ICCJ. Decizia nr. 556/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 556/2012

Dosar nr. 7327/112/2010

Şedinţa publică din 23 februarie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 50 pronunţată la data de 27 aprilie 2011 de Tribunalul Bistriţa Năsăud s-a dispus:

I. condamnarea inculpatului T.V. la:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i)) şi alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i)) şi alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e)) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile au fost comise de inculpat în concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 de ore (din 5 iulie 2010, ora 15,00 - 6 iulie 2010, ora 15,00) şi arestul preventiv începând cu data de 20 iulie 2010 la zi.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

II. Condamnarea inculpatului T.A.C. la:

- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i)) şi alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile au fost comise de inculpat în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 de ore (din perioada 5 iulie 2010, ora 15,00 - 6 iulie 2010, ora 15,00) şi arestul preventiv începând cu data de 20 iulie 2010 la zi.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

III. Condamnarea inculpatul T.I. la:

- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile au fost comise de inculpat în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate pentru concurs şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 406 din 01 aprilie 2010 a Judecătoriei Bistriţa (definitivă la 19 aprilie 2010) şi s-a dispus ca inculpatul T.l. să execute această pedeapsă alăturat celei aplicate în prezentul dosar, în total 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

IV. Condamnarea inculpatului T.C.D.F. la:

- 2 ani şi 3 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile au fost comise în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

V. Condamnarea inculpatului T.I.S. la:

- 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 86¹ C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului T.I.S., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

S-a dispus, conform art. 86³ alin. (1) C. pen., ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:să se prezinte, în prima lună din fiecare trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

S-a atras atenţia inculpatului, conform art. 86⁴ alin. (1) raportat la art. 83 şi 84 C. pen., asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare şi asupra neexecutării obligaţiilor civile, precum şi referitor la dispoziţiile art. 86⁴ alin. (2) C. pen., privind neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor şi măsurilor dispuse de instanţă constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

VI. Condamnarea inculpatului A.V.C. la:

- 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.;

S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 86¹ C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului A.V.C., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

S-a dispus, conform art. 86³ alin. (1) C. pen., ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, în prima lună din fiecare trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore în perioada 05 iulie 2010, ora 15,00 - 06 iulie 2010, ora 15,00.

VII. Condamnarea inculpatului B.L.C., la:

- un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen., iar conform art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.

S-a făcu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 7 din Legea nr. 78/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii T.V., T.A.C., T.I., T.C.D.F.

Au fost obligaţi inculpaţii T.V., T.A.C. şi B.L.C. să plătească în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş despăgubiri civile în sumă totală de 7031,23 lei, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părţii civile Ş.V., după cum urmează: suma de 7000 lei, cu dobânda legală până la data plăţii efective, în solidar, de către inculpaţii T.V. şi T.A.C., iar diferenţa de 31,23 lei (până la concurenţa sumei de 7031,23 lei) cu dobânda legală până la data plăţii efective, de către inculpatul B.L.C.

Au fost obligaţi inculpaţii T.V., T.A.C., T.I., T.C.D.F., T.I.S. şi A.V.C., să plătească în solidar, despăgubiri civile în sumă de 911 lei, părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părţii vătămate T.C.P.

Au fost obligaţi inculpaţii T.V., T.A.C., T.I., T.C.D.F., T.I.S. şi A.V.C. să plătească, în solidar, părţii civile T.C.P., despăgubiri civile în sumă de 7150 lei (din care 7000 lei cu titlu de daune morale şi 150 lei cu titlu de daune materiale).

S-au respins, ca neîntemeiate, pretenţiile civile formulate de partea civilă T.C.P. împotriva inculpatului B.L.C.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii T.V. şi T.A.C. să plătească părţii civile Ş.V. despăgubiri civile astfel: 100.000 lei cu titlu de daune morale; 11.910 lei cu titlu de daune materiale; 728 lei cu titlu de rentă, în sumă globală, pentru perioada ianuarie 2011 - 27 aprilie 2011; pentru viitor, începând cu data pronunţării prezentei sentinţe şi până la încetarea stării de nevoie a părţii vătămate, o rentă lunară în cuantum de 182 lei.

Obligă inculpatul B.L.C. să plătească părţii civile Ş.V., daune morale în cuantum de 3.000 lei.

S-au respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii civile formulate de partea vătămată Ş.V., precum şi cererea acesteia referitoare la măsurile asigurătorii, formulate cu ocazia dezbaterii cauzei în fond.

Au fost obligaţi inculpaţii T.V. şi T.A.C. să plătească (fiecare) câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată părţii civile Ş.V. (reprezentând cota/parte din onorariul de avocat), iar inculpatul B.L.C. a fost obligat să plătească părţii vătămate Ş.V. suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând cota/parte din onorariul de avocat).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

În seara de 4 iulie 2010, în jurul orei 21,00, părţile vătămate Ş.V. şi T.C.P. (veri) s-au deplasat la barul aparţinând SC C.D.C. SRL din comuna Budacu de Jos, după ce anterior pe parcursul aceleiaşi zile, consumaseră băuturi alcoolice. Cei doi s-au aşezat singuri la o masă, în local fiind mai multe persoane, între care inculpaţii B.L.C. şi T.C.D.F., aflaţi sub influenţa alcoolului, care ocupau o altă masă.

