ICCJ. Decizia nr. 503/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 503/2012
Dosar nr.2493/103/2010
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, cu nr. 830/P din 03 august 2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei G.E.L., fiica lui C. şi E., în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, cu domiciliul în Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, administrator al SC L.L.C. SRL, Piatra Neamţ, pentru săvârşirea infracţiunii de contrafacere, prevăzută de art. 52 din Legea nr. 129/1992, republicată, şi a infracţiunii prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a), C. pen.
Cauza penală a fost înregistrată la Tribunalul Neamţ, secţia penală, sub nr. 2493/103/2010 la data de 09 august 2010.
Prin rechizitoriu, s-a reţinut că inculpata G.E.L. a produs şi a vândut către consumatori, în calitate de administrator al SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ, corpuri pentru încălzit apa, sub denumirea L.L., produse ce au la bază modelul industrial înregistrat cu certificatul din 30 ianuarie 2009 al O.S.I.M., folosit fără autorizarea titularului SC M.M. SRL, Gheorghieni şi că, în acelaşi timp, a folosit astfel un model industrial de natură să producă confuzie cu cel folosit legitim de către partea vătămată.
În cursul cercetării judecătoreşti s-au administrat următoarele probe: declaraţia inculpatei G.E.L. (f. 36-37, ds. pr. inst.); raport de expertiză contabilă judiciară (filele 54-152, ds. pr. inst.); raport de expertiză contabilă judiciară supliment (filele 194-212, ds.pr. inst.); adresa din 13 ianuarie 2010 a O.S.I.M. (fila 160, ds. pr. inst); raport de opoziţie nr. 168 din 18 noiembrie 2010 a O.S.I.M. (filele 171-173, ds.pr. inst.); declaraţiile martorilor B.L. şi B.L. (filele 227-228, ds.pr. inst.); supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară în domeniul proprietate industrială de la urmărire penală (filele 241-245, ds. pr. inst.).
Prin sentinţa penala nr. 62/P din data de 16 iunie 2011, pronunţata de Tribunalul Neamţ, în Dosarul nr. 2493/103/2010, a fost condamnată inculpata G.E.L. pentru săvârşirea infracţiunii de contrafacere, prevăzută de art. 52 din Legea nr. 129/1992, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. la pedeapsa de 3.000 lei, amendă penală.
A fost condamnată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2.000 lei, amendă penală.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. c) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile aflate în concurs, respectiv 3.000 lei amendă penală şi 2.000 lei, amendă penală, şi s-a aplicat inculpatei G.E.L. pedeapsa cea mai grea de 3.000 lei, amendă penală.
În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 3.000 lei, amendă penală, pe durata de 1 an, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată SC M.M. SRL, prin reprezentanţi legali M.L. şi M.A., şi a fost obligată inculpata G.E.L. să plătească părţii civile SC M.M. SRL, Gheorghieni, judeţul Harghita, suma de 68.410 lei, daune civile materiale şi suma de 30.000 lei, daune civile morale.
În temeiul art. 353 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra unui autoturism marca M., aflat în proprietatea inculpatei, măsură dispusă prin încheierea de şedinţă din 02 decembrie 2010.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata G.E.L. să plătească statului suma de 2.500 lei, cheltuieli judiciare avansate la urmărire penală şi la judecata în primă instanţă.
În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească părţi civile suma de 9.900 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariul avocat în sumă de 7.100 lei, şi onorariu expert în sumă de 2.800 lei.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 06 octombrie 2009, a fost înregistrată plângerea penală formulată de către reprezentanţii statutari ai SC M.M. SRL, Gheorghieni, judeţul Harghita, împotriva numitei G.E.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de însuşire fără drept în orice mod a calităţii de autor al modelului industrial, prev. de art. 52 din Legea nr. 129/1992, republicată, şi fabricarea şi comercializarea, fără drept, a unui produs în care modelul industrial este încorporat, prev. de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, republicată.
