ICCJ. Decizia nr. 514/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 514/2012
Dosar nr.40608/3/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra recursului declarat de revizuientă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 18 februarie 2011, C.N.V.M. a înregistrat cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 423 din 20 martie 2007 definitivă prin Decizia penală nr. 2098 din 04 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a sentinţei penale nr. 38 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în curs de soluţionarea apelului.
În raport de cele arătate, prima instanţă de control judiciar a stabilit că dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză, întrucât nu a constatat existenţa mai multor hotărâri definitive care nu se pot concilia.
Potrivit cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., acesta vizează hotărâri definitive ale instanţelor penale privind fondul cauzei, în sensul unor pronunţări diferite, deci inconciliabilitatea hotărârilor definitive în sensul că, se exclud una pe alta.
În speţă, corect s-a constatat realizarea primei condiţii impusă de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., în sensul „că există două sau mai multe hotărâri", cât priveşte cea de a doua condiţie, „hotărârile să nu se poată concilia", se constată că nu este realizată, deoarece aşa cum a prevăzut şi reprezentantul recurentei revizuiente, sentinţa penală nr. 38 din 21 ianuarie 2011 se află în curs de soluţionare a apelului declarat de părţile civile şi de C.N.V.M.
Or, aşa cum rezultă din analiza celor două hotărâri judecătoreşti, nu este îndeplinită cea de a doua condiţie, cea referitoare la inconciliabilitatea hotărârilor rămase definitive.
Pe cale de consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile cumulative ale art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., criticile recursului putând fi invocate numai în calea ordinară de atac şi nu pe calea extraordinară, corect s-a respins revizuirea ca inadmisibilă, iar instanţa de control judiciar a respins apelul, ca nefondat.
Ca atare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. e) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de revizuientă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta C.N.V.M., împotriva deciziei penale nr. 228 din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 526/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 512/2012. Penal → |
|---|