La un moment dat, când inculpatul T.C.D.F. s-a dus la bar şi a cerut barmanei M.R.D. să pună un anumit gen de muzică, partea vătămată T.C.P. a strigat la aceasta, cerându-i să le aducă la masă două halbe de bere. Acest fapt l-a enervat pe inculpatul T.C.D.F., probabil din cauză că nu a înţeles ce dorea în realitate T.C.P., împrejurare dedusă din modul în care i s-a adresat părţii vătămate („ce p. a mea ai cu melodia mea preferată”), aspect care rezultă îndeosebi din declaraţia martorului L.F. (P.).

Pe fondul consumului de băuturi alcoolice a început o discuţie în contradictoriu între partea vătămată T.C. P. şi inculpatul T.D.F. În această dispută verbală a intervenit şi inculpatul B.L.C., care l-a avertizat pe partea vătămată T.C.P., spunându-i „să nu se pună cu ei că va pierde” (declaraţia martorului S.C.C.).

Într-o primă fază cei patru au rămas mai departe la mesele pe care le-au ocupat iniţial, la venirea în bar, în sensul că părţile vătămate Ș.V. şi T.C.P. stăteau la o masă, iar inculpaţii T.C.D.F. şi B.L.C. la o altă masă însă pe durata unei ore, în care toţi au consumat băuturi alcoolice, au continuat să se certe şi să-şi adreseze tot felul de cuvinte provocatoare. De asemenea, sub diferite pretexte cei doi inculpaţi s-au dus în mai multe rânduri la masa la care se aflau părţile vătămate.

La un moment dat, inculpatul B.L.C. s-a dus la masa ocupată de părţile vătămate şi după o replică de genul „vrei să-ţi dau cu halba în cap?” l-a lovit cu pumnul în faţă pe Ş.V . Lovitura aplicată părţii vătămate Ş.V. a fost foarte puternică, astfel că aceasta a căzut sub masă pierzându-şi pentru scurt timp cunoştinţa. Partea vătămată T.C.P. s-a enervat şi i-a luat pe cei doi inculpaţi (B.L.C. şi T.C.D.F.) şi i-a ţintuit pe o masă de poker, lovindu-i. Inculpatul B.L.C. a reuşit să scape şi să-i aplice o lovitură cu pumnul în faţă părţii vătămate T.C.P.

Între timp, partea vătămată Ş.V. şi-a revenit, s-a ridicat de sub masă şi nervos din cauza loviturii primite, i-a dat o palmă peste faţă inculpatului T.C.D.F., crezând că acesta este cel care îl lovise atât de tare. Inculpatul T.C.D.F. a încercat o împăcare cu părţile vătămate, însă în acelaşi timp partea vătămată T.C.P. l-a lovit cu pumnul în faţă pe inculpatul B.L.C. Imediat după ce a fost lovit, cu faţa plină de sânge, inculpatul B.L.C. a fugit din bar, fără a mai reveni în acea seară la locul incidentului, unde evenimentele au continuat într-o formă mult mai gravă, după cum se va arăta în continuare.

În acest context este de menţionat că în urma loviturii cu pumnul aplicată de inculpatul B.L.C., partea vătămată Ş.V. a suferit o leziune traumatică („plagă contuză sprâncenoasă dreaptă”), care a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2269 din 13 iulie 2010 emis de I.M.L. Târgu Mureş, cu completările din data de 1 şi 28 septembrie 2010.

Imediat după plecarea din local a inculpatului B.L.C., barmana a anunţat închiderea localului şi cam tot atunci aflând despre incident a sosit agentul şef principal l.A. (şeful Postului de Poliţie Budacu de Jos) care a realizat cele petrecute şi faptul că persoanele implicate se află sub influenţa băuturilor alcoolice. Aproximativ în acelaşi moment, în bar a venit şi inculpatul T.V., poreclit „P.”, tatăl concubinei inculpatului T.C.D.F.

Inculpatul T.V. s-a apropiat de partea vătămată T.C.P. şi a avut loc o altercaţie verbală între aceştia, în sensul că inculpatul l-a jignit sau înjurat pe partea vătămată, care a reacţionat, lovindu-l cu palma. Acest aspect este confirmat prin declaraţiile martorilor S.l.F., T.A.D. şi R.T.M., aflate în dosarul de urmărire penală.

Şeful Postului de poliţie, martorul l.A., s-a străduit să aplaneze conflictul căutând să le liniştească pe părţile vătămate aflate sub influenţa alcoolului şi a reuşit să le îndepărteze de bar, însoţindu-le spre casele lor, mergând împreună circa 100-150 metri.