Prin hotărârea nr. 20797 din 30 ianuarie 2009 a Comisiei de examinare a desenelor şi modelelor din cadrul O.S.I.M., a fost admisă cererea formulată de către SC M.M. SRL, Gheorghieni, judeţul Harghita privind constituirea depozitului reglementar multiplu, cu titlul „corpuri pentru încălzit apa". Ca urmare, a fost emis certificatul de înregistrare a modelului din 30 ianuarie 2009 eliberată de O.S.I.M. (f. 15-18 ds.u.p.), astfel încât SC M.M. SRL, Gheorghieni a devenit unic titular al modelului industrial cu denumirea „corpuri pentru încălzit apa", în perioada 17 octombrie 2008 - 17 august 2018. Prin efectul eliberării certificatului de înregistrare a modelului din 30 ianuarie 2009, petenta SC M.M. SRL, Gheorghieni a devenit unic titular al modelului industrial cu denumirea „corpuri pentru încălzit apa", în perioada 17 octombrie 2008 - 17 august 2018. În motivare, Comisia a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 129/1992, republicată, privind admisibilitatea la înregistrare a modelului industrial astfel cum a fost prezentat de către solicitant. De asemenea, prin dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 129/1992, republicată, pe întreaga perioadă de valabilitate a înregistrării modelului industrial, titularul are un drept exclusiv de utilizare în orice formă şi de a interzice terţilor utilizarea în afara consimţământului său.
A mai reţinut prima instanţă că, pe fondul acestei situaţii juridice preexistente, şi fără a avea acordul părţii vătămate SC MM. SRL, Gheorghieni, judeţul Harghita, inculpata G.E.L. a început să producă şi să comercializeze, în cadrul firmei sale, SC L.L.C. SRL, Piatra Neamţ, în care are calitatea de administrator, corpuri de încălzit apa cu denumirea L.L. Provenienţa acestor corpuri pentru încălzit apa, ca fiind produse de către firma SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ, a fost în mod clar stabilită pe baza rapoartelor de producţie care au fost identificate în evidenţele societăţii comerciale cu ocazia verificărilor efectuate de către organele de poliţie.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în domeniul proprietate industrială nr. 20 din 14 ianuarie 2010 (f. 66-72, dosar u.p.) s-a stabilit că produsul fabricat şi comercializat de către SC L.L.C. SRL.
Piatra Neamţ are un aspect identic cu corpul de încălzit apa pentru care, în temeiul certificatului de înregistrare a modelului din 30 ianuarie 2009 eliberat de O.S.I.M., partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni, judeţul Harghita are calitatea de titular în sensul dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, republicată.
Potrivit declaraţiei dată la instanţa de fond (filele 36-37, ds. pr. inst.), inculpata G.E.L. a arătat că, încă din anul 2009, a formulat cerere la O.S.I.M. pentru constituirea depozitului reglementar privind produsele - corpuri de încălzit apa - realizate în procesul tehnologic de către firma SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ, a cărei administrator este, şi că produsele realizate de către firma sa prezintă elemente de diferenţiere care exclud posibilitatea de a se crea confuzie cu corpurile de încălzit apa realizate de către partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni.
Inculpata a admis, în declaraţia sa, că a avut relaţii de colaborare comercială cu firma din Gheorghieni şi că a angajat în procesul de producţie doi muncitori, respectiv martorii B.L. şi B.L., însă experienţa profesională a acestora, care anterior fuseseră angajaţii părţii vătămate, nu a fost decisivă pentru conceperea procesului tehnologic de realizarea a corpurilor de încălzit apa cu denumirea L.L.
Prin adresa din 13 ianuarie 2010 a O.S.I.M. (fila 160, ds. fond), O.S.I.M. a comunicat că potrivit evidenţelor SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ a depus la O.S.I.M. la data de 14 iunie 2010 cerere de înregistrare a modelului cu titlul: "Boiler electric" pentru care a fost constituit depozitul reglementar" f. 2010- 0218". Această cerere a fost înregistrată, însă, după notificarea comunicată de către partea vătămată inculpatei (filele 23-24, ds. u.p.), prin care se cerea firmei SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ încetarea imediată a utilizării mărcilor şi modelelor cuprinse în hotărârea nr. 20797 din 30 ianuarie 2009 a Comisiei de examinare a desenelor şi modelelor din cadrul O.S.I.M. cu titlul: "corpuri de încălzit apa" inculpata recunoscând în declaraţia luată în instanţă că a primit această notificare din 5 august 2009.
