ICCJ. Decizia nr. 688/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 688/2012
Dosar nr. 869/57/2011
Şedinţa publică din 12 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 100 din 08 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul S.C. împotriva rezoluţiei emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 17 februarie 2011 în dosarul nr. 54/P/2011, menţinută prin rezoluţia procurorului general dată în dosarul nr. 515/11/2/2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul să plătească statului 10 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin plângerea formulată şi înregistrată sub nr. 869/57/2011, petiţionarul S.C. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 17 februarie 2011 în dosarul nr. 54/P/2011 şi trimiterea cauzei la procuror în vederea tragerii la răspundere penală a numiţilor F.N., judecător la Judecătoria Sibiu şi B.I., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În expunerea scrisă a motivelor plângerii sale, petiţionarul a arătat că acuzaţiile aduse celor doi făptuitori sunt pe deplin dovedite cu actele de la dosar (hotărâri judecătoreşti, încheieri interlocutorii, sentinţe judecătoreşti, etc.) şi relevă că aceştia şi-au îndeplinit cu rea credinţă atribuţiile ce le reveneau în calitate de magistrat şi, respectiv, procuror, lezându-i în mod iremediabil interesele legitime.
Verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor noi prezentate de către petiţionar, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., curtea de apel a constatat următoarele:
Prin rezoluţia emisă la 17 februarie 2011 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul 54/P/2011, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. d) şi j) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii F.N., în calitate de judecător la Judecătoria Sibiu şi B.I., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a reţinut, în considerentele soluţiei, următoarele motive de fapt şi de drept:
În cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mai sus, urmare plângerii formulată de către persoana vătămată S.C., prin care se menţionează că magistratul judecător, prin pronunţarea sentinţei penale nr. 1247 din 7 noiembrie 2003 în dosarul nr. 737/2003 al Judecătoriei Sibiu, a procedat la interpretarea tendenţioasă a probaţiunii administrată în cauză, favorizând în mod voluntar partea adversă, iar magistratul procuror, în soluţionarea plângerii formulate de către persoana vătămată din prezenta cauză faţă de judecătorul F.N. (care a format obiectul dos. nr. 284/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia) în mod eronat a apreciat că faptele imputate de către persoana vătămată magistratului judecător nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni.
Din conţinutul materialului probator administrat în dosarul cauzei a rezultat că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva făptuitorilor pentru săvârşirea de către aceştia a infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fiind incidente sub aspect procesual dispoziţiile art. 10 lit. d) şi j) C. proc. pen.
Prin rezoluţia emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 21 iunie 2011 în dosarul nr. 515/II/2/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiţionarului S.C. împotriva soluţiei sus arătate, apreciindu-se că în mod întemeiat procurorul de caz a reţinut că nu există şi nu se pot procura dovezi indubitabile din care să rezulte că procurorul B.I., suspectat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, ar fi fost de rea-credinţă când a derulat procedurile din cauza indicată.
S-a reţinut că nici persoana vătămată nu poate furniza astfel de dovezi, mărginindu-se să exprime nemulţumirea în legătură cu modul în care a fost finalizată cauza sa, afirmaţiile persoanei vătămate nu sunt suficiente pentru a construi o inculpare fundamentată.
În legătură cu judecătorul F.N., s-a reţinut întemeiat că s-a mai emis o soluţie confirmată de instanţe, iar persoana vătămată repetă periodic aceleaşi modele de plângeri împotriva judecătorului care 1-a condamnat, indiferent de explicaţiile şi recomandările ce i se oferă.
Astfel fiind, curtea de apel a reţinut, în urma examinării efective a actelor şi lucrărilor esenţiale supuse aprecierii sale, că în cauză nu există motive pertinente şi suficiente care să justifice infirmarea rezoluţiei atacate şi începerea urmăririi penală faţă de cei doi făptuitori, iar simplele afirmaţii ale petiţionarului, nesusţinute de date certe, nu pot reprezenta un temei al angrenării răspunderii penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul S.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din data de 12 martie 2012, reprezentantul parchetului a invocat inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar împotriva sentinţei penale nr. 100 din 08 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionarul S.C. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 100 din 08 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, în calitate de instanţă de fond, a rămas definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recurs solicitat de petiţionar.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac, decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecinţa obligării recurentului petiţionar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 100 din 08 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 689/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 686/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
