ICCJ. Decizia nr. 543/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 543/2012
Dosar nr.1028/120/2011
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 148 din 10 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul condamnat S.C., împotriva sentinţei penale nr. 6 din 25 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.
A obligat apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 25 martie 2011, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către condamnatul S.C., privind sentinţa penală nr. 258 din 27 iulie 2011 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. 1722/120/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 536 din 14 februarie 2011 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie. Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin adresa nr. 27/III/6/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a fost înaintată acestei instanţei cererea inculpatului S.C., prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 258 din 27 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. 1722/120/2010. În urma examinării cererii de revizuire, s-a constatat de către procuror că revizuentul a fost condamnat pentru infracţiunea de omor prin sentinţa penală nr. 258/2010, aceasta aflându-se pe rolul I.C.C.J. în recursul declarat de inculpatul S.C., cu termen de judecată la 14 februarie 2011.
Întrucât soluţia pronunţată în cauză nu era definitivă, iar revizuirea vizează numai hotărârile definitive, s-a solicitat instanţei respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 1028/120/2011, în cauză fiind întocmit un referat cu privire la situaţia hotărârii atacate. Astfel, aşa cum a rezultat din evidenţele Biroului executări penale din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat a rămas definitivă la data de 14 februarie 2011 prin Decizia penală nr. 536/2011 pronunţată de Î.C.C.J., prin respingerea ca nefondat a recursului. Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Ploieşti la data de 18 august 2010 şi ulterior înaintat Î.C.C.J. spre soluţionarea recursului declarat de inculpat, în prezent acest dosar nefiind restituit. Examinând cererea de revizuire în lumina dispoziţiilor art. 393 şi urm. C. proc. pen., instanţa a constatat că, în mod corect şi legal procurorul a concluzionat în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Într-adevăr, la data formulării cererii de către inculpat, 10 ianuarie 2011, sentinţa atacată nu era definitivă, situaţie constatată în faza premergătoare soluţionării cererii de către instanţă, astfel încât propunerea de respingere a acesteia ca inadmisibilă este întemeiată. Chiar dacă la data stabilită pentru examinarea în Camera de consiliu de către instanţă a cererii, hotărârea atacată a rămas definitivă la I.C.C.J. la data de 14 februarie 2011, raportat la dispoziţiile legale ce reglementează instituţia revizuirii, ca şi cale de atac extraordinară, s-a constatat că această cerere nu putea fi admisă câtă vreme la momentul procedurii premergătoare prevăzută de art. 397 C. proc. pen. la parchet şi, ulterior, la data sesizării instanţei hotărârea a cărei revizuire se solicita nu era definitivă.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac care vizează hotărâri judecătoreşti definitive. Ca urmare, soluţia de respingere a cererii de revizuire apare ca fiind justificată, consecinţa fiind obligarea revizuentului, în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apelul revizuentului S.C. în motivarea orală a apelului revizuentul a arătat că este nemulţumit de hotărârea primei instanţe de condamnare, dar că dosarul se află în recurs la I.C.C.J., hotărârea nefiind definitivă.
Analizând hotărârea atacată Curtea a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
Condamnatul S.C. a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 258 din 27 iulie 2011 a Tribunalului Dâmboviţa.
Cererea a fost formulată de către condamnat la data de 10 ianuarie 2011, dată la care hotărârea ce se solicita a fi revizuită nu era încă definitivă, dosarul aflându-se în calea de atac a recursului la I.C.C.J.
Chiar dacă ulterior, la data de 14 februarie 2012 I.C.C.J. a soluţionat recursul împotriva sentinţei penale nr. 258/2010 a Tribunalului Dâmboviţa, hotărârea devenind definitivă, procurorul nu a avut posibilitatea de a examina în cadrul procedurii prevăzute de art. 399 C. proc. pen., fondul cererii de revizuire. Această procedură este obligatorie de parcurs în vederea soluţionării cererii de recurs, legea cerând efectuarea unor acte premergătoare şi un referat al procurorului. Pe de altă parte, la data respectivă exista pentru condamnat posibilitatea de a invoca în recurs motivele pe care în prezent Ie-a considerat cazuri de revizuire. Cum în speţă condamnatul nu a aşteptat ca hotărârea să rămână definitivă şi apoi să introducă cererea de revizuire, Curtea a apreciat că în mod corect tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea, urmând a fi respectată procedura prevăzută de art. 399 C. proc. pen., dacă apelantul S.C. doreşte să introducă o nouă cerere de revizuire.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs, revizuentul condamnat.
Pentru termenul de astăzi 22 februarie 2012, revizuentul condamnat, a depus un înscris înregistrat la Registratura Generală a I.C.C.J., prin care a solicitat ca instanţa să ia act de retragerea recursului declarat, iar acest termen revizuentul condamnat prezent în faţa instanţei de recurs, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, şi-a menţinut cererea depusă şi în scris la dosarul cauzei.
Înalta Curte, faţă de declaraţia recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă privind soluţionarea acestei cauze, în baza art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de revizuentul condamnat S.C. împotriva deciziei penale nr. 148 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de declaraţia de retragere a recursului declarat de revizuentul condamnat S.C. împotriva deciziei penale nr. 148 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 559/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 540/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