În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a solicitat O.S.I.M. comunicarea raportului de opoziţie nr. 168 din 18 noiembrie 2010 prin care a fost respinsă opoziţia formulată de către partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni împotriva înregistrării modelului din cererea de înregistrare desene şi modele ce face obiectul depozitului nr. f. 2010-0218, cu titlul „boiler electric" solicitant fiind SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ. Deoarece acest înscris nu a fost avut în vedere în cadrul urmăririi penale, instanţa de fond a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară în domeniul proprietate industrială de la urmărire penală (filele 241 -245, ds. inst.).
Prin concluziile suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară, s-a stabilit că modelul de boiler certificat de O.S.I.M. în favoarea firmei SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ sub nr. 019397 nu este identic cu modelul analizat în raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 20 din 14 ianuarie 2010. Astfel, produsul pentru care firma inculpatei a obţinut certificarea de depozit reglementar nu este acelaşi cu produsul realizat în procesul de producţie de către această firmă, ori acest din urmă produs pus în producţie efectiv de către inculpată este cel care produce confuzie cu produsul pentru care prin efectul eliberării certificatului de înregistrare a modelului nr. 018487 din 30 ianuarie 2009, petenta SC M.M. SRL, Gheorghieni a devenit unic titular al modelului industrial cu denumirea „corpuri pentru încălzit apa", în perioada 17 octombrie 2008 - 17 august 2018.
La individualizarea judiciară a pedepselor care au fost stabilite pentru infracţiunile aflate în concurs real, în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) au fost avute în vedere: gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat ca fiind relativ redus în raport cu valoarea prejudiciului material cauzat părţii vătămate, în sumă de 68.410 lei, fiind vorba de o valoare raportată la un patrimoniu societar; poziţia procesuală relativ sinceră a inculpatei, care a recunoscut realitatea faptelor, chiar dacă a contestat în declaraţiile sale că produsele sunt identice; faptul că inculpata are calitatea de administrator al unei societăţi comerciale şi realizează venituri din activităţi lucrative, că are în întreţinerea sa doi copii minori şi că, având studii medii, prezintă aptitudini sporite de reeducare şi reintegrare socială. De asemenea, instanţa de fond constatând lipsa oricăror antecedente penale, vârsta tânără a inculpatei şi comportamentul social pozitiv anterior comiterii faptelor pentru care este trimisă în judecată penală, a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante personale în temeiul art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Sub aspectul modalităţii de individualizare a executării pedepsei, având în vedere ansamblul circumstanţelor reale în care s-au comis faptele, precum şi elementele pozitive privind persoana inculpatei, astfel cum au fost analizate anterior, regretul manifestat de către inculpată în faţa instanţei şi demersurile pe care inculpata Ie-a făcut la O.S.I.M. pentru a reintra în legalitate privind producţia de corpuri de încălzit apa, judecătorul fondului şi-a format convingerea că scopul pedepsei se poate realiza şi fără executare efectivă. Fiind îndeplinite şi celelalte cerinţe prevăzute de art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei amenzii pe durata termenului de încercare de 1 an prevăzut de art. 82 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reţinut că atât prin cerere scrisă, cât şi prin concluziile orale formulate prin apărător, partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni a solicitat suma de 100.000 lei, daune civile materiale şi suma de 100.000 lei, daune civile morale, întrucât a fost creat şi riscul de confuzie prin folosirea abuzivă a drepturilor intelectuale aparţinând societăţii. În acest sens, a solicitat a se avea în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în urmărirea penală din care rezultă dovada clară că partea civilă este deţinătoarea dreptului de proprietate industrial real.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară şi a suplimentului la acest raport de expertiză (filele 54-152, ds. pr. inst., filele 194-212, ds.pr. inst.), instanţa de fond a reţinut că valoarea prejudiciului material suferit de către partea vătămată prin efectul direct al săvârşirii faptelor care se reţin în sarcina inculpatei este în sumă de 68.410 lei, reprezentând beneficiul net nerealizat de către firma SC M.M. SRL, Gheorghieni.
Cu privire la daunele civile morale solicitate de către partea civilă, în sumă de 100.000 lei, judecătorul fondului a apreciat ca fiind în mod rezonabil stabilită valoarea prejudiciului de ordin moral cauzat părţii civile la suma de 30.000 lei, având în vedere componenta nepatrimonială a dreptului de proprietate industrială care aparţine patrimoniului părţii civile şi care a fost încălcat prin faptele inculpatei, durata de timp în care acest drept a fost încălcat, precum şi faptul că acest prejudiciu se raportează la un patrimoniu societar care nu poate pretinde prejudicii de ordin afectiv, psihic, sau estetic ca în cazul unei persoane fizice.
