale Legii nr. 18/1991 fiind respectate prin raportare la situaţia judeţului Braşov şi a terenurilor din acest judeţ.
Prin rezoluţia nr. 211/11/2/2011 din data de 25 martie 2011 a procurorului-general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a fost respinsă plângerea petentului P.C. împotriva rezoluţiei de mai sus, care a fost menţinută. În motivarea rezoluţiei s-a arătat că nu a fost identificat niciun element de nelegalitate care să conducă la infirmarea rezoluţiei, probatoriul administrat fiind complet. G.I. în calitatea de reprezentant al Instituţiei Prefectului Braşov a răspuns la solicitările petentului indicându-i procedura de urmat pentru rezolvarea problemelor sale, indiferent că vizau dispoziţiile Legii nr. 544/2011 ori pe cele ale Legii nr. 341/2004.
Curtea a apreciat că plângerea formulată de petentul P.C. împotriva rezoluţiilor de mai sus este neîntemeiată, pentru următoarele considerente. În data de 23 noiembrie 2010, petentul P.C. a depus la Instituţia Prefectului o cerere înregistrată sub nr. 16326, prin care solicita aplicarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 şi respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991. În concret, petentul se declara nemulţumit de neîndeplinirea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004, referitoare la îndreptăţirea sa de a i se atribui, în limita posibilităţilor, în proprietate şi cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan şi 500 mp de teren în intravilan, acesta din urmă pentru destinaţia de locuinţă, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spaţiu locativ. Responsabile de aplicarea acestor dispoziţii sunt, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 „ ministerele şi celelalte instituţii ale administraţiei publice centrale ce sunt obligate să urmărească şi să asigure aplicarea prevederilor prezentei legi ", în caz de nerespectare a acestor dispoziţii fiind atrasă răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a celor vinovaţi, în condiţiile legii. Petentul P.C. s-a adresat Primăriei Sânpetru în data de 08 iulie 2010, solicitând în baza Legii nr. 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public, comunicarea anexelor la regulamentul dat în aplicarea Hotărârii de Guvern nr. 190/2005. în data de 18 iulie 2010, petentul P.C. a formulat o reclamaţie administrativă întrucât la cerea depusă iniţial la data de 14 iulie 2010, ar fi primit răspuns preponderent negativ, motiv pentru care a solicitat comunicarea acestor informaţii. În data de 28 septembrie 2010, petentul a solicitat Instituţiei Prefectului Braşov mai multe informaţii de interes public şi anume data şi numărul ordinului prefectului în baza căruia funcţionează actuala comisiei pentru aplicarea Legii fondului funciar în comuna Sânpetru, înregistrându-se memoriu. În data de 6 octombrie 2010 Instituţia Prefectului Braşov a comunicat numitului P.C. că această comisie funcţionează în baza Ordinului Prefectului Braşov nr. 1503 din 19 noiembrie 2008. în data de 23 noiembrie 2010, petentul P.C. s-a adresat cu o nouă cerere Instituţiei Prefectului Braşov, prin care a solicitat aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, în soluţionarea cererii din 24 august 2009, cerere prin care solicita aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004. Prin aceeaşi cerere, P.C. îşi exprima nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare al reclamaţiei, reclamaţie prin care solicita un răspuns la cererea depusă la Primăria Sânpetru în data de 19 iulie 2010. Instituţia Prefectului Judeţului Braşov, referitor la reclamaţia înregistrată sub nr. 10748/2010, a arătat că dispoziţiile aplicabile în cauză sunt art. 21, 22 din Legea nr. 544/2004, menţionând în final că prefectul nu poate aprecia în ce măsură răspunsul autorităţii este mulţumitor sau nu şi nici nu poate obliga autoritatea să ofere răspunsul cerut. În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, coroborat cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, Instituţia Prefectului Braşov i-a comunicat numitului P.C. în data de 26 noiembrie 2010 că, în momentul de faţă, la nivelul judeţului Braşov, nu există excedent de suprafaţă, beneficiarii legii fondului funciar fiind validaţi şi pe anexe cu despăgubiri, astfel încât nu ar fi posibile constituirile de drept până la finalizarea legilor de restituire. În plus, acesta este îndrumat să se adreseze consiliilor locale din judeţul Braşov pentru identificarea posibilelor terenuri în intravilanul localităţilor, cu precizarea că la nivelul Comisiei Locale Sânpetru există un deficit de suprafaţă de 474,43 ha. Din modul în care s-a derulat corespondenţa între petentul P.C. şi Instituţia Prefectului Judeţului Braşov, precum şi din conţinutul acestei corespondenţe nu a fost identificat vreun element care să contureze încălcarea vreunei îndatoriri de serviciu de către prefectul G.I., acesta îndeplinindu-şi corespunzător atribuţiile de serviciu. Astfel, în mod întemeiat a apreciat procurorul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), dispunând neînceperea urmăririi penale. Petentul a susţinut că prefectul avea suficiente pârghii pentru a determina comisia pentru punerea în aplicarea a Legii fondului funciar a comunei Sânpetru, să soluţioneze favorabil cererea sa de a fi pus în posesie cu 1 ha teren arabil pe teritoriul comunei Sânpetru. Acest fapt nu s-a dovedit în cauză, prefectul indicându-i petentului procedura de urmat pentru rezolvarea solicitării sale, atât potrivit dispoziţiilor Legii nr. 544/2004, cât şi ale Legii nr. 341/2004. împrejurarea că nu a fost identificat teren pe raza localităţii Sânpetru, pentru a putea fi pus în posesie petentul, sau timpul în care i s-a răspuns la solicitări, nu conduce automat la concluzia că prefectul judeţului Braşov a dat dovadă de neglijenţă în soluţionarea cererilor petentului. Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004, persoanele prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi la art. 4 alin. (1), beneficiază, pe lângă indemnizaţia calculată conform prevederilor art. 4, şi de atribuirea, în limita posibilităţilor, în proprietate şi cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp teren în extravilan şi 500 mp de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinaţia de locuinţă, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spaţiu locativ. Conform dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, responsabile pentru aplicarea acestor dispoziţii sunt ministerele şi celelalte instituţii ale administraţiei publice centrale ce sunt obligate să urmărească şi să asigure aplicarea prevederilor prezentei legi, în caz de nerespectare a acestor dispoziţii fiind atrasă „ răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a celor vinovaţi, în condiţiile legii. "Răspunderea penală nu poate fi atrasă pentru faptul că la nivelul judeţului Braşov nu există excedent de suprafaţă, nefiind posibile constituirile de drept de proprietate până la finalizarea legilor de restituire, legea neprevăzand modul de rezolvare a unor asemenea situaţii. în plus, trebuie observat faptul că atribuirea în proprietate a unor terenuri conform dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004 se realizează „în limita posibilităţilor".
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul P.C.
Recursul este inadmisibil.
Astfel, prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în dispoziţiile art. XXIV.
In privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 06 septembrie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi dispozitivul sentinţei atacate.
În această situaţie, întrucât petiţionarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 75/F din 06 septembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 536/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 533/2012. Penal → |
|---|