Pe durata parcurgerii acestei distanţe, părţile vătămate se încurajau reciproc referitor la o eventuală bătaie pe care ar putea să Ie-o dea agresorilor din bar şi nu erau dornice să meargă acasă. Sub acest aspect este relevantă declaraţia martorului l.A. în care arată: „Eu mă tot întorceam când după unul, când după celălalt, trăgându-i înapoi”, din care rezultă stăruinţa poliţistului de a însoţi părţile vătămate la domiciliu şi de a împiedica reîntoarcerea lor la bar.

Apreciind însă, în mod eronat, după cum se va arăta în continuare, că părţile vătămate s-au liniştit şi că îşi vor continua drumul spre casă, şeful de post Ie-a lăsat să plece mai departe singure, după care a revenit la sediul Postului de Poliţie, de unde şi-a informat şeful direct şi subalternul său (agent şef U.G. şi agentul de poliţie N.C.G.) despre eveniment, ştiind din experienţa sa, că de obicei asemenea conflicte nu se vor opri în acest stadiu.

Între timp, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul B.L.C., după ce a părăsit localul, s-a deplasat direct la familia inculpatului T.I., alertându-i referitor la faptul că inculpatul T.C.D.F. ar fi fost grav bătut sau chiar „omorât” la barul „C.” de către cele două părţi vătămate. Este de precizat că inculpatul B.L.C. a intrat în locuinţa familiei T., în jurul orelor 23-24,00, i-a trezit din somn pe inculpatul T.I. şi fiii acestuia T.A.C. şi T.I.S. cât şi pe mama acestora, martora T.M., cărora Ie-a prezentat incidentul de la bar într-un mod mult mai grav decât s-a petrecut în realitate. în acel moment, inculpatul B.L.C. era agitat, prezenta urme de lovituri şi avea sânge pe faţă.

Speriaţi şi îngrijoraţi de cele întâmplate fiului, respectiv fratelui lor, inculpatul T.C.D.F., s-au îmbrăcat şi au plecat de îndată la bar, alăturându-li-se şi inculpatul A.V.C.. Inculpatul B.L.C. nu s-a mai reîntors la bar în acea seară, mergând la domiciliul său.

Este posibil ca inculpaţii T.I., T.A.C., T.I.S. şi A.V.C. (zis „B.”), să fi plecat de acasă fără obiecte contondente asupra lor însă, în mod cert, când au ajuns la barul SC C.D.C. SRL toţi aveau bâte sau leţuri în mâini. Cu un astfel de obiect contondent (par) s-a înarmat şi inculpatul T.V. (zis „P.”) atunci când i-a zărit pe ceilalţi inculpaţi apropiindu-se.

Încă de la o oarecare distanţă inculpaţii menţionaţi mai sus I-au văzut în apropierea barului pe inculpatul T.C.D.F. între părţile vătămate, care se certau, aproape fiind şi inculpatul T.V. Părţile vătămate nu aveau în mâini pari sau alte obiecte contondente, însă este posibil ca acestea să-l fi lovit cu palma peste faţă pe inculpatul T.C.D.F. (până la sosirea celorlalţi inculpaţi). Aceste lovituri cu palma, despre care inculpatul T.C.D.F. susţine că i-au fost aplicate de cele două părţi vătămate până la sosirea celorlalţi inculpaţi la bar au fost superficiale din moment ce nu au fost depistate pe faţa acestuia cu ocazia examinării medico-legale din ziua următoare incidentului (potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 1709/1 l/a/23 din 5 iulie 2010 emis de serviciul de Medicină legală Bistriţa-Năsăud), cu menţiunea că din probele dosarului rezultă că celelalte leziuni constatate i-au fost cauzate în interiorul localului, în prima fază a incidentului.

La un moment dat, lângă partea vătămată Ş.V. au venit inculpaţii T.V. şi T.A.C., ambii având bâte asupra lor. Inculpatul T.A.C. l-a lovit cu bâta în cap pe Ş.V., lovitura fiind aplicată pe la spate. Imediat partea vătămată Ş.V. a fost lovită din nou cu parul, tot în cap şi de către inculpatul T.V. În urma ultimei lovituri partea vătămată a căzut jos, iar inculpatul T.V. a continuat să-l lovească cu parul peste cap şi corp.

După ce l-a lovit (o singură dată) în cap, cu parul, pe Ş.V., inculpatul T.A.C. s-a îndreptat spre partea vătămată T.C.P.

Faptul că partea vătămată Ş.V. a fost lovită de cei doi inculpaţi în modalitatea descrisă mai sus, rezultă din declaraţiile inculpatului A.V.C., declaraţia martorilor S.l.F. din faza de urmărire penală şi instanţă şi T.A.D., probe care se coroborează cu concluziile Raportului medico-legal de constatare întocmit de I.M.L. Târgu Mureş.

În ceea ce priveşte a doua victimă a incidentului, partea vătămată T.C.P. (potrivit declaraţiei inculpatului A.V.C.), aceasta a fost lovită cu parul de inculpatul T.A.C., care a venit dinspre locul în care se afla partea vătămată Ş.V. (imediat după ce a lovit-o pe aceasta). Apoi, T.C.P., într-o reacţie de apărare, s-a repezit cu capul în abdomenul celui mai apropiat agresor, inculpatul A.V.C., care împreună cu inculpatul T.A.C. au reuşit să-l imobilizeze, timp în care toţi ceilalţi inculpaţi (membrii ai familiei T.) care aveau bâte şi pari asupra lor, inclusiv inculpatul T.V., i-au aplicat lovituri peste corp, la întâmplare.