Având în vedere soluţia pronunţată în latura civilă a cauzei, în temeiul art. 353 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra unui autoturism marca M., aflat în proprietatea inculpatei, măsură dispusă prin încheierea de şedinţă din 02 decembrie 2010.
Împotriva sentinţei, inculpata G.E.L. a declarat apel.
În motivarea apelului, inculpata a apreciat că se impunea aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Se susţine că, de fapt, SC M.M. a copiat boilerul electric pentru care societatea inculpatei a obţinut certificarea mărcii. Se mai arată că inculpata nu a adus prejudicii părţii civile, iar SC M.M. a obţinut înregistrarea la O.S.I.M., ulterior, după ce timp de 10 ani a fabricat boilere electrice fără a avea autorizaţie, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că produsele fabricate de inculpată prezintă elemente de diferenţiere faţă de cele ale părţii civile, iar înainte de fabricarea boilerelor a făcut demersuri pentru înregistrarea lor. De asemenea, apelanta a arătat că se impunea respingerea acţiunii civile şi că a fost obligată la plata unor sume exagerate cu titlu de cheltuieli judiciare, respectiv onorariu avocat şi expert. La dezbateri, apărătorul a cerut înlocuirea răspunderii penale şi aplicarea unei amenzi administrative.
Prin Decizia penala nr. 124 din Curtea de Apel Bacău, secţia penala, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefundat apelul declarat de inculpata G.E.L. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a repnut următoarele:
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, s-a concluzionat că aceasta a fost corect stabilită de instanţa de fond în baza probelor administrate, respectiv - plângerea penală formulată de către partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni, (f. 9-11 ds. u.p.); - adresa din 17 februarie 2009 a O.S.I.M (f. 13, ds. u.p.); - Decizia nr. 007206 din 02 martie 2009 a O.S.I.M. - Direcţia Contencios, Mărci, Desene şi Modele, Cooperare Internaţională (f. 14, ds. u.p.); - certificat de înregistrare a desenului/modelului din 30 ianuarie 2009 eliberată de O.S.I.M. (f. 15-18 ds.u.p.); certificat de înregistrare al SC M.M. SRL, Gheorghieni (f. 21-22, ds. u.p.); - notificarea SC M.M. S.R.L., Gheorghieni către SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ (f. 23-24 ds. u.p.); - certificat constatator din 03 martie 2009 al O.R.C. Harghita (f. 37, ds. u.p.); hotărârea nr. 1/2004 a SC M.M. SRL Gheorghieni (f. 48, ds. u.p.); - proces verbal de constatare al I.P.J. Neamţ (f. 53, ds. u.p. ); - planşe foto anexă procesului verbal (f. 57-59, dosar u.p. ); raport de expertiză tehnică judiciară (f. 66- 72, ds. u.p ); - adresa din 18 mai 2010 a O.S.I.M., declaraţii ale inculpatei G.E.L. raport de expertiză contabilă judiciară (filele 54-152, ds. pr. inst.) ; raport de expertiză contabilă judiciară supliment (filele 194-212, ds.pr. inst.); - adresa din 13 ianuarie 2010 a O.S.I.M. (fila 160, ds. pr. inst.); - raport de opoziţie nr. 168 din 18 noiembrie 2010 a O.S.I.M. (filele 171 -173, ds.pr. inst); declaraţiile martorilor B.L. şi B.L., - supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară în domeniul proprietate industrială de la urmărire penală (filele 241 - 245, ds. inst.).
Astfel, s-a stabilit în baza probelor că, fără a avea acordul părţii vătămate SC M.M. SRL, Gheorghieni, inculpata G.E.L. a început să producă şi să comercializeze în cadrul firmei sale, SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ, corpuri de încălzit apa cu denumirea L.L. De altfel, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, provenienţa şi existenţa acestor corpuri pentru încălzit apa, care au fost produse de către firma SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ, a fost stabilită pe baza rapoartelor de producţie care au fost identificate în evidenţele societăţii comerciale cu ocazia verificărilor efectuate de către organele de poliţie. Relevant este că, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în domeniul de proprietate industrială nr. 20 din 14 ianuarie 2010 (f. 66- 72, dosar u.p), s-a stabilit că produsul fabricat şi comercializat de către SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ are un aspect identic cu corpul de încălzit apa pentru care în temeiul certificatului de înregistrare a modelului din 30 ianuarie 2009 eliberat de O.S.I.M. partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni, judeţul Harghita are calitatea de titular în sensul dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, republicată.
