ICCJ. Decizia nr. 531/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 531/2012
Dosar nr. 32185/3/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 914/F din 28 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului A.V.C., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), coroborat cu art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen. a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 28/2010 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă prin neapelare.
În temeiul art. 33 lit. c)-34 lit. b) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză şi cea de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 28/2010 a Tribunalului Constanţa, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii: să se prezinte la datele fixate, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, însărcinat cu supravegherea sa, pe toată durata termenului de încercare;- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării;- să nu intre în legătură cu coinculpaţii.
Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (1) şi 2 C. pen. privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) combinat cu art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 861 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani şi 6 luni, ce constituie termen de încercare, stabilit conform art. 862 C. pen.
Conform art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare în sarcina inculpatului s-au stabilit aceleaşi obligaţii şi interdicţii ca în cazul inculpatului A.V.C., mai puţin măsurile de control şi îngrijire în vederea dezintoxicării.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 alin. (1) şi (2) C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), combinat cu art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.L.M. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare. Conform art. 65 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare, stabilit conform art. 862 C. pen. Conform art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună aceloraşi obligaţii şi restricţii ca şi V.V. şi, în plus, să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori calificare.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 alin. (1) şi (2) C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea şi a pedepsei accesorii. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor cantităţi de cannabis, indisponibilizate la I.G.P.R. - C.J.S.E.O.; 5,55 gr., 7,20 rezină cannabis, 19,82 grame rezona cannabis, precum şi a 5 comprimate MDMA + C.P.P. + cafeină. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor sume dobândite de aceştia în urma comercializării drogurilor: 500 lei de la A.V.C., 1000 lei de la inculpatul V.V. şi 600 lei de la inculpatul D.L.M.
Pe baza materialului probator administrat în cauză (declaraţiile colaboratorului cu nume de cod „T.B.", procesele-verbale de redare a rapoartelor întocmite de către investigatorul sub acoperire „M.T.", procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate şi interceptate audio, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică şi declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, care au solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.), tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt: La data de 01 iunie 2009 inculpaţii A.V.C. şi V.V. au vândut colaboratorului cu nume de cod „T.B." cantitatea de 20,32 grame rezină de cannabis.
La data de 10 iulie 2009, inculpaţii A.V.C. şi B.A.M., minoră, condamnată prin aceeaşi sentinţă la 10 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 2 ani, au vândut aceluiaşi colaborator 7,90 grame rezină de cannabis.
De asemenea, la 16 iunie 2009 inculpatul D.L.M. a vândut colaboratorului introdus în cauză 15 comprimate ecstasy contra sumei de 600 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii V.V. şi D.L.M.
În apelul formulat de Parchet, sentinţa a fost criticată sub trei aspecte:- existenţa unor neconcordanţe între minuta olografă şi dispozitivul hotărârii;- aplicarea netemeinică atât a prevederilor art. 3201 C. proc. pen. cât şi a dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. în cazul inculpaţilor;- greşita stabilire a termenului de încercare care este prea scurt, în privinţa inculpatului A.V.C.
Inculpaţii V.V. şi D.L.M. au solicitat prin apeluri reducerea pedepselor aplicate.
Examinând actele şi lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Curtea a reţinut că apelurile sunt nefondate, în sensul consideraţiilor ce succed.
Primul motiv de apel susţinut de Parchet nu a putut fi primit, neexistând vreun temei de desfiinţare a hotărârii în sensul art. 197 C. proc. pen.
S-a apreciat că este reală împrejurarea că între minuta olografă şi dispozitivul sentinţei există o serie de diferenţe absolut nesemnificative (de pildă, enumerându-se măsurile de supraveghere a inculpatului A.V.C., literele înşiruirii nu încep cu a) Conţinutul este însă corect, în deplin acord cu prevederile art. 863 C. pen. Alte minime inadvertenţe sunt evidente erori materiale, fără semnificaţie şi fără consecinţe, despre care chiar în apel se arată că pot fi remediate pe calea prevăzută de art. 195 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte aplicarea concomitentă a prevederilor art. 3201 C. proc. pen. şi ale art. 74 lit. c) C. pen., în apelul Parchetului s-a afirmat de asemenea că cele două instituţii nu se confundă, nefiind vorba deci despre o problemă de nelegalitate, ci eventual de netemeinicie. Or, Curtea a constatat că în raport de ansamblul datelor ce caracterizează persoana inculpaţilor şi atitudinea lor, încă de la primele cercetări, reţinerea circumstanţei atenuante este pe deplin justificată.
În fine, s-a apreciat că termenul de încercare stabilit pentru inculpatul A.V.C. - 3 ani, se situează între limitele prevăzute de lege (2-5 ani) şi nu există temeiuri să fie mărit
Apelurile inculpaţilor V.V. şi D.L.M. au fost considerate ca nefondate şi respinse ca atare.
S-a apreciat că, instanţa de fond a manifestat clemenţă, justificată prin vârsta lor tânără şi atitudinea sinceră manifestată şi a stabilit măsuri neprivative de libertate. Nu se poate, în nici un caz, susţine, că acest tratament sancţionator ar fi prea sever şi ar trebui reevaluat.
În consecinţă, cum toate apelurile au fost considerate nefondate, ele au fost respinse ca atare, conform prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.,
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.V., criticând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. în loc de art. 861 C. pen.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat V.V., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată de instanţa de fond a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare,fiind valorificate toate circumstanţele favorabile inculpatului.
Aşadar, înalta Curte, reţine că, la individualizarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, în condiţiile suspendării condiţionate a executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 861 C. pen. pe o durată de 4 ani şi 6 luni, ce a fost aplicată inculpatului de către instanţa de fond, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, constând în aceea că, la data de 01 iunie 2009 inculpaţii A.V.C. şi V.V. au vândut colaboratorului cu nume de cod „T.B." cantitatea de 20,32 grame rezină de cannabis, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, poziţia procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 3201 C proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea suspendării sub supraveghere pe o durată de 4 ani şi 6 luni.
Astfel, înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei şi la schimbarea modalităţii de executare a acesteia, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, la soluţionarea cauzei a uzat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., vârsta tânără precum şi lipsa antecedentelor penale, au fost deja valorificate.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului V.V. şi nici schimbarea modalităţii de executare.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 285/A din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 285/A din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 527/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