Partea vătămată a reuşit să scape de inculpaţii care îl loveau (împingându-i), fugind câţiva metri, după care s-a împiedicat de scări şi a fost din nou ajuns şi lovit cu bâtele şi parii de T.I., T.C.D.F., T.I.S., T.V. şi T.A.C. şi A.V.C. Partea vătămată a fugit din nou, însă după ce a parcurs aproximativ 10 m a fost ajunsă de aceiaşi agresori care l-au lovit cu picioarele şi bâtele, la nimereală, peste tot corpul. Agresiunea părţii vătămate T.C.P. a încetat în momentul în care a intervenit poliţistul l.A. şi a strigat prin portavoce „încetaţi, nu vă mai bateţi !”. În această situaţie agresiunea a încetat, iar inculpaţii s-au dus la casele lor.

Împrejurarea că inculpaţii T.V., T.I., T.I.S., T.A.C., T.C.D.F. şi A.V.C. l-au agresat pe partea vătămată T.C.P. în modalitatea descrisă mai sus, rezultă îndeosebi din declaraţiile martorilor: l.A. , T.A.D., S.l.F., declaraţii care se coroborează cu cea a inculpatului A.V.C.

Părţile vătămate Ş.V. şi T.C.P. au fost transportate cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa, acordându-li-se primul ajutor, însă din cauza stării foarte grave în care se afla, Ş.V. a fost transferat la Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureş cu diagnosticul „TCC, agresiune, fractură cu denivelare intruzivă parietal stâng, hematom epidural frontal stâng”. Acesta a fost supus de urgenţă unei intervenţii chirurgicale, care a fost de natură a-i salva viaţa. În fine, este de menţionat că în urma loviturilor aplicate în cap de către cei doi inculpaţi, partea vătămată Ş.V. a fost în comă mai multe zile, iar apoi paralizat, astfel că din cauza stării sale grave şi a faptului că nu a putut vorbi, a fost audiat pentru prima dată de procuror la data de 13 septembrie 2010, ocazie cu care a formulat şi plângere penală împotriva inculpatului B.L.C.

Din Raportul de constatare medico-legală nr. 2269 din 13 iulie 2010 emis de I.M.L. Târgu Mureş cu completările din data de 1 şi 28 septembrie 2010 rezultă următoarele: partea vătămată Ş.V. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 4 iulie 2010, prin lovire directă cu corp dur,contondent; leziunile descrise în raport, suferite de partea vătămată, necesită pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluţie favorabilă, acestea punându-i viaţa în primejdie; poziţia agresor - victimă a fost faţă în faţă.

Prin acelaşi raport de expertiză s-a specificat expres că leziunea „plagă contuză sprâncenoasă dreaptă”, a necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, aceasta fiind rezultatul loviturii cu pumnul aplicată părţii vătămate Ş.V. de către inculpatul B.L.C. în incinta barului (în prima fază a incidentului), în urma căreia partea vătămată a căzut sub masă, pierzându-şi pentru scurt timp cunoştinţa.

În ce priveşte partea vătămată T.C.P., acesta a rămas internat în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, cu diagnosticul „TCC prin agresiune, plagă occipitală, comoţie cerebrală, contuzie şi excoriaţii umăr stâng”. În urma examenului medico-legal efectuat în dimineaţa zilei următoare s-a constatat că prezintă un număr de 14 urme de agresiune.

De asemenea, din raportul de constatare medico-legală nr. 1710/ll/a/35 din 5 iulie 2010 emis de către S.M.L. Bistriţa-Năsăud rezultă că partea vătămată T.C.P. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure, de formă alungită şi prin cădere, că acestea au necesitat pentru vindecare 12-13 zile de îngrijiri medicale, şi că pot data din 14 iulie 2010. În acelaşi raport medico-legal se menţionează că leziunile traumatice de forme şi dimensiuni diferite, au putut fi produse prin lovire repetată cu obiecte contondente de forme alungite (exp.: bâtă, rangă, perete) şi că poziţia ipotetică (victimă-agresor), în raport de aceste leziuni suferite de partea vătămată T.C.P., a putut fi cel mai probabil, victima cu spatele către agresor, în fine, acelaşi raport mai precizează că leziunile constatate nu au putut pune în primejdie viaţa victimei (respectiv a părţii vătămate T.C.P.

Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpaţilor, rezultă din următoarele probe: procesul-verbal de sesizare, procesu-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşa foto, plângerea penală a părţii vătămate T.C.P., declaraţiile părţilor vătămate T.C.P., Ş.V., declaraţiile martorilor T.A.D., S.l.F., R.T.M., P.I.O., declaraţiile martorului S.C.C., L.F., M.R.D., S.P.M., Ş.V.D., L.S.A., l.A. şi raportul din 5 iulie 2010 întocmit de acesta în calitate de şef de post la comuna Budacu de Jos, N.C.G., probe care se coroborează parţial cu declaraţiile date de inculpaţii A.V.C., B.L.C., T.C.D.F., T.V., precum şi actele medico-legale întocmite în cauză de I.M.L. Târgu Mureş şi S.M.L. Bistriţa Bistriţa-Năsăud.