S-a reţinut că inculpata G.E.L. şi-a formulat apărarea în sensul că din anul 2009 a formulat cerere la O.S.I.M. pentru constituirea depozitului reglementar privind produsele - corpuri de încălzit apă - realizate în procesul tehnologic de către firma SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ, şi produsele realizate de către firma sa prezintă elemente de diferenţiere care exclud posibilitatea de a se crea confuzie cu corpurile de încălzit apa realizate de către partea vătămată SC M.M. SRL Gheorghieni.
A constatat instanţa de apel că apărarea inculpatei a fost infirmată de probele administrate în cauză. Astfel, prin adresa din 13 ianuarie 2010 a O.S.I.M. (fila 160, ds. fond), s-a comunicat că SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ a depus la O.S.I.M. la data de 14 iunie 2010 cerere de înregistrare a modelului cu titlul: "Boiler electric, însă această cerere a fost înregistrată, după notificarea comunicată de către partea vătămată inculpatei (filele 23-24, ds. u.p.), prin care se cerea firmei SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ încetarea imediată a utilizării mărcilor şi modelelor cuprinse în hotărârea nr. 20797 din 30 ianuarie 2009 a Comisiei de examinare a desenelor şi modelelor din cadrul O.S.I.M. cu titlul: corpuri de încălzit apa. De altfel inculpata a recunoscut în declaraţia luată în instanţă că a primit această notificare din 5 august 2009.
S-a mai reţinut că, în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a solicitat O.S.I.M. comunicarea raportului de opoziţie nr. 168 din 18 noiembrie 2010 prin care a fost respinsă opoziţia formulată de către partea vătămată SC M.M. SRL Gheorghieni împotriva înregistrării modelului din cererea de înregistrare desene şi modele ce face obiectul depozitului nr. F 2010-0218, cu titlul boiler electric solicitant fiind SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ. Prin concluziile suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară în domeniul proprietate industrială de la urmărire penală (filele 241-245, ds. fond), s-a arătat că modelul de boiler certificat de O.S.I.M. în favoarea firmei SC L.L.C. SRL Piatra Neamţ sub nr. 019397 nu este identic cu modelul analizat în raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 20 din 14 ianuarie 2010. Esenţial pentru conturarea vinovăţiei inculpatei este că produsul pentru care firma acesteia a obţinut certificarea de depozit reglementar nu este acelaşi cu produsul realizat în procesul de producţie de către această firmă. Or, în cauză, tocmai acest din urmă produs pus în producţie efectiv de către inculpată este cel care produce confuzie cu produsul pentru care prin efectul eliberării certificatului de înregistrare a modelului nr. 018487 din 30 ianuarie 2009, petenta SC M.M. SRL Gheorghieni a devenit unic titular al modelului industrial cu denumirea „corpuri pentru încălzit apa", în perioada 17 octombrie 2008 - 17 august 2018.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, instanţa de apel a apreciat că acestea au fost corect stabilite de prima instanţă, atât cu privire la cuantum, cât şi modalitatea de executare, fiind avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gradul de pericol social concret al faptelor în raport cu valoarea prejudiciului material cauzat părţii vătămate, în sumă de 68.410 lei, poziţia procesuală relativ sinceră a inculpatei, care a recunoscut realitatea faptelor, chiar dacă a contestat în declaraţiile sale că produsele sunt identice.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu poate fi primită cererea apelantei de achitare în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. combinat cu art. 181 C. pen., pe considerentul că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, deoarece infracţiunile deduse judecăţii întrunesc toate trăsăturile prevăzute de art. 17 C. pen., inclusiv pericolul social caracteristic infracţiunilor.
