ICCJ. Decizia nr. 571/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 571/2012
Dosar nr. 390/42/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele.
La data de 2 decembrie 2009 persoana vătămată A.P., a formulat plângere penală solicitând efectuarea de cercetări faţă de completul de judecată care a soluţionat Dosarul nr. 25/2004 al Judecătoriei Pucioasa.
În motivarea plângerii petentul a precizat că prin pronunţarea sentinţei penale nr. 101 din 1 martie 2005, membrii completului de judecată au săvârşit infracţiunea de represiune nedreaptă, prev. de art. 268 C. pen.
În urma verificărilor efectuate de către organul de cercetare penală s-a constatat că aspectele semnalate nu corespund realităţii.
Astfel, cum se arată în rezoluţia din 17 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin sentinţa penală nr. 101 din 1 martie 2005, Judecătoria Pucioasa, a admis cererea petentului A.P. şi a dispus internarea făptuitorului A.C., în baza disp. art. 114 C. pen., într-un institut medical de specialitate până la însănătoşire.
Soluţia a fost dispusă de instanţa de judecată pe baza concluziilor raportului de expertiză medico - legală, care recomanda măsura de siguranţă prev. de art. 114 C. pen., soluţie care a fost menţinută şi în căile de atac, prin respingerea recursului ca nefondat de către Tribunalul Dâmboviţa, prin Decizia penală nr. 307 din 5 mai 2005.
Ca atare, prin rezoluţia nr. 1144/P/2010 din 17 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 268 C. pen., faţă de judecătoarea M.I., Z.G. procuror şi G.M. pe considerentul că, fapta sesizată nu există.
De asemenea, prin rezoluţia nr. 69/II/2/2011 din 14 februarie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.P. împotriva soluţiei de mai sus, întrucât aceasta este temeinică şi legală.
Petentul A.P., a formulat plângere conform art. 2781 împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, arătând că, în mod greşit nu s-au luat măsuri legale împotriva persoanelor reclamate, deoarece prin hotărârea pronunţată i-au fost încălcate drepturile fundamentale, prevăzute de Constituţia României şi Convenţia C.E.D.O.
Petentul nu s-a înfăţişat în instanţă pentru a susţine oral motivele plângerii.
Examinând rezoluţiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti precum şi actele de urmărire penală care au stat la baza emiterii acestora, Curtea de apel a constatat că, în mod legal şi temeinic s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele reclamate sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 268 C. proc. pen., deoarece, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că aspectele semnalate nu au corespondent în realitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, fără a prezenta motivele de casare.
Recursul petentului este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legi, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în cauza de faţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8), este definitivă.
Ca atare, împotriva sentinţei pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, aşa încât recursul declarat de petent este inadmisibil şi urmează a fi respins în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul A.P. împotriva sentinţei penale nr. 185 din 9 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 572/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 459/2012. Penal → |
|---|