De asemenea, a subliniat tribunalul, este de menţionat sub aspectul probaţiunii care justifică starea de fapt reţinută mai sus şi împrejurarea că inculpaţii T.V., T.A.C., T.C.D.F., A.V.C. şi B.L.C., în faţa instanţei, anterior începerii cercetării judecătoreşti, au solicitat să fie judecaţi pe procedura recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., declarând că recunosc săvârşirea faptelor pentru care sunt trimişi în judecată şi îşi însuşesc probele de la urmărirea penală.

Faptele săvârşite de inculpaţii T.V. şi T.A.C., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de: tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. t) şi alin. (2) C. pen., comisă asupra părţii vătămate Ş.V.; de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. t) şi alin. (2) C. pen., comisă asupra părţii vătămate T.C.P.; de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., fapte săvârşite în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele săvârşite de inculpatul T.I., astfel cum au fost reţinute mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. t) şi alin. (2) C. pen. (comisă asupra părţii vătămate T.C.P.) şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., fapte săvârşite în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen. şi în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Faptele săvârşite de inculpaţii T.C.D.F., T.l.S. şi A.V.C., întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi ( 2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. t) şi alin. (2) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., fapte comise în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele săvârşite de inculpatul B.L.C. astfel cum au fost descrise mai sus întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (comise asupra părţii vătămate Ş.V.) şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., fapte comise în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

Actele de violenţă exercitate asupra părţii vătămate Ş.V. de către inculpaţii T.V. şi T.A.C., descrise mai sus, prin modalitatea concretă în care au fost săvârşite, instrumentul folosit (bâtă, par), zona corporală în care a fost lovită, cu violenţă şi repetat (în cap şi peste corp) precum şi urmările cauzate (T.C.C.A., care a necesitat o intervenţie chirurgicală de urgenţă, comă, paralizie şi aducerea părţii vătămate în situaţia de a se pensiona de boală la 41 de ani) dovedesc fără echivoc intenţia infracţională de a suprima viaţa acesteia.

Aceeaşi intenţie infracţională i-a caracterizat pe inculpaţi şi atunci când au agresat-o pe partea vătămată T.C.P.

Astfel, lovirea, prin surprindere, pe la spate, cu parul în cap, de către inculpatul T.A.C., urmată de imobilizarea părţii vătămate T.C.P. de către acest inculpat împreună cu inculpatul A.V.C. pentru ca ceilalţi să-i poată aplica lovituri cu obiecte contondente, dovedeşte intenţia (fie şi indirectă) de a ucide. Această intenţie a fost manifestată de inculpaţi şi atunci când au alergat cu bâtele după partea vătămată care a reuşit în două rânduri să fugă. De fiecare dată când au prins-o pe partea vătămată inculpaţii i-au aplicat „la nimereală” lovituri peste corp, agresiunea asupra acesteia încetând doar la intervenţia poliţiei, care a pornit girofarul şi a strigat prin staţie să înceteze. în mod cert, fără intervenţia şefului de post l.A., consecinţele faptelor comise de inculpaţi ar fi fost mult mai grave pentru partea vătămată T.C.P. Sub acest aspect este relevantă declaraţia părţii vătămate T.C.P. dată în faţa instanţei care a arătat că în timpul actelor de agresiune exercitate asupra sa a fost în permanenţă preocupată să-şi ferească capul, motiv pentru care nu a ştiut la început cine erau persoanele care îl loveau. Din acest motiv, iniţial partea vătămată l-a indicat ca făcând parte dintre agresori doar pe inculpatul A.V.C., întrucât înainte de a-i fi aplicată lovitura cu parul a auzit o persoană strigând „B., nu-l lăsa”.

Această explicaţie dată de T.C.P. (referitoare la faptul că nu a văzut persoanele care o agresau) se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1710/ll/a/35 din 5 iulie 2010, emis de S.M.L. Bistriţa-Năsăud, în care se precizează că, în raport de leziunile traumatice prezente pe corpul victimei (mâini, spate), poziţia ipotetică a fost cel mai probabil „victima cu spatele la agresor”.

Deşi raportul de constatare medico-legală menţionat anterior indică o multitudine de leziuni traumatice pe corpul părţii vătămate T.C.P. şi concluzionează că acestea au necesitat pentru vindecare circa 12-13 zile de îngrijiri medicale, instanţa apreciază că actele de agresiune (conjugate) comise de cei 6 inculpaţi, în modalitatea descrisă în considerentele sentinţei, caracterizează pe deplin latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de tentativă la omor calificat pentru care au fost trimişi în judecată. Aşadar, numărul mic al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, în cauza de faţă, nu poate profita inculpaţilor, şi nu justifică schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii într-o infracţiune mai puţin gravă, în condiţiile în care actele de agresiune au fost întrerupte doar la intervenţia şefului de post l.A., dovedindu-se totodată că partea vătămată şi-a ferit în permanenţă capul de loviturile simultane care i-au fost aplicate la întâmplare cu obiecte contondente (bâte, pari) de cei şase inculpaţi.

