ICCJ. Decizia nr. 559/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 559/2012
Dosar nr. 5778/100/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Prin sentinţa penală nr. 459 din 22 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a dispus condamnarea inculpatului H.N. la pedeapsa de 17 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen.; la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. şi la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 26 aprilie 2011 la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile H.P. suma de 10.000 RON reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale, suma de 30.000 RON reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale şi suma de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare.
S-a dispus păstrarea până la soluţionarea definitivă a cauzei a corpului delict - cărămidă - aflat la camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt că inculpatul H.N. locuieşte fără forme legale în jud. Maramureş, imobil aflat în vecinătatea locuinţei victimei H.I., despre care cunoştea că este în vârstă (victima avea 87 de ani) şi că locuia singură.
La data de 17 aprilie 2011, în jurul orelor 2230-23, inculpatul, după ce anterior a consumat băuturi alcoolice s-a deplasat la locuinţa victimei şi a intrat în curtea împrejmuită, dar nu pe poarta de acces, aflată în imediata apropiere a locuinţei sale, ci prin grădina din spatele casei pentru a nu fi văzut de vreo persoană. Inculpatul s-a urcat pe stiva de lemne din partea stângă a uşii de acces, a deschis un geam şi a intrat în locuinţă, iar apoi în camera în care se afla victima, lumina fiind stinsă, însă camera era luminată de un bec de pe stâlpul de la reţeaua de iluminat public a oraşului B., amplasat în faţa casei victimei.
Inculpatul s-a apropiat de patul în care dormea victima cu intenţia de a întreţine relaţii sexuale. Victima a refuzat propunerea inculpatului, astfel că acesta a exercitat acte de violenţă asupra victimei, pe care a lovit-o de mai multe ori peste faţă, după care a dezvelit-o, i-a rupt lenjeria intimă şi a întreţinut cu aceasta acte sexuale, normale şi anale.
După consumarea actelor sexuale, speriat de reacţia victimei, care a început să strige, inculpatul i-a aplicat lovituri multiple, în zona feţei şi a capului, cu pumnii dar şi cu cărămida care se afla pe soba de încălzit, cauzându-i leziuni traumatice, ce au dus la decesul victimei. Inculpatul, după ce a ieşit din casa victimei, pe uşa de acces în locuinţă, pe care a descuiat-o, s-a dus la locuinţa sa, unde s-a culcat. Victima a fost găsită decedată, în dimineaţa zilei de 18 aprilie 2011 de către nora sa, martora H.V.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 125/50 din 03 mai 2011 al Cabinetului Medico-Legal Sighetu Marmaţiei s-a concluzionat că moartea numitei H.I. a fost violentă, ea s-a datorat unor multiple contuzii cerebrale, cerebeloase ale punţii şi bulbului, post-traumatism cranio-cerebral acut cu fracturi ale calotei şi bazei craniului şi hemoragie subarahnoidiană extinsă, leziunile s-au putut produce prin loviri active, repetate cu un corp dur contondent cu suprafaţă limitată şi neregulată (posibil latul şi marginea unei cărămizi), s-au mai constatat leziuni ale antrului vaginal, leziuni vaginale, perianale şi anale, care au putut fi produse prin contact sexual cu o persoană de sex opus, poziţia agresorului faţă de victimă a fost: agresorul în picioare, victima culcată.
În cauză s-a efectuat o expertiză bio-criminalistică (serologică), care să stabilească dacă pe cărămida ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului se află urme de sânge şi natura acestuia, iar prin raportul de expertiză bio-criminalistică nr. 1573924 din 30 mai 2011 al Institutului de Criminalistică al I.G.P.R. s-a concluzionat că pe cărămidă sunt urme de sânge. Mai mult, inculpatul a prezentat, cu ocazia examinării, arsuri de gradul I pe faţa palmară a policelui, indexului şi degetului 3 de la mâna dreaptă, precum şi arsuri de gradul II în regiunea eminenţei hipotenare a mâinii drepte, leziuni care au fost constatate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 129 din 10 mai 2011 al Cabinetului Medico-Legal Sighetu Marmaţiei. Aceste împrejurări confirmă că, inculpatul a aplicat loviturile cu cărămida ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului, cărămidă pe care victima o ţinea pe sobă şi care era fierbinte în momentul în care a folosit-o inculpatul, ceea ce explică leziunile (arsuri) prezentate de către inculpat.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, respectiv pătrunderea fără drept şi pe timp de noapte în locuinţa victimei, întreţinerea de acte sexuale prin constrângerea acesteia, precum şi aplicarea de multiple lovituri asupra feţei şi capului victimei. În apărare, a susţinut însă că a suferit o intervenţie chirurgicală la cap, ale cărei efecte le resimte şi în prezent prin pierderi de memorie şi de cunoştinţă, iar faptele deduse judecăţii le-a comis într-o astfel de stare.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a fost examinat medico-legal psihiatric, iar la întocmirea expertizei s-a ţinut seama de traumatismul cranio-cerebral operat suferit. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 117 din 21 aprilie 2011 al Cabinetului Medico-Legal Sighetu Marmaţiei, inculpatul prezintă sindrom post-contuzional, tulburări de comportament asociate consumului de alcool, gerontifilie; inculpatul are capacitatea psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale; a avut discernământ la momentul comiterii faptelor şi îl are şi în prezent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, inculpatul H.N. şi partea civilă H.P., solicitând admiterea apelurilor, desfiinţarea hotărârii atacate şi să se pronunţe o nouă hotărâre.