Potrivit art. 181 C. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Instanţa de apel a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 C. pen., având în vedere că activitatea inculpatei a avut o amploare considerabilă, în sensul că a produs şi a vândut către consumatori corpuri pentru încălzit apa, sub denumirea L.L., produse ce au la bază modelul industrial înregistrat cu certificatul din 30 ianuarie 2009 al O.S.I.M., folosit fără autorizarea titularului SC M.M. SRL, Gheorghieni şi că, în acelaşi timp, a folosit astfel un model industrial de natură să producă confuzie cu cel folosit legitim de către partea vătămată. în concluzie, instanţa de apel reţine că, faţă de împrejurările în care faptele au fost comise, urmarea produsă şi cuantumul prejudiciului duc la justeţea aplicării unei pedepse penale, şi nicidecum a prevederilor art. 181 C. pen.
Cu privire la critica inculpatei privind soluţionarea acţiunii civile, s-a apreciat că nici aceasta nu este fondată. Astfel, între fapta ilicită a inculpatei G.E.L., de a produce şi vinde către consumatori corpuri pentru încălzit apa sub denumirea comercială L.L. produse care au la bază modelul industrial înregistrat în baza certificatului de înregistrare a modelului din 30 ianuarie 2009 în favoarea părţii vătămate SC M.M. SRL Gheorghieni, fără autorizarea acestui titular şi de a folosi un model industrial de natură să producă confuzie cu cel folosit în mod legitim de către partea vătămată SC M.M. SRL Gheorghieni, şi prejudiciul cauzat părţii civile există legătură de cauzalitate.
Potrivit art. 14 din Ordonanţa de Urgenta nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, la cererea părţii vătămate, instanţa judecătoreasca competenta va ordona persoanei care cu intenţie a desfăşurat o activitate de contrafacere sa plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârşite. La stabilirea despăgubirilor materiale instanţa judecătorească va lua în considerare: a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecinţele economice negative, în special, pierderea câştigului suferita de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industriala protejat si, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat; sau b) cu titlu de alternativa, atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puţin suma redevenţelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate.
Referitor la cuantumul despăgubirilor materiale s-a observat că raportul de expertiză contabilă judiciară şi suplimentul acestuia (filele 54- 152, 194-212 dosar fond), a concluzionat că valoarea prejudiciului material suferit de către partea civilă prin comiterea faptelor care se reţin în sarcina inculpatei este în sumă de 68.410 lei reprezentând beneficiul net nerealizat de către firma SC M.M. SRL Gheorghieni. Astfel, s-a constatat că prejudiciul material rezultă din faptul că a lipsit partea civilă de un câştig pe care l-ar fi avut în condiţiile în care nu ar fi avut loc faptele ilicite, iar aceste prejudicii sunt raportate şi la prezenţa pe piaţa, fiind afectat beneficiul titularului mărcii, dar şi prin câştigurile nejustificate ale celui care săvârşeşte actele care aduc atingere mărcii.
La analiza cuantumului prejudiciului moral s-a apreciat că trebuie avută în vedere componenta nepatrimonială a dreptului de proprietate industrială, care a fost încălcat prin faptele inculpatei, durata mare de timp în care acest drept a fost încălcat. S-a concluzionat că cuantumul despăgubirilor pentru daune morale a fost corect stabilit ţinând cont că partea civilă a solicitat 100.000 lei, iar Curtea de Apel, în acord cu judecătorul fondului, a apreciat că în mod rezonabil s-a stabilit valoarea prejudiciului de ordin moral la suma de 30.000 lei. S-a apreciat că importantă este împrejurarea că între părţi nu a existat nici un fel de legătura care sa îi permită inculpatei sa fabrice produsul în baza unui model industrial fără autorizarea titularului iar astfel de elemente menite să creeze confuzie în mintea consumatorilor aduc atingere reputaţiei părţii civile.
Nici critica referitoare la cheltuielile judiciare nu a fost apreciată ca întemeiată. Astfel, referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligată inculpata, acestea sunt justificate conform art. 193 alin. (1) C. proc. pen., iar suma de 9.900 lei, reprezenta onorariu expert în sumă de 2.800 lei şi onorariul avocat în sumă de 7.100 lei, sume care se justifică având în vedere complexitatea cauzei şi faptul că inculpata „a căzut în pretenţii". De asemenea, se justifică şi cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligată inculpata.
Împotriva deciziei, inculpata G.E.L. a declarat recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei hotărâri judecătoreşti (cazuri de casare - art. 3859 pct. 18 şi pct. 172 C. proc. pen.).