Faptele deduse judecăţii (tentativa la omor calificat) comise de inculpaţi asupra celor două părţi vătămate nu au fost săvârşite în stare de provocare, pentru motivele arătate în continuare.

În primul rând este de subliniat că incidentul din bar a fost declanşat de inculpaţii B.L.C. şi T.C.D.F., astfel că starea de provocare nu le profită. Un anumit act poate fi socotit provocator numai dacă nu se datorează propriei conduite a celui ce se pretinde provocat. În cauza de faţă, săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor apare ca o continuare a actelor iniţiale de agresiune şi nicidecum provocată de atitudinea părţilor vătămate.

Derularea în continuare a faptelor, într-o modalitate mult mai gravă, este în mare măsură imputabilă inculpatului B.L.C., care în plină noapte, i-a trezit pe inculpaţi (T.I., T.l.S., T.A.C.) şi Ie-a prezentat incidentul de la bar într-o modalitate mult mai gravă. Această conduită a inculpatului B.L.C. va fi avută în vedere cu ocazia individualizării pedepsei ce i se va aplica, în sensul sancţionării sale mai severe, însă nu va fi apreciată de instanţă ca având natura unui act provocator care să atragă reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpaţilor. Chiar dacă într-o primă fază tatăl şi fraţii inculpatului T.C.D.F. au fost alarmaţi şi speriaţi de cele spuse de inculpatul B.L.C., când s-au apropiat de bar au văzut că acesta nu păţise nimic grav. Cu toate acestea, inculpaţii s-au înarmat cu pari şi bâte şi profitând de superioritatea lor numerică, le-au lovit prin surprindere pe părţile vătămate (pe la spate) deşi acestea nu aveau în mâini obiecte contondente. Loviturile aplicate (iniţial) părţilor vătămate au fost în cap şi apoi peste corp. După ce partea vătămată Ş.V. era căzută la pământ (în urma loviturilor aplicate în cap de inculpaţii T.V. şi T.A.C.) toţi inculpaţii (cu excepţia inculpatului B.L.C.) s-au repezit asupra inculpatului T.C.P., aplicându-i lovituri în cap şi apoi la întâmplare, pornind în urmărirea lui ori de câte ori încerca să scape, încetând agresiunea doar în momentul în care a intervenit şeful de post.

Pentru considerentele arătate mai sus instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpaţilor starea de provocare.

Referitor la cel de-al treilea aspect invocat de apărătoarea inculpatului B.L.C., referitor la formularea plângerii prealabile pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., de către partea vătămată Ş.V. după împlinirea termenului de 2 luni, instanţa de fond nu şi-a însuşit cererea de încetare a procesului penal. Sub acest aspect instanţa de fond a reţinut că partea vătămată Ş.V. a fost supus unei intervenţii chirurgicale (la cap) imediat după săvârşirea asupra sa a infracţiunii de tentativă de omor, iar ulterior a fost în comă mai multe zile. În acelaşi interval de timp (după ce a ieşit din starea de comă) partea vătămată a fost paralizată şi nu a putut vorbi, urmând în continuare tratamentul de recuperare (neurologică) într-o altă clinică privată din Târgu Mureş (SC N.V.S. SRL Târgu Mureş), aspecte care rezultă din dovezile existente la dosar. În aceste condiţii din cauza stării grave de sănătate partea vătămată Ş.V. a fost audiată pentru prima dată la 13 septembrie 2010 când a şi formulat plângere împotriva inculpatului B.L.C. pentru infracţiunea de lovire. Pentru considerentele arătate instanţa apreciază că depăşirea termenului de formulare a plângerii cu circa 10 zile nu-i este imputabilă părţii vătămate şi nu poate profita inculpatului B.L.C., care a avut o contribuţie esenţială la declanşarea incidentului. Ca urmare, instanţa nu şi-a însuşit cererea acestui inculpat de încetare a procesului penal pentru tardivitatea plângerii.

Procedând la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor T.V. şi T.A.C., instanţa a avut în vedere în prealabil că aceşti inculpaţi au ales să fie judecaţi pe procedura recunoaşterii vinovăţiei reglementată de art. 320¹ C. proc. pen., care atrage limite de pedeapsă mai reduse cu 1/3 (între 5 ani şi 8 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi în cazul infracţiunii de tentativă la omor calificat). La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările în care au fost săvârşite, urmările produse şi persoana inculpaţilor. În legătură cu acest aspect, reţinând că cei doi inculpaţi nu au antecedente penale şi au avut o conduită corespunzătoare pe durata procesului penal, recunoscând faptele, instanţa a reţinut în favoarea acestora circumstanţe atenuante. însă, la dozarea pedepselor instanţa a avut în vedere că inculpatul T.V. a avut o contribuţie mai mare la săvârşirea infracţiunilor comparativ cu inculpatul T.A.C., care a venit la locul faptei abia după ce a fost alertat de inculpatul B.L.C. În schimb, inculpatul T.V. care a fost la bar încă de la început şi cunoştea personal despre faza iniţială a incidentului, implicarea sa în derularea lui ulterioară îi este imputabilă într-o mai mare măsură. În fine, deşi nu s-a reţinut în favoarea inculpaţilor starea de provocare (pentru motivele arătate anterior) la dozarea pedepselor s-a ţinut seama de conduita părţilor vătămate, a căror reîntoarcere la bar (după ce au fost conduse spre casă de către poliţist) le este imputabilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe Lângă Tribunalul Bistrita-Năsăud şi inculpaţii T.V., T.A.C., T.I., T.C.D., T.I.S. şi B.L.C.