Parchetul a solicitat ca prin noua hotărâre să se majoreze pedepsele aplicate inculpatului şi aplicarea unui spor în urma concursului de infracţiuni, cu motivarea că în raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor comise, de valorile apărate şi ocrotite de lege, modalitatea de comitere a faptelor, recunoaşterea parţială, pedepsele aplicate sunt prea blânde.
Partea civilă H.P. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale, cu motivarea că suma acordată este infimă în raport de suferinţele cauzate, pierderea cauzată şi impactul social şi moral al faptelor inculpatului.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate având în vedere că faptele au fost comise în stare de ebrietate, că inculpatul a recunoscut şi regretat faptele şi este, la prima confruntare cu legea penală.
Prin Decizia penală nr. 194/A din 1 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş şi partea civilă H.P., împotriva sentinţei penale nr. 459 din 22 septembrie 2011 a Tribunalului Maramureş pe care a desfiinţat-o numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului H.N. şi cu privire la cuantumul daunelor morale.
Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, a fost condamnat inculpatul H.N. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. h) C. pen.; la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de viol prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) C. pen.; la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu prev. şi ped. de art. 192 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., sporită cu 2 ani închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 26 aprilie 2011 până la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile H.P. suma de 100.000 RON daune morale.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.
S-a respins apelul declarat de inculpatul H.N. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că în baza probelor administrate în cauză s-a stabilit o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
S-a arătat că potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, valorile sociale apărate prin norma de incriminare (viaţa, viaţa sexuală, libertatea persoanei) modalitatea concretă de comitere a faptelor - inculpatul a pătruns fără drept pe timp de noapte în locuinţa victimei, persoană în vârstă de 87 ani, aplicarea unor lovituri multiple cu pumnii şi cu o cărămidă victimei, atât pentru a o constrânge să întreţină acte sexuale normale şi anale, întrucât victima s-a opus, cât şi după consumarea infracţiunii de viol când aceasta a început să strige, lovituri de o mare intensitate care au provocat decesul - conduita inculpatului după comiterea infracţiunilor care a susţinut că a comis fapta în stare de inconştienţă, aspect infirmat de expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, pedepsele aplicate nu sunt în măsură să asigure realizarea scopului preventiv şi educativ conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În baza acestor argumente, Curtea de apel a apreciat că în cauză nu se impune reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate, solicitarea inculpatului fiind nefondată.
În latura civilă a cauzei, Curtea de apel a apreciat că în raport de prejudiciul moral cauzat, suferinţa părţii civile (fiul victimei) cauzată de pierderea mamei, povara suferinţelor, a ruşinii cauzate şi a impactului social în comunitate, cuantumul daunelor morale solicitat de acesta este justificat.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
A arătat că în momentul comiterii infracţiunilor, se afla într-o stare de surescitare, comportamentul său datorându-se unei operaţii pe creier.
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată, Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.
În raport de probele administrate în cauză, coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, instanţa de apel a stabilit în mod corect atât situaţia de fapt cât şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. h) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen.
În ce priveşte pedepsele aplicate, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 52 din acelaşi Cod, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnataului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În cauza de faţă, la aplicarea pedepselor inculpatului s-au avut în vedere pericolul social deosebit al infracţiunilor comise, împrejurările în care s-au săvârşit şi consecinţele acestora, precum şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
Instanţa de apel a ţinut seama în mod just de modalitatea concretă în care s-au comis faptele, inculpatul pătrunzând pe timp de noapte în locuinţa unei persoane în vărstă de 87 ani cu intenţia de a întreţine cu aceasta raporturi sexuale, de modul în care a suprimat viaţa acesteia, prin aplicarea unor lovituri multiple la nivelul capului cu o cărămidă întrucât, după consumarea raporturilor sexuale, aceasta a început să strige, dar şi de conduita inculpatului care nu a manifestat niciun regret faţă de grozăvia faptelor sale şi a încercat să se apere susţinând că s-a aflat într-o stare de inconştienţă datorată intervenţiei chirurgicale suferite la cap.
Deşi acuză o astfel de stare, din probele dosarului rezultă că inculpatul a avut grijă să se asigure că nu este văzut în timp ce pătrunde în locuinţa victimei, escaladând gardul prin grădina casei, apoi s-a urcat pe o stivă de lemne şi a deschis un geam prin care a intrat în casă, de unde se poate trage concluzia, nu numai că a avut discernământul faptelor sale, ci chiar că le-a premeditat.
De altfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză, inculpatul prezintă sindrom post-contuzional, tulburări de comportament asociate consumului de alcool, gerontifilie, dar are capacitatea psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale şi a avut discernământ la momentul comiterii faptelor.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanţa de apel este just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reţinerea şi arestarea preventivă la zi şi va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.N. împotriva deciziei penale nr. 194/A din 1 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 aprilie 2011 la 23 februarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 563/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 543/2012. Penal → |
|---|