Recursul inculpatei va fi respins ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta:
În recurs, avocatul ales a criticat cele două hotărâri judecătoreşti deoarece, în opinia sa, se impunea achitarea inculpatei, după caz, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există"), sau în temeiul art. 10 lit. b) din C. proc. pen. („fapta nu este prevăzută de legea penală").
Înalta Curte constată că, în apel, inculpata - prin apărător - nu a pus în discuţie nici existenţa faptelor în materialitatea lor, şi nici prevederea acestora ca infracţiuni în legea penală, solicitându-se soluţia achitării prevăzută de art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., combinat cu art. 181 C. pen., ceea ce presupune - limitându-se în acest mod calea de atac - că a inculpata a achiesat la „existenţa faptelor în materialitatea lor" şi la „prevederea faptelor ca infracţiuni în legea penală", critica acesteia vizând numai aprecierea instanţelor asupra gradului concret al pericolului social (prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 181 C. pen.).
De asemenea, chiar în chiar declaraţia de recurs (fii. 2 d.r.), în care s-a motivat calea de atac, inculpata - personal - a criticat hotărârile atacate exclusiv pentru greşita neaplicare a dispoziţiilor art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. combinat cu art. 181 C. pen., respectiv, solicitarea de achitare având în vedere că fapta, în concret, nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii, consecinţa fiind aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Revenind ca criticile în recurs ale avocatului ales al inculpatei, Înalta Curte constată că cea vizând „inexistenţa faptelor în materialitatea lor" este vădit neîntemeiată, atât în raport cu probatoriul administrat, dar şi cu propriile declaraţii ale inculpatei care a recunoscut, în esenţă, existenţa faptelor în materialitatea lor, şi pentru dovedirea netemeiniciei acestei critici nu sunt necesare argumente suplimentare.
Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.
Apărarea nu a arătat, în concret, în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel. Motivarea apărării, în sensul că „inculpata a obţinut, între timp, licenţă pentru vânzarea produsului" nu este de natură să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., fiind o împrejurare de fapt intervenită ulterior săvârşirii infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.
Neîntemeiată este şi critica în recurs a avocatului ales al inculpatei referitoare la „neprevederea faptelor în legea penală".
Prin „lege penală" nu se înţelege, exclusiv şi limitativ, numai „C. pen.", ci şi orice alte acte normative de rangul legii prin care, potrivit, Constituţiei şi C. pen. (art. 2), sunt incriminate, ca infracţiuni, unele fapte săvârşite de persoanele fizice ori de persoanele juridice.
Faptele săvârşite de inculpată, astfel cum au fost expuse în sentinţă şi au fost relevate de probatoriul administrat, sunt incriminate ca atare, în art. 52 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 şi, respectiv, în art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991.
Ultima critică în recurs a apărării a vizat modul de soluţionare a laturii civile, şi aceasta fiind neîntemeiată.
Instanţa de apel a expus amplele argumente juridice, dar şi probele administrate, care au justificat acordarea despăgubirilor, atât pentru daune materiale, cât şi pentru daune morale, Înalta Curte însuşindu-şi integral aceste argumente.
Despăgubirile pentru daune materiale au fost acordate pe baza unor criterii certe, rezultate din actele şi lucrările dosarului, pe baza unei expertize contabile şi a suplimentului la această expertiză, iar despăgubirile pentru daune morale au fost corect apreciate şi acordate de către instanţa de fond (acestea nefiind supuse unei probaţiuni specifice, ca urmare a naturii lor), suma acordată cu acest titlu (30.000 lei, ce reprezintă circa 1/3 din suma pretinsă de partea civilă,100.000 lei), fiind rezonabilă în raport cu criteriile legale la care au făcut trimitere ambele instanţe („toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecinţele economice negative, în special, pierderea câştigului suferit de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industriala protejat si, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat; sau cu titlu de alternativă, atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puţin suma redevenţelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate").
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatei.
Conform art. 192 alin. (2) şi art. 193 C. proc. pen., recurenta-inculpată va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către intimata parte civilă (cerere - fii. 9, respectiv, dovezile cheltuielilor judiciare - fii. 14-15 d.r.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.E.L. împotriva Deciziei penale nr. 124 din 04 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 992 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M.L.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 524/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 555/2012. Penal. încăierarea (art. 322... → |
|---|