În apelul Parchetului s-a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţând o nouă hotărâre să se dispună condamnarea inculpaţilor la pedepse mai mari în regim de detenţie, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante.

În motivarea apelului s-a arătat că instanţa de fond nu a realizat o evaluare corectă a gradului concret de pericol social al faptelor inculpaţilor şi a reţinut în mod nejustificat în favoarea acestora circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 C. pen.

Inculpaţii T.V., T.A.C. au solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţând o nouă hotărâre să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea reţinută în rechizitoriu în infracţiunea de vătămare corporală gravă, reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a executării acesteia, cu motivarea că din raportul de expertiză medico-legală rezultă că viaţa părţii vătămate T.C.P. nu a fost pusă în pericol.

Inculpatul T.I. a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, arătând, pe de o parte, că nu există probe din care să rezulte că inculpatul a fost prezent la locul incidentului, iar pe de altă parte, acesta poate fi integrat în societate şi fără executarea efectivă a pedepsei.

În apelul inculpatului T.C.D.F. s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea sub supraveghere a executării motivând că pedeapsa este prea mare în raport de concluziile raportului de evaluare psiho-socială din care rezultă că are şanse de reintegrare.

Inculpatul T.I.S. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală cu reţinerea circumstanţelor prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind intenţia, iar din raportul de expertiză medico-legală rezultă că viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în pericol. Mai mult, inculpatul a fost provocat de cele două părţi vătămate.

În apelul inculpatului B.L.C. s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de ultraj prin reţinerea circumstanţelor atenuante,iar pentru infracţiunea de lovire încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât plângerea prealabilă a fost depusă expirarea termenului prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 125/ A din 21 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.

Curtea a constatat că, în baza probelor administrate în cauză s-a reţinut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpaţilor fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Actele de violenţă exercitate de inculpaţii T.V., T.A.C. şi T.l.S. dovedesc intenţia de a ucide care rezultă din toate împrejurările cauzei. Astfel, instrumentele folosite de inculpaţi (pari şi bâte), regiunea corpului vizată (cap, torace), multitudinea loviturilor şi intensitatea mare a acestora, imobilizarea părţii vătămate de unii din inculpaţi, astfel încât ceilalţi să-i poată aplica lovituri cu corpuri contondente, repetarea agresiunii în aceeaşi modalitate, în condiţiile în care partea vătămată a reuşit în două rânduri să fugă, perseverenţa cu care inculpaţii au aplicat lovituri victimei dovedesc fără nici un dubiu intenţia de suprimare a vieţii părţii vătămate.

Or, în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, natura obiectului-vulnerant, intensitatea loviturilor, numărul loviturilor aplicate, regiunea corpului în care au fost aplicate loviturile şi care a fost vizată de inculpaţi şi consecinţele cauzate, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală este nefondată.

Susţinerea inculpatului T.I. în sensul că faptele au fost comise de alte persoane nu poate fi reţinută. Astfel, conform declaraţiilor proprii al acestuia, acesta s-a deplasat la locul incidentului împreună cu membrii familiei acestuia, iar din declaraţiile inculpaţilor T.V., T.A.C., T.C.D.F., A.V.C. şi B.L., declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor oculari l.A. (şef de post), S.l.F. şi T.A.D. rezultă cu certitudine că acesta i-a aplicat, alături de ceilalţi inculpaţi, lovituri cu parul victimei T.C.

În aceste condiţii, cererea inculpatului T.I., de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe considerentul că faptele nu au fost comise de inculpat, apar ca neîntemeiate.

În altă ordine de idei,, în cauză nu se poate reţine starea de provocare invocată în apărare de inculpatul T.I.S. întrucât, pe de o parte, incidentul produs între părţi a fost declanşat de inculpaţii B.L.C. şi T.C.D.F. şi nu de părţile vătămate, iar pe de altă parte, alarmarea şi spaima celorlalţi inculpaţi determinate de spusele inculpatului B.L.C., a încetat la momentul sosirii la bar când au observat că fiul lor, nu a păţit nimic, or, în aceste condiţii nu se poate reţine că inculpatul a comis faptele sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii care să fie provocată de acţiunea provocatoare a părţilor vătămate prin violenţă, atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Cererea de încetare a procesului penal formulată de inculpatul B.L.C. motivată de neformularea plângerii prealabile pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., de către partea vătămată Ş.V. în termenul de 2 ani, nu poate fi reţinută. Astfel, depăşirea cu 10 zile a termenului de depunere a plângerii este justificată de starea de imposibilitate de depunere a acesteia, cauzată de intervenţiile chirurgicale (la cap), starea de comă care a durat mai multe zile, starea de paralizie şi tratamentul neurologic recuperator urmat într-o clinică privată din alt judeţ, toate fiind determinate de agresiunea inculpaţilor.

Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate în raport de criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în ce priveşte cuantumul cât şi în privinţa modalităţii de executare a acestora.

Având în vedere că inculpaţii T.V., T.A.C. şi T.C.D.F., A.V.C. şi B.L. au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, până la începerea cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a acordat acestora beneficiul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 320¹ pct. 7 C. proc. pen.

În mod legal şi temeinic în cauză tribunalul a reţinut în favoarea inculpaţilor T.V., T.A.C. şi A.V.C. circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., iar pentru inculpaţii T.I., T.C.D.F. şi cele prevăzute de art. 74 lit. c) şi respectiv 74 lit. a), având în vedere, după caz, atitudinea sinceră, de recunoaştere şi regret a acestora şi/sau lipsa antecedentelor penale, aplicând o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege.

În aceste condiţii, Curtea apreciază că pedepsele aplicate sunt corect individualizate şi în măsură să asigure realizarea scopului prevăzută de art. 52 C. pen., astfel că solicitarea parchetului de aplicare a unor pedepse mai mari apare ca neîntemeiată.

Solicitarea inculpatului B.L.C. de reducere a pedepselor aplicate prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., motivat de atitudinea sinceră şi de regret a acestuia, nu poate fi reţinută având în vedere starea de recidivă a acestuia şi a faptului că derularea incidentului i se datorează întrucât a prezentat cu rea credinţă celorlalţi inculpaţi într-o formă amplificată evenimentele de la bar şi starea de sănătate a coinculpatului T.C.D.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpaţii B.L.C., T.I. şi T.C.D.F.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., susţinând că în cauză nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor şi nici modalitatea de executare a pedepselor stabilită în cazul inculpaţilor T.I. şi A.V.

Inculpatul B.L. a invocat, de asemenea, cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. şi reducerea pedepsei sub minimul special.

Inculpatul T.I. a invocat în principal cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei.

Inculpatul T.C.D.F. a invocat cazurile de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., susţinând că nu a acţionat cu intenţia de a ucide, că nu a lovit nicio persoană, ci doar a fost lovit, sens în care a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 20 raportat la art. 182 C. pen., în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia şi aplicării unei modalităţi neprivative de libertate de executare a ei.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea reţine că doar recursul Parchetului este fondat, pentru următoarele considerente:

În privinţa criticilor de nevinovăţie formulate de inculpaţii T.I. şi T.C.D.F., Curtea constată că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., invocat în mod expres de primul recurent şi implicit de cel de-al doilea.

În cazul inculpatului T.C.D.F., Curtea reţine că acesta s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., astfel încât el nu mai poate contesta situaţia de fapt şi nici probatoriul administrat în cauză, pe care şi Ie-a însuşit în mod explicit.

În cazul inculpatului T.I., Curtea reţine că pentru a fi în prezenţa cazului de casare sus-menţionat, trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecinţa greşitei reţineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această contrarietate evidentă şi esenţială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanţa l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidenţa cazului de casare analizat.

Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greşită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existenţă sau inexistenţă o afirmă în mod eronat instanţa de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.

Curtea reţine astfel că apărarea inculpatului, în sensul că nu ar fi participat la agresarea victimei, este infirmată de declaraţiile martorilor oculari T.A. şi S.l.F., care nu doar că-l situează pe inculpat la locul incidentului, ci confirmă participarea sa directă, alături de ceilalţi inculpaţi, la lovirea părţii vătămate T.C.

În acelaşi sens, sunt şi declaraţiile martorului l.A., lucrător de poliţie, care l-a văzut din maşină pe inculpat, alergând cu o bâtă în mână după partea vătămată.

Prin urmare, susţinerile inculpatului vizând nevinovăţia sa sunt neîntemeiate, probatoriul administrat în cauză, analizat prin coroborare de către instanţele de fond şi apel, justificând pe deplin soluţia de condamnare dispusă împotriva sa.

În ce priveşte încadrarea juridică, pusă în discuţie de inculpatul T.C.D.F., Curtea constată mai întâi că tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen., nu este incriminată şi nici posibilă, câtă vreme aceasta este o infracţiune săvârşită cu praeterintenţie, iar rezultatul mai grav se produce din culpă, nefiind aşadar prevăzut de către făptuitor.

Pe de altă parte, lovind victima în cap cu un corp dur, apt să producă leziuni letale, inculpatul a prevăzut rezultatul letal al acţiunii sale, pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat ca şi posibilitate de producere, ceea ce din punct de vedere subiectiv conturează intenţia de a ucide cu care acesta a acţionat.